2,919 matches
-
fac munca stearpă; și publicul râde, ba se revoltează de arguțiile și subtilitățile ce servesc de bază la mai toate discuțiunile; în fine publicul se indignează, văzând pe setoșii de vorbă căutând nod în papură pentru a pierde timpul pe nimicuri; se pierde timpul cu capriții parlamentare, cu dezbateri seci, cari nu valorează nici jumătate cât diurna; Camera, prin lipsa de orice tact parlamentar, prin ușurința, cu care cere cuvântul, prin lipsa de conștiință prin mulțimea de idei greșite, prin aceea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mâncărimea lor de vorbă deputații tratează cestiuni ce nu le cunosc și nu le-a studiat, compromițând regimul parlamentar și instituțiunile libere ș. a. m. d. Ei bine, o Cameră care n-are conștiință de datoria ei și risipește timpul pe nimicuri, se servă de cestiuni ca de pretexte de vorbă deșartă, are numai dorința de a străluci fără inteligență și fără bun-simț, o Cameră care se servește în mai toate discuțiunile de arguții și subtilități ridicole ce indignează publicul, ca care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
captiv și a înțelepciunii deosebiților Sihleni cari populează Adunarea actuală. Nu mai avem nevoie a caracteriza mai de aproape această Cameră. "'Romînul" însuși a făcut-o cu prisosință; foaia guvernamentală a zugrăvit cu colori veridice cum adunarea pierde vremea cu nimicuri, cum tratează cestiuni ce nu le cunoaște și nu le-a studiat, cum fiecare dobrîi cialavec, numai din dorința de a străluci, povestește pe lung și pe larg tot ce-i trece prin minte. Copii bătrâni și plini de patimi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
orice bun român va deveni cu timpul mai mult ori mai puțin reacționar. Asprimea luptei pentru existență va aduna neapărat împrejurul unor idei pozitive pe oamenii de bine în contra acelora al căror ideal este risipa puterilor societății {EminescuOpX 316} pe nimicuri și pe jucării copilărești, cari au marele inconvenient că trebuiesc plătite cu bani peșin din sudoarea muncitorului. Dacă gustul de risipă și de jucării, combinat cu ambițiile fără de margini ale nulităților partidului roș, ar fi pe deplin la largul lor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rămânea sub juridicțiunea străină; dar demoralizarea dinăuntru și scepticismul care se întinde asupra țării întregi prin cutezarea cu care se dispune de averea statului, de munca și sudoarea contribuabililor în interesul esclusiv al clienților săi, toate acestea, după "Presa", sânt nimicuri și d-nu[l] Brătianu trebuie "să meargă înainte, neascultând decât vocea rațiunei ca să ducă până la capăt împlinirea misiunei sale". Frumoasă rațiune! Felicităm pe d. Boerescu pentru înaltele și patrioticele sale aspi rațiuni. D-sa e liber negreșit de a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
societății e slabă și favorizează ridicarea în sus a Pătărlăgenilor și Seruriilor de toate tepele, pierderile sânt colosale pe toate tărâmurile. Greșelile de calcul ale d-lui Brătianu costă pe popor zeci de milioane; sudoarea acestui popor se risipește pe nimicuri și mofturi și singura compensare este doar că - în fața mizeriei patente a populațiunilor - spiritul minciunii zilnice, ziaristica oficioasă, să poată susținea că România e fericită și mare. Dacă declamația mincinoasă între chiar zidurile noastre poate trece drept compensare, atunci să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și lumea-ntreagă apasă toate spiritele. Niciuna din breslele și tagmele de cultură ale vechei Românii n-au putut rezista erei înnoiturelor și importului de legi încurcate din toate colțurile lumii. Și câtă avere națională s-au cheltuit pentru acest nimic? S-ar putea zice ca România și-a preschimbat pătura cea mai roditoare a pământului, milioane de chilograme de grâne, produsă de o grea muncă omenească, pe cuvinte deșerte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism insipid și cosmopolit, cari acestea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
muncă, de trei ani, s-au făcut, slavă Domnului, oameni cu stare. Căci unii au câte două-trei lefi, alții posed moșii de ale statului cu arendă scăzută și iarăși alții cumpără ori vînd: ei n-au vreme să umble după nimicuri și să mai caute ce fac primarii, notarii, pomojnicii și subprefecții. Un lucru cere guvernul de la primari și de la subprefecți: ca la alegeri să-i ducă pe țărani la urnă și să-i facă să voteze pentru acela pe care
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
