2,419 matches
-
scris în stil de cronică mondenă: „Orchestra începu cu o indignare grațioasă./ Salonul alb visa cu roze albe-/ Un vals de voaluri albe.../ Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă.../ în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări-/ Cîntau clare sărutări.../ Larg, miniatură de vremuri viitoare...” 16) Aproape fiecare vers e o frază dintr-o astfel de cronică. Totul e argumentat în vederea sugerării farmecului, purității, voioșiei, langurosului („o tristețe armonioasă”), promisiunilor de fericire (erotice). „Alb” e o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1939, p. 332. 2. ,,Amănunte necunoscute asupra vieții și operii poetului Ștefan Petică”, în ,,Ateneul cultural”, 1, nr. 1, martie 1925, p. 1. 3. ,,Profesorii sînt belferi”, în ,,Vremea”, 10, nr. 516, 5 decembrie 1937, p. 2. 4. Vezi: ,,înmormîntarea neuitatului profesor Panait Topliceanu”, în ,,Curentul Bacăului”, 6, nr. 264, 5 august 1938, p. 3, unde s-a tipărit și cuvîntarea despre el ținută de Toma Mihăiles cu, acesta o figură de prim-plan a vieții intelectuale locale. 5. An. 2
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o înfățișează în ultima fază cromatică („Aurora violetă/ Se pătează de culori”). în „Alb” însă cuvîntul „auroră” dobîndește un soi de majestate din cauza entuziasmului cu care e trăită clipa: „în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a răsfirat pe neuitatele cărări”. Am motive să cred că la Bacovia, de fiecare dată, culoarea e naturală, „reală”. „Voi scrie un vers, cînd voi fi liniștit...” Am probat de numeroase ori adevărul celor spuse de poet: nu pot face o frază bună decît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
durerea în sine". În special Atâta verde peste cerul alb (Editura Tipo Moldova, Iași, 2006), emoționanta spovedanie a supraviețuitorului unei povești sfârșite tragic, dovedește exact contrariul. Ultima carte de poezii a lui Nicolae Turtureanu împrumută forma de jurnal liric al neuitatei iubiri pentru Rodi, veritabilă summa a feminității eterne. Ascultând de pulsația febrilă ori, deopotrivă, tandru-nostalgică a unei inimi temporar împietrite de durere, poezia de aici recompune în tonalități diferite, deopotrivă de sensibile, fețele Femeii pierdute prin moarte și eternizate prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Droz, 1966 (ediție critică cu o introducere de J. Lovic). Prima ediție datează din 1819. 75. Despre puterea spirituală, op. cit. 76. Despre Lavisse și manualele sale există un studiu important al lui Pierre Nora, Lavisse, institutor național, în Locuri de neuitat. Republica, Gallimard, Paris, 1984, p. 247 sq. Despre Albert Malet, vezi teza lui Bernard Icard, Albert Malet și manualele sale, Paris (teză a I.E.P. condusă de R. Girardet, multig.). 77. Citat de Bernard Icard, op. cit. Citatele din Albert Malet sînt
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ale sale este constituită din dialogul între Lupasco, Solange de Mailly-Nesle și mine, care a avut loc pe 11 mai 1984 și pe 1 iunie 1984. În entuziasmul nostru ternar, l-am numit Trialog. Trialogul a fost o experiență de neuitat: un spectacol al inteligenței, o sărbătoare a spiritu-lui. Lupasco răspundea la toate întrebările cu o mare deschidere, curios să afle opinia preopinentului. Lămurea aspecte obscure ale gîndirii sale cu o ușurință care ne uimea. Iar cînd nu știa să răspundă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
organizarea realității, celălalt, dinamica ei. L-am văzut chiar arătînd la tablă împărțirea ternară a sferei simbolizînd structura absolută. M-am simțit cuprins de o fericire fără nume. Atmosfera magică de la Sainte-Baume era cu siguranță propice unui contact uman de neuitat. În iulie, i-am telefonat ca să-l invit să ia cuvîntul la o masă rotundă (cu participarea lui Edgar Morin) pe care intenționam să o organizez în luna octombrie, la Sorbona, pe tema " Spre o nouă raționalitate", iar Abellio a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
semnul „marii treceri“, al devenirii universale. O altă figură de stil semnificativă din strofa a doua este epitetul din structura Duioaselor dureri. Evidențiat prin inversiune poetică, acest epitet semnifică suferința „dureros de dulce“ a iubirii, dorul, nostalgia unei amintiri de neuitat. În același timp, epitetul și substantivul determinat creează un oximoron, sugerând faptul că amintirea pierdutei iubiri învăluie trecutele dureri în tandrețe, în duioșie. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea în mod nemijlocit a unor idei, repre zentări, sentimente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și Primele iubiri. Este evidentă dorința de a trata cât mai multe teme ale actualității imediate și cristalizarea direcțiilor acelei biografii lirice. Tematismul e evident într-o operă care încearcă să reprezinte monografic momentele epocii în poezii ca: În ziua neuitată, Zurgălăul, Prietenul Glad etc. Labiș încercă de fapt să găsească simbolurile unui univers nou, înțelege că omul nu mai este instrumentul istoriei ci scopul ei, consideră că poezia nu poate fi redusă la o funcție retorică de susținere a unei
