3,544 matches
-
tras la sorți armele, fiecare trebuia să extragă dintr-o mască de gaze un număr care indica arma cu care o să tragă și ordinea de bătaie, mie mi-a ieșit numărul treișpe, însă nu m-am temut, era numărul meu norocos, treișpe însemna că o să-mi vină rândul în tura a doua și o să trag cu arma numărul trei, în total erau zece arme și zece locuri de tragere, dinadins nu m-am uitat cum a tras cu arma numărul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
umplut din nou, mai grijuliu, și l-am dus celorlați, Csabi mi-a pus în mână o cravată mototolită, eu am muiat-o în apă, apoi am început să frecăm pereții exteriori ai barăcii, Zsolt mi-a șoptit că suntem norocoși că nu interiorul trebe să-l spălăm, iar eu i-am șoptit la rându-mi că tare mi-e teamă c-o s-o facem și pe asta, dacă depinde de câinii ăia blestemați, atunci ne-apucă seara tot acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
arbora numele de Le Bihan scris cu litere mari pe cele două laturi, se așeză cu bună știință de-a curmezișul drumului. Avu o mișcare de enervare văzîndu-și soțul coborînd, cu ziarul În mînă. - Hotărît lucru, nu e ziua ta norocoasă, biata de tine, decretă Philippe, cu un aer fals compătimitor. După amantul găsit Într-un năvod, e rîndul maică-tii să cadă În plasă. - Nu știam că te interesează bîrfele. Îi smulse ziarul din mîini și-l azvîrli pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nepotrivit. Tocmai Închidea cînd Marie veni În fugă spre el, șiroind de ploaie. - Va trebui să așteptăm să se Îndrepte vremea ca să ne putem reîntoarce pe insulă, și avînd În vedere că e un cer ca de plumb, o să fim norocoși dacă o să putem lua bacul mîine. Remarcă aerul lui preocupat și trase de timp. - Nu face mutra asta, apartamentul meu nu e prea departe de aici, iar canapeaua e destul de confortabilă. Pentru că nu era de nici un folos să mai amîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și să descopăr că totul n-a fost decât un coșmar, că s-a întâmplat într-un film, sau altcuiva. Că e o poveste pe care am auzit-o la un pub, cu ochii cât cepele, mulțumindu-le stelelor mele norocoase că n-a fost vorba de mine... Dar e vorba chiar de mine. Cariera mea s-a terminat. Ultima persoană de la Carter Spink care a făcut o greșeală ca asta a fost Ted Stephens în 1983, când a păgubit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
picioare lângă aparatul de cappuccino, tastând pe BlackBerry-uri. Departamentul de PR a ținut să fie prezenți câți mai mulți dintre parteneri pentru fotografia de împăcare, dar nici unul dintre ceilalți n-a putut să vină. Sinceră să fiu, am fost norocoși c-avem măcar atâția. În timp ce-i privesc, spre mirarea mea, o văd pe Melissa apropiindu-se de ei îmbrăcată într-un taior bej elegant și ținând în mână... ce e ăla, un CV ? — Bună ziua ! o aud cum începe. Sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai multe calități extraordinare. Ca, de pildă... are picioare lungi. Da. Și umeri lați. Și odată, cînd am avut gripă, a avut foarte mare grijă de mine. Vreau să spun, cîți iubiți fac asta ? Exact. Adevărul ăsta e, sînt foarte norocoasă. Îmi bag telefonul În geantă, Îmi trec degetele prin păr și mă uit la ceasul din spatele barului. Mai sînt patruzeci de minute pînă pleacă avionul. Nu mai e mult. Simt că mă ia cu furnicături pe șira spinării, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
albaștri incredibili. Așa că, atunci cînd m-a invitat În oraș... — ... Întotdeauna, Înaintea unei Întîlniri cu un tip, beau un păhărel de lichior, ca să-mi treacă nervozitatea... — Connor e un băiat extraordinar. E pur și simplu extraordinar. SÎnt o fată foarte norocoasă. Toată lumea vorbește extrem de frumos despre el. E blînd, sufletist și e un tip de succes, și toată lumea ne spune mereu că sîntem cuplul perfect... — ... n-aș spune asta nimănui, nici Într-o mie de ani. Dar cîteodată mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o gură de daiquiri și se apleacă În față. Știi care e părerea mea ? Că o să te ceară de nevastă ! Simt că mi se strînge stomacul, probabil din cauza băuturii pe care tocmai am băut-o sau așa ceva. — Ești atît de norocoasă ! spune Lissy transportată. Știi, zilele trecute mi-a pus rafturile alea la mine În cameră, fără măcar să-l rog ! CÎți bărbați sînt În stare să facă așa ceva ? — Știu. E... un tip de nădejde. Urmează o pauză, și Încep să rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care vocea lui Jack continuă inexorabil. Toate secretele mele. Toate secretele mele intime și personale dezvăluite la televizor. SÎnt În așa hal de șocată, că nici măcar nu mai sînt În stare să-l ascult. — La prima Întîlnire Își pune lenjeria norocoasă... Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de cameră și-i dă drept ai ei... minte că ar face kick-box... confuză În legătură cu religia... e puțin stresată de ideea că ar avea sînii prea mici... Închid ochii, incapabilă să mai suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu panglică verde Închis, și care mijește ochii spre numărul de pe clădirea noastră. — Bună ziua, zice. O caut pe Emma Corrigan. — Eu sînt ! zic surprinsă. — Aha ! ZÎmbește și-mi Întinde un clipboard și un pix. Ei bine, asta-i ziua dumneavoastră norocoasă. Vă rog să-mi semnați aici... Mă uit uluită la buchet. Trandafiri, frezii, niște flori movulii absolut incredible... niște chestii absolut fenomenale, roșu Închis, ca niște pampoane... niște frunzulițe verde Închis... altele verde deschis, care seamănă destul de tare cu sparanghelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce ar trebui să fac. Nu doriți să cumpărați niște iarbă-neagră, aducătoare de noroc ? O femeie În bluză de trening roz Îmi bagă brusc În față o legătură acoperită cu folie de aluminiu, și scutur enervată din cap. Niște iarbă-neagră norocoasă, domnule ? — Dați-mi tot coșul, spune Jack. Cred că am mare nevoie de el. Caută În portofel, Îi dă femeii două bancnote de 50 de lire și Îi ia coșul. Toate astea, fără să-și ia ochii de la mine. — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe afară, dar n-o să intre decât În smârcurile de pe mal și În pădurea de sălcii... Sălciile erau copacii aceia cu plete prelungi și moi. - Înseamnă că am noroc, am spus. - E rămas de la Ceața Adâncă, ca ucigașii să fie norocoși, spuse Vinas. Ce vrei să faci? - Plec deîndată. E a doua oară când se pune ceva Între mine și cei ce mi-au luat urma. De parcă Tatăl mi-ar spune să stau liniștit, doar ca să mă Încerce: ești bun pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Tatăl din Cer să ceară ajutor de la Dogon. Atunci el mi-a spus că am să văd singur dacă pământul ăla se termină undeva. După care mi-a zis un lucru care m-a pus pe gânduri: - Tu ești mai norocos decât oricare alt om. Chiar și decât noi, care l-am văzut pe Dogon. Tu și toți cei din jurul tău sunteți tare norocoși... Până și vrăjmașii tăi, despre care Logon mi-a spus că te urmăresc Încă de la plecare, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
undeva. După care mi-a zis un lucru care m-a pus pe gânduri: - Tu ești mai norocos decât oricare alt om. Chiar și decât noi, care l-am văzut pe Dogon. Tu și toți cei din jurul tău sunteți tare norocoși... Până și vrăjmașii tăi, despre care Logon mi-a spus că te urmăresc Încă de la plecare, până și ei sunt tare norocoși. - Vrei să spui că am avut noroc că am scăpat cu viață când am trecut prin inima deșertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Chiar și decât noi, care l-am văzut pe Dogon. Tu și toți cei din jurul tău sunteți tare norocoși... Până și vrăjmașii tăi, despre care Logon mi-a spus că te urmăresc Încă de la plecare, până și ei sunt tare norocoși. - Vrei să spui că am avut noroc că am scăpat cu viață când am trecut prin inima deșertului? - Nu. E vorba de alt fel de noroc. Logon nu a trebuit să treacă prin deșert ca să aibă norocul ăsta, iar mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-s chiar așa de departe. Noi am făcut doar de patru ori câte cinci zile până aici. - Tot atât vor face și ei, Îmi zise el, fără să clipească. Nu ți-a spus nimeni până acum că ești un om norocos?... Hei... Dar nu mi-ai spus cum rămâne cu mine. Eu ce să fac când o să-i văd că Îmi intră În sat? - Vorbești În dodii, N’jamo. - Spune-mi ce să fac și o să-ți vorbesc pe Înțeles. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oameni pe care, până la urmă, le vor vedea cu toții. Tu vrei să faci Vindecător dintr-un om care doar o să aibă mai mult noroc decât ceilalți. - Și ce? E puțin lucru să ai noroc? Păi, eu tocmai de un vindecător norocos am nevoie. Oricum, m-am pregătit eu să Închei, nu v-am chemat aici ca să vă cer sfatul. Voiam doar să vă spun ce a hotărât Krog, toiagul Tatălui, frate al lui Moru și stăpân al vorbei... Tăcură cu toții, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
