2,833 matches
-
Se simțea ca o persoană săracă, fără casă și care trăiește în umbra ei ducând un trai discret. Era mama unui fiu, care plecase de acasă dincolo de frontieră și visa ca fiul ei să se întoarcă într-o zi la nora și nepoata ei pe un cal alb și atunci lucrurile se vor schimba în bine și vor ajunge acolo unde își doresc. Era golită de unele sentimente. Vecinii, colegii, unele rude și prietenii, toți o părăsiseră. Un firicel de venin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și cel mai interesant pentru vârsta ei, trecuse de ceva vreme de șaizeci de ani. Merita cu prisosință să accepte această combinație plăcută și înțelegea destul de bine că Alin era ca și lumina ochilor ei iar Julia și Nicole erau nurorile pe care și le dorise dintotdeauna. Toți erau ca o carte deschisă pe care dorea s-o citească o viață întreagă, iar trecutul ei avea să rămână învăluit în umbră, uitat de vreme, încetul-cu-încetul. Împlinirea copiilor o făcuse să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fi o pastișă în adevăratul sens al cuvântului. Autor pansiv, Ica Grasu încearcă și reușește în unele capitole să fie exhaustivă în ideile și faptele esențiale ale romanului său. Pasajele de expresie ontică abundă iar dragostea pentru copiii, nepoții și nurorile Carlinei reprezintă tot atâtea pandantive strălucitoare. Oniricul este prezent peste tot iar eroina are etape mefiente dar, în genere, personajul principal este unul brav, care nu dă înapoi în fața greutăților vieții, un veritabil intrepid moldav. Romanul surprinde o serie de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Primul text) Prin 1980, dacă nu mă înșel, Televiziunea Română transmitea serialul de mare succes în epocă Lumini și umbre. Pe vremea aceea, eram student în anul al doilea la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București. Datorită Domnicăi Șerban (nora compozitorului Radu Șerban, care semna coloana sonoră a serialului), a fost organizată o întâlnire cu realizatorii, care a avut loc într-o după-amiază la Casa Universitarilor. Au participat atunci regizorul Andrei Blaier, actorii Ilarion Ciobanu și Mitică Popescu și probabil
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
roman, încă nu se acutizase marea criză alimentară comunistă și tot soției mele LUCICA, pentru că, de-a lungul carierei mele literare, n-am auzit-o, o dată măcar, încercând să-mi tempereze pornirea de-a mă război cu vicisitudinile prezentului dimpotrivă!; nurorii mele LUMINIȚA, cardiolog, să aibă grijă, la propriu, și de inima mea, viscolită adesea; nepoților mei LAURA și MIHNEA, în speranța că, citind acest roman, dacă peste 15-20 de ani va mai citi cineva romane vor afla și ei cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
continuu drumul, ocolind pe o stradă străjuită de brazi, dincolo de care se înalță vile cu două niveluri, care mai de care mai cochetă, cu stiluri arhitectonice variind pe toată lungimea gamei europene, de la austeritatea scandinavă, în interiorul căreia ghicești cîte o Noră zbuciumîndu-se, pînă la albul orbitor, cu terase mari, de pe care aștepți din clipă în clipă să umple văzduhul o canțonetă. Incisivi, locuitorii orașului i-au și găsit o denumire zonei: "cartierul eticii și echității socialiste". Ies din nou în strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eram singură pe trotuarul de vis-à-vis, la o masă pistache. A trecut, după ce a luat șprițuri și cafele cu o bandă, Solange, care de două zile iar nu mă mai salută ; pleca la București. Azi a venit la barcă Harvié, nora lui Riza, ca să aducă mâncare bărbatului ei. Era un tablou ca din Pêcheur d’Islande. De poale i se ținea Cassim, băiatul de 3 ani, și în brațe era o minune de fetiță cu ochi albaștri, Nazmié. Stă lângă barca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și Luke sunt în mijlocul unei discuții despre Fundație, așa că iau o alună sărată și îmi reiau visarea. Nu știu cum, am ajuns în mijlocul unei imagini ca dintr-un vis, în care Elinor tocmai spune mulțimii adunate „Becky Bloomwood nu este numai o noră model, ci și o prietenă pe care o prețuiesc“, iar eu zâmbesc modest în clipa în care lumea începe să aplaude, când aud un zgomot răsunător și revin la realitate, vărsând din băutură. Elinor a închis agenda din piele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a basmului lui Andersen (1948), apoi Sheila din Inspectorul de poliție de J.B. Priestley , Bianca din Othelo de W. Shakespeare, Ana din Tache, Ianche și Kadâr de V.I. Popa, Ducesa din Paharul cu apă de E.Scribe, Doamna Linde din Nora de H. Ibsen, Manina din Două orfeline de Deunery și Corman. Debutul ei pe scena Teatrului Național din Craiova, în rolul Hildei din piesa “Treizeci de arginți” de Haward Fast (1960) în regia lui Hary Eliad, a fost salutat ca