oval care părea firesc cui nu știa cum fusese înainte, mie însă nu-mi părea, acest oval alb, insignifiant, prin care nu se vedea nimic și străin de frumoasele culori în mijlocul cărora fusese pus, mi se părea a fi intruziunea nimicului în creație, simbol al urii oarbe și al violenței.) Ce secret? Ce zodie? Dacă ea spune că astfel a fost primită privirea mea în clipa când ne-am intîlnit, ce secret mai poate fi? Poate fi luată drept zodie gândirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zice contrariu despre bătrâni, care, chipurile, "se desprind" de ea, se liniștesc. Nu se liniștesc, dorințele rămân, cum mi-am dat seama din starea de spirit a bunicului. Nu se desprind. Se desprind ca să vadă ce? Dincolo de viață e neantul, nimicul, spun ticăloșii. Ce să contempli? (Se ia drept contemplare nemișcarea bătrînilor.) Adâncimea infinitului mic? Vastitatea infinitului mare? Nici vorbă, bătrânul contemplă tot viața, a lui și a altora, e mândru că a atins o asemenea vârstă și și-a trăit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pariu că ea nu are coșmaruri, (Ripley luă capul păpușii din mâinile copilei și se uită înăuntru.) Așa cum mă gândeam ― totul e liniștit aici înăuntru. Ar trebui să faci și tu cum face Casey. Spune-ți că nu mai o nimic în căpșor. Bătu ușor fruntea copilei care-i întoarse un zâmbet. ― Vrei să spui: să-mi golesc mintea? ― Da. Ca și Casey, aprobă Ripley mângâind fețișoara și dând în lături o meșă de păr căzută pe frunte. Dacă m-asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se termină această "distanță finită"! O definiție a "inexistenței", spuse Gosseyn, nu se referă la condiția de vid. Pe scurt, nu înseamnă un spațiu gol, mare sau mic. Nu constă nici măcar dintr-un punct, sau un punct matematic., Inexistența este... nimic. Este non-existență, ne-ființă, fără timp sau spațiu... nimic. S-a estimat că se vorbesc trei mii de limbi numai pe Pământ. În interiorul acelor capete care pot fi văzute - vizibile la nivelul conștiinței unde operează percepția - se află o structură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
spuse Gosseyn, nu se referă la condiția de vid. Pe scurt, nu înseamnă un spațiu gol, mare sau mic. Nu constă nici măcar dintr-un punct, sau un punct matematic., Inexistența este... nimic. Este non-existență, ne-ființă, fără timp sau spațiu... nimic. S-a estimat că se vorbesc trei mii de limbi numai pe Pământ. În interiorul acelor capete care pot fi văzute - vizibile la nivelul conștiinței unde operează percepția - se află o structură neurală aranjată în așa fel încât fiecare individ ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mine, îmbrăcată și mai și decât la Facultate, le-am împins pe toate într-un dulap. Maria, curioasă, s-a uitat peste tot, după care a deschis dulapul. Pe lângă ce v-am spus, mai creșteau pe-acolo o grămadă de nimicuri, vechi și indispensabile: cearșafurile familiei (cu găurile inerente produse de trecerea timpului), niște căciuli de blană (învelite în plastic și levănțică), nasturii lui taică-meu (închiși într-o cutie lungă de sidef: vreo 200, de toate formele și mărimile), două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și mie atunci. Era din satul nostru. Mama ei era bătrână-bătrână și în casa lor mică, dărăpănată de tot, avea doar două ferestre, iar prin una din ele, cu aprobarea primăriei, femeia vindea șnururi, ațe, tutun, săpun, tot felul de nimicuri ieftine, dar cu acest negoț se întreținea. Era bolnavă, cu picioarele umflate, așa că ședea tot timpul pe scaun. Marie era fiica ei, de vreo douăzeci de ani, bolnăvicioasă și slabă; se îmbolnăvise de mult de oftică, însă tot mai umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-ar fi mușcat odată bătrânei un deget; însă și nepoata murise, așa că bătrâna, de vreo trei ani, trăia singură-cuc, de azi pe mâine. Îmi era cam urât în casa ei, de fapt și baba era o ființă de tot nimicul, nu puteai stoarce de la ea o vorbă mai acătării. A ajuns până acolo, că mi-a furat un cocoș. Nici acum nu-s sigur, dar numai ea o putea face. Din pricina cocoșului m-am certat cu ea, și încă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Desigur, să-i dea Dumnezeu sănătate“, cu „toată sinceritatea sufletului“, pentru că prințul o merită, deși „e cam dus de-acasă“. Însă, într-adevăr, a făcut tâmpenii: au apărut, de pildă, creditori ai negustorului decedat, care, cu documente îndoielnice, de tot nimicul, iar alții, mirosind ce fel de om este prințul, au venit chiar fără documente, și ce credeți? Prințul i-a despăgubit