franțuzesc, dacă am ceva Împotrivă să mănânc Împreună cu „gens de couleur”. Invitata era o femeie superbă din Martinica - soția unui reputat istoric de artă. Să fi fost acel Rewald care a scris cartea despre Cézanne? - Tu ai fost Întotdeauna al naibii de norocos. Dar arareori știi să profiți de norocul tău chior, a apreciat Ravelstein. Eram obișnuit cu asemenea Înțepături. Ravelstein mă socotea talentat și inteligent, dar lipsit de cultură, naiv și pasiv - introvertit. Afirma Însă că atunci când mă găsesc Într‑o tovărășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
monastic al lui Ravelstein. Păreau niște cutii, dar În momentul când mă mutasem aici, nu căutasem decât un adăpost. Fusesem un sinistrat - evacuat, după doisprezece ani de căsătorie, din ceea ce reprezentase căminul meu din centrul orașului, și m‑am considerat norocos când m‑am putut refugia Într‑unul din blocurile cu cutii de beton de pe strada lui Ravelstein, la vreo cincizeci de metri de poarta lui gotică din fier forjat și de portarul lui În uniformă. Noi nu aveam portar. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar fi avut nevoie de un uriaș ca să‑l salveze, dar mica mulțime Îngrămădită la colțul străzii nu putea decât să strige felurite sugestii. Ba chiar i‑au spus polițistului că‑i norocos că animalul se prăvălise pe Roy Street, care‑i mai ușor de notat În raport decât dac‑ar fi căzut pe Lagauchettierre. Mai văd o stranie și nesfârșită procesiune de eleve, mergând două câte două, În haine negre de uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de terapie intensivă mor În spital. Din rest, douăzeci la sută rămân invalizi pe viață. Aceștia sunt trimiși la ceea ce, În industria sănătății, se numește “Îngrijirea bolnavilor cronici”. Cu alte cuvinte Înseamnă că au ieșit din circuitul vieții normale. Iar norocoșii care alcătuiesc rămășița de patruzeci la sută sunt mutați „la etaj”. La etaj n‑am mai fost asistat de echipa de medici de la terapia intensivă. Epuizați de sutele de ore petrecute În secție, doi dintre aceștia mi‑au mărturisit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să-ți bați joc în felul ăsta de osândit, să-l împiedici să moară calm și liniștit! Vi se pare moral? Vi se pare frumos? Noroc de guvernator, care și-a dat seama din timp... Dumneavoastră, domnule, sunteți un osândit norocos... (ARTUR ascute; saliva îi curge și lui în barbă; ochii lui s-au mărit, s-au înroșit; ARTUR nu mai poate clipi.) CĂIĂUL: Noi am înlocuit fanfara cu afecțiunea, covorul roșu cu mila față de osândit, eșafodul costisitor cu un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Și dacă ar ploua tot timpul n-ați mai muri niciodată? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. IOANA: Ce frumos! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ți se pare frumos? IOANA: Da, domnule... Și mai ales că dumneavoastră sunteți și un călător prin ploaie foarte norocos. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce? IOANA: Știți, noi avem în spatele gării un mic cimitir... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Un cimitir? Ce nevoie aveți voi de un cimitir? IOANA: Acolo îi îngropam noi pe călătorii prin ploaie. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins, afectat.): Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
etajul opt răsare sfidând geometria orașului de blocuri turn și lamă colțul argintiu al lunii noi. Iulia își aduce aminte că la musulmani oamenii ies în ulițe să zărească cornul lunii noi și cel care o dibuie primul se socotește norocos. Oare văzută în oglindă dintr-o cazemată unde ca să afli cerul liber ar trebui să te cocoți în vârf la C.E.T. Progresul, o fi având același efect? Unde? Unde vrei tu? În parc e prea frig, vrei să intrăm undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]