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
atât lor cât și nouă. Actualmente este prezbiter în comunitatea “Bethel” Buzău și director tehnic în cadrul firmei pe care o avem, cu ajutorul Domnului, împreună, „Agi Construct”. Au un copilaș, Lucas, născut pe 8 August 2007. Aceleași cuvinte și pentru părinții norei mele Cristina, fiica lui Nicu si Elena Matei din Topraisar, dar și pentru ea. La fel ca și Gabriela, Adrian a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o soție deosebită, credincioasă. Au ales să locuiască la țară împreună cu părinții mei, în
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
adus laudă lui Dumnezeu pentru modul minunat în care ne-a călăuzit pașii în cei 25 de ani de la căsătorie, cu această ocazie am putut să-i cunoaștem și să avem părtășie într-o atmosferă deosebită și cu părinții Cristinei, nora noastră. Spun lucrul acesta, pentru că ne-am întâlnit la sfârșitul lunii decembrie, de Anul Nou, la logodna copiilor noștri, pentru ultima dată, deoarece Domnul l-a chemat la odihnă pe tatăl Cristinei, înainte de nuntă, la o vârstă mult prea tânără
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Le mulțumesc pentru educația pe care le-a dat-o copiilor. De asemenea îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru modul minunat în care mi-a completat, sau mai bine zis, mi-a întregit familia, oferindu-mi ginerele, Liviu, pentru Gabriela și nora, Cristina, pentru Adrian. Bine educați de părinți, manierați, studioși și nu în ultimul rând, credincioși. Le mulțumesc pentru nepoții pe care Domnul mi i-a dat și le mulțumesc că pot să-mi petrec timpul liber jucându-mă cu ei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
educația pe care le-am dat-o. Ce le-am oferit eu lor, să-mi ofere și ei mie, atât îmi doresc. Dacă nu... îmi amintesc de o ilustrație, intitulată FARFURIA DE LEMN. Un bătrânel plăpând locuia cu fiul său, nora și nepotul Mâinile îi tremurau, vederea îi era încețoșată, iar mersul clătinat... Toată familia mânca de obicei împreună. Dar bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde și a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apuca
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
iar mersul clătinat... Toată familia mânca de obicei împreună. Dar bunicul mânca foarte greu din cauza mâinilor tremurânde și a vederii slabe. Mazărea se rostogolea din lingură pe podea, iar când apuca paharul, laptele se împrăștia pe masă. Atunci fiul și nora sa au pus o masă în colțul camerei, unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se bucura de bucatele de pe masă. De când bunicul spărsese o farfurie, mâncarea îi era servită într-un castron de lemn. Uneori puteai vedea în ochii
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
făcut bucuria ca Liviu, ginerele nostru să fie reales prezbiter pentru un nou mandat, iar în Sabatul din 22 Septembrie a fost întărit prin binecuvântarea Domnului. Un alt eveniment deosebit în familia noastră s-a petrecut pe 5 Septembrie când, nora Cristina, ne-a mai adus în familie un membru - Elisa. Domnul să fie lăudat și să o binecuvânteze! A fost iarăși o mare minune că seara am sosit noi acasă și a doua zi Domnul a adus-o pe lumea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Cocuz (fostă Frasin), iubește ca pe proprii părinți, pe părinții lui Costache, asigurându-i cu toate cele necesare vieții, ocupându-se de sănătatea și hrănirea lor, tot atât de mult ca și a propriilor copii. (știți cum decurg în general relațiile dintre nurori și soacre ! De data aceasta fenomenul e invers, nora ține mai mult la socri decât la proprii părinți, care, ce-i drept, trăiau în altă localitate. Această puternică apropiere între noră și soacră stârnește o ură foarte puternică ale celor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