aproape pe toți, cu toate că prietenii i-au adus la cunoștință că toți acești omuleți și creditorași n-au absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această casă. Însă, brusc, Rogojin îl opri în dreptul tabloului. — Uite, toate tablourile de aici, spuse el, au fost cumpărate cu câte o rublă sau două, la licitații, de răposatul meu tată. Le-a cercetat un om care se pricepe; sunt nimicuri, zice, dar ăsta, tabloul de deasupra ușii, cumpărat tot pe două ruble, zice, nu-i deloc un fleac. Pe când tata mai trăia, s-a găsit unul care-i dădea pe el trei sute cincizeci de ruble, iar altul, Saveliev, Ivan Dimitrievici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
jenați și chiar intimidați; totuși se uitau în jur plini de importanță, fiindu-le probabil teamă ca nu cumva să-și piardă demnitatea, ceea ce, într-un chip bizar, nu se armoniza deloc cu reputația lor de persoane care neagă toate nimicurile inutile din înalta societate, toate prejudecățile și tot ce poate exista pe lume, cu excepția propriilor lor interese. — Antip Burdovski, declară „fiul lui Pavlișcev“, grăbindu-se și bâlbâindu-se. — Vladimir Doktorenko, se recomandă nepotul lui Lebedev clar, răspicat și chiar parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
alții!“) Totuși, devenise subit o fată admirabilă - și ce frumoasă e, Doamne, ce frumoasă e, din zi în zi tot mai frumoasă! Și uite... Și uite că, de îndată ce și-a făcut apariția acest ticălos de prințișor, acest idiot de tot nimicul, s-au tulburat iarăși apele, iar s-a întors casa cu fundul în sus! Totuși, ce s-o fi întâmplat? Pentru alții, cu siguranță nimic. Dar tocmai prin asta era remarcabilă Lizaveta Prokofievna: în combinația și încurcătura celor mai obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aruncându-le pe amândouă pe umerii și capul Nastasiei Filippovna. Toaleta ei prea luxoasă era prea bătătoare la ochi, ar fi atras atenția în tren. De-abia mai târziu înțelese fata de ce i-au fost cumpărate vechiturile ei de tot nimicul cu un preț atât de avantajos pentru ea. Vestea aventurii ajunsese la biserică neobișnuit de repede. Când Keller se îndrepta spre altar, unde îl aștepta prințul, o sumedenie de oameni pe care nu-i cunoștea absolut deloc îl asaltară ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sub amenințarea de a le confisca marfa, o vamă îndoit atât de mare decum e stabilită în tarif, încît prin aceasta se paralizează negoțul lor cu România. Foile au dreptul să întrebe ce e adevărat din toate acestea. Din asemenea nimicuri s-au plăsmuit se vede știrea despre măcelul de la Predeal. O cauză neînsemnată căreia însă guvernul n-a găsit de cuviință să-i dea atenție, trecând din gură 'n gură, au luat dimensiuni fantastice. Schimbând numele localității și obiectul în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ce apucă pe drumuri greșite. Explorarea psihologiei personajelor, combinată cu un limbaj colocvial credibil, culoarea locală a unei lumi periferice dintr-o aglomerație urbană muncitorească de lângă și din Detroit, Michigan, contribuie la crearea unui tablou uman în care banalul și nimicul sunt puncte de plecare pentru lucruri mult mai grave. În această lume, fiecare personaj este alienat de el însuși și de ceilalți, sau mai degrabă They nu devin We, ci rămân la stadiul de anonimi them, ale căror izbucniri violente
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Lui să mă străduiesc să‑I răspund. Dar eu nu sunt vrednic. O să‑mi spuneți : «Toate astea pe care ți le descoperă Dumnezeu nu te fac vrednic ?ă Acestea mă judecă. Pentru că ele sunt ale harului lui Dumnezeu. Nu‑i nimic al meu. Dumnezeu mi‑a dat multe harisme, dar eu nu am răspuns, m‑am dovedit nevrednic. Strădania, Însă, n‑am părăsit‑o. Poate că Dumnezeu o să‑mi dea ajutorul Lui, ca să mă dăruiesc iubirii Sale. Pentru aceasta nu mă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
neoavangardei și ridică parodicul la condiția lui pură, cu o invenție verbală uluitoare, în consonanță cu geniul limbii române. Dar tocmai fidelitatea față de canonul postmodernist, care elimină din artă dimensiunea profunzimii, exersându-se exclusiv ca invenție verbală (dincolo de care tronează nimicul), face din Levantul o operă intraductibilă, într-un context cu mult mai acut decât sunt "intraductibili" Eminescu sau Creangă. Faptul rezultă din condiția exclusivă de experiment la care invită canonul postmodernist. Interesant că și colegul său de generație, Daniel Corbu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]