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Traian Nasta care (documentat în atâtea clinici cu profil chirurgical din Austria, Germania, Franța ș.a.) a elaborat personal planul principal de construcție și împărțire a clădirii, iar înzestrarea instituției a fost făcută după propriile sale recomandări. Pregătirii dobândită la școala neuitatului său maestru Thoma Ionescu, Traian Nasta a adăugat lunga-i experiență personală și de aici a izvorât principii pe care le-a avut în vedere la crearea Institutului de chirurgie. A abandonat ideea construcțiilor pavilionare, Institutul s-a clădit pe
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
se înscrie în linia deschizătoare de largi perspective cultural-comparatiste de studiere a problemelor de profunzime ale gândirii lingvistice și relației dintre gândire, semn și limbaj, linie ilustrată la noi, între alții, cu strălucire de un orientalist și filosof de talia neuitatului Sergiu Al-George” (Cezar Baltag). Pentru valoarea ei incontestabilă, cartea a fost tradusă în italiană și în franceză. Introducere în Islam (1993) este o lucrare concepută în scopul de a pune la îndemâna musulmanilor și a nemusulmanilor, care nu au avut acces
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285372_a_286701]
-
Ionescu-Gion) și O cronică de Crăciun: soția lui Caracudi, cel mai încercat colaborator al Revoltei naționale, gentila doamnă Florica Ig. Caracudi, eminentă profesoară de istorie naște, pe rind, pe Traian, Decebal, Aurelian, Mircea și Dan. Și mai interesantă este nominalizarea neuitatelor cupluri ce reunesc indivizi asemănători pînă la identitate dar nu la fel: amicii Lache și Mache alcătuiesc un cuplu paronimic de tipul fraților siamezi, Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu formează un cuplu-oglindă în Triumful talentului iar în Cum se naște
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a cuvîntului, cînd e vorba să prindă tipurile din familia Arnoteanu.") și la statutul unor personaje aflate în relație de filiație: "Intermediarul amorurilor clandestine ale lui Pașadia, măscăriciul hilar și antreprenorul de vicii Pirgu cuprinde mult din esența morală a neuitatului Mitică. Dar, pe cînd Mitică este, în concepția lui Ion Luca, un inofensiv, un flecar și un profitor mărunt, pe aceeași scară a degradării, Pirgu devine, în concepția lui Matei, un Mitică primejdios, perfid și lacom. Lipsit de orice scrupul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
taler al balanței, pentru a permite ca pe celălalt taler să apară Castalia românească. Dacă Noica le vedea pe toate pe același taler? 3. Dilema centralătc "3. Dilema centrală" Așa cum splendida carte a lui Liiceanu demonstrează într-o manieră de neuitat, „școala” lui Noica a fost, una peste alta, un episod intelectual de excepție în istoria României comuniste. Sub îndrumarea lui Noica, o mână de tineri gânditori talentați au reușit să se dezvolte împotriva celor mai vitrege circumstanțe, venerându-și, urmându
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un prim-plan deja neobișnuit - erau foarte rare momentele în care aparatul se apropia de personaje. Expresia bătrânei „mirese” contrastează intens cu veselia generală ; teama, resemnarea, nostalgia unei lumi apuse, presimțirea răului ce va să vină compun un aer de neuitat acelui chip care nu poate salva nimic. Mitrea Cocor (1952) sau Colonia sovietică În Mitrea Cocor, propaganda comunistă în cinema capătă accente antiromânești. Boierul Cristea Trei Nasuri e un monstru burduhănos ca la carte, polițaiul o fiară, chitită să bată
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
stadionului, contrapunctat cu imagini ale munților învăluiți în cețuri, trecerea trenuri lor care ritmează acțiunea, ușile batante ale vestiarelor de ștrand deschizându-se și închizându- se simultan, melodiile formațiilor Phoenix și Romanticii care încarcă imaginile cu sensuri nebănuite, zbieretele de neuitat ale plutonierului Dumitrescu în căutarea gâștelor : Ga-ga-ga ! Ga-ga-ga ! Una dintre cele mai puternice despre absurd și grotesc în dictatură pe care le- am văzut în cinema este secvența lui Emil Botta, dr. Paveliu, privind fix raftul barului și cerând repetat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