părinții lui Costache, asigurându-i cu toate cele necesare vieții, ocupându-se de sănătatea și hrănirea lor, tot atât de mult ca și a propriilor copii. (știți cum decurg în general relațiile dintre nurori și soacre ! De data aceasta fenomenul e invers, nora ține mai mult la socri decât la proprii părinți, care, ce-i drept, trăiau în altă localitate. Această puternică apropiere între noră și soacră stârnește o ură foarte puternică ale celor două fiice ale lui Ion și Ruxanda, Marița și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
propriilor copii. (știți cum decurg în general relațiile dintre nurori și soacre ! De data aceasta fenomenul e invers, nora ține mai mult la socri decât la proprii părinți, care, ce-i drept, trăiau în altă localitate. Această puternică apropiere între noră și soacră stârnește o ură foarte puternică ale celor două fiice ale lui Ion și Ruxanda, Marița și Ileana asupra Mariei lui Costache, zicând : Ce caută această venetică în casa părinților noștri, de ce se dă ea mai bună ca noi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
necazuri, de pildă, când a pierdut cei doi copii ce s-au stins la vârste fragede, de boli ale copilăriei sau când se lovea de intrigile și șicanele cumnatei Marița, care prinsese ciudă pe ea datorită faptului că ea, ca noră, era foarte îndrăgită de socri, părinții lui Costache. A avut prilejuri, mai puține, ce-i drept, să verse și lacrimi de bucurie cînd a avut împliniri după vrerea inimii sale și a sufletului său mărinimos. Era o femeie de statură
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Gheorghiu, a primit permisiunea de a alege din pădure lemn pentru construirea casei și acareturilor gospodărești, casă în care locuiesc și acum. Multe amănunte din viața socrilor săi a aflat Maria și din povestirile soacrei sale, care i-a destăinuit noră-si că l-a îndrăgit pe Ion, acesta a fost și pe placul părinților săi, care au adăugat la ce adusese acesta de la Cuci și alte bunuri și au ajutat în special la fasonarea lemnului dăruit de boier pentru ridicarea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și ei în rândul oamenilor. Cred că așa e frumos și se cuvine.” Bunica Ruxanda care stătea pe pat, se sprijini în cot și cu ochii înlăcrimați i se adresă : „Marie, te cunosc de când ai venit în casa noastră, ca noră, cu câtă dragoste ai avut grijă de noi, mai mult decât fetele noastre. Ceea ce v-am dat noi este doar o mică parte din ce ați fi meritat așa că primește din toată inima dania noastră și nu te mai gândi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
zile, la Buzău, apoi m-am îndreptat îngrijorat spre ai mei. Ajung acasă înarmat doar cu o fotografie a celei care-și legase soarta de a mea. Părinții se uită la fotografie, mama sărută chipul din poză al viitoarei ei nurori și ne urează tot ce se poate mai bun. Cât de nesigure și de grele erau acele vremi atât de potrivnice! În Europa Hitler înghenunchiase Marea Franță, aliata noastră tradițională și asedia Anglia pentru a avea liber în războiul și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
permite nimănui a da ochi cu tânăra victimă a acestui regim de teroare !“ Viziunea aceasta este una proprie marilor crize istorice, al marilor tensiuni politice, în orice caz, cele care configurează niște lieux de mémoire în termenii vehiculați de Pierre Nora. Din nou, naratorul creează un efect de contrast care scoate în evidență mecanismul manipulativ al speculării unor eveni- mente din categoria secundarului. Contraponderea se rea- lizează prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
figurile proeminente ale vieții muzicale ieșene din trecut, una din cele mai bune profesoare de teorie și solfegiu ce au avut-o Academiile de muzică din România. Dintre toate caracterizările care i s-au făcut, cea mai plastică este a norei ei, Lili Teodoreanu, soția lui Ionel Teodoreanu, scriitoarea Ștefana Velisar-Teodoreanu (1897-1995ă, cea care în volumul de memorialistică Ursitul. Evocări, amintiri (1970ă scria, printre altele: „ĂÎn timpul acesta, eu mă împrieteneam cu mama lui. Grație ei mă adusese tata în țară
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
mă apăsau ca o lespede. * Îmi amintesc de câteva din lecturile fundamentale ale adolescenței ca de niște sărbători. În clasele primare fiind, am citit și recitit până la ferfenițire o cărțulie cu coperte verzi și litere mari intitulată Soacra cu trei nurori. Mi se părea plină de haz. Prin clasa a VII-a, Caragiale îmi era deja demult familiar. Peste câțiva ani, cred, mi-a căzut în mână unul din romanele lui Bolintineanu, Manoil sau Elena, nu mai știu. Din acea lectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]