socialist. Episodul nu are nici o morală la final, nu pune în lumină principii, mari opțiuni, nu demonstrează superioritatea nimănui asupra nimănui, este cu totul și cu totul „nereprezentativ pentru societatea noastră”. Doar lasă în urmă o atmosferă grea, jenantă, de neuitat. Din cârciuma sătească, Tatos ne aduce în a treia „sec vență” chiar pe un platou de filmare. Aici se toarnă un film din cea mai frecventată lume fictivă a propagandei cinematografice românești : lupta comuniștilor în ilegalitate. Pentru prima (și ultima
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și religioase, dorința de a participa la emanciparea învățământului și cercetării medicale românești, îl determină să se întoarcă în țară. Lăsa în urmă regrete, dar și speranța că va reveni în lumea medicală și științifică pariziană unde rămâneau impresii de neuitat. Recunoștința a fost atât de mare încât în afara numeroaselor distincții, premii și titluri pentru realizările sale, va primi și titlul de ofițer al Academiei Franceze și ordinul Palmele Academice (cele mai înalte distincții academice franceze) (foto pg.21), iar Spitalul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
evocarea cea mai emoționantă a acestei țesături de refulări care învăluie societățile comuniste sunt acelea ale lui Václav Havel în care vorbește despre frică, acea frică surdă, care ajunge să-ți fie familiară; sunt pagini pline de forță și de neuitat. Această frică încetează, dispare brusc după 1989? Nicidecum. Dar raportul cu frica se schimbă: înainte de 1989, în relația cu Informațiile-Securitatea, se punea problema de a ceda sau nu, cunoscând prețul refuzului sau cel puțin riscurile care decurgeau din acest refuz
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unui concert Enescu susținut la Moscova de o interpretă româncă. Precum și o referință din spațiul francez, publicarea unui volum de 762 de pagini, sub egida Universității, consacrat diversităților socioculturale ale Revoluției franceze. Cu o mențiune, în sfârșit, privind prestația de neuitat a unui grup folcloric românesc din Curtea de Argeș în Olanda. Astfel, structura acestui număr al României literare din iulie 1989 este exemplară: dogma, țările surori, succesele muzicale ale României în URSS, comemorarea Revoluției franceze din 1789, aluzia la folclorul național, pe
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
au început. Omenirea creștină i-a rămas recunoscătoare pentru ceea ce a făcut pentru dânsa: faptele lui cele slăvite sunt trâmbițate în toate părțile; isprăvile lui cele mari împodobesc foile istoriei omenirei și meritele lui s-au învrednicit de o pomenire neuitată! Dar rumânii toți de obște au trebuit cu mai adâncă amărăciune să simtă pierderea lui Mihaiu. El a trăit destul pentru sine, pentru a-și face o slavă, un nume mare care nici o dată nu va peri; dar a murit
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
faptul că „Înțelepciunea” este singura care te face să realizezi că nimeni nu poate fi fericit „În toate”, sau că nimeni nu poate fi „tot timpul” fericit. * „O fericire bazată pe nedreptate nu e sigură.” (Menander) Un exemplu literar de neuitat este cel al lui Raskolnikov, prin a cărui existență dramatică, F.M. Dostoievski ne convinge că nimeni nu poate deveni fericit pe seama nefericirii altuia. * „SÎnt oameni care trăiesc fericiți fără s-o știe.” (Vauvenargues) Paradoxul afirmației constă În faptul că ai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii.... Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-L voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în Ei. în neuitata noapte dinaintea patimilor sale, Mântuitorul a înălțat către Tatăl ceresc cea mai duioasă rugăciune care a putut fi rostită vreodată pentru că o rostește însuși Fiul lui Dumnezeu în pragul despărțirii sale de lumea pământească. Oare ce a dorit Mântuitorul Iisus
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Subțire, ușor adus de spate, îmbrăcat totdeauna cu o eleganță ușor desuetă, care-i dădea un aer de mesager al unui timp revolut, poetul încuraja cu discreție tentativele de a pătrunde pe teritoriul Polimniei sau al Caliopei. „Vedeta" cenaclului era neuitatul Cezar Drăgoi, care-l nedumerea uneori pe mentorul nostru, scandând versuri în care „băteau vânturi noi". Într-o asemenea companie, abia îndrăzneam să scot la iveală modestele încercări pe care le-am păstrat caligrafiate pe un caiet de dictando: Noapte
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Doinaș, Ion Hobana. În revistă au mai semnat: Gruia Novac, Mihai Ni cu, Doru Gabriel Craus. Redacția și administrația Bârlad, str. 1 Decemb rie. * 279 Bârladul Nr.1 - număr omagial „Gând afectuos" lărgește cercul distinșilor dascăli, adăugându i și pe neuitații și mult prețuiții Ștefan Negură, Grigore Ionescu, Veronica Tuchilă și, poate, ar fi trebuit amintiți și Emilia Ciocan, Elena Popescu, prof. Bădărău, Ghe. Popescu (Pătrățică), Trăian Tănase ș. a. În „Cale lungă, drum greu", Gruia Novac prezintă revista care „ieșea în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]