4,526 matches
-
au înhățat. M-au prins de umeri ținîndu-mă strâns, ca să nu pot scăpa, și m-au târât prin mlaștină. Înotam în noroi până la genunchi acum, dar ei nu se opreau nici o clipă. Se vedea că erau învățați să meargă prin noroi și cunoșteau perfect fiecare smârc, fiecare perdea de stuf, deoarece nu ezitau deloc. Am zărit, mai întîi, licărind prin stufăriș, o lumină roșie care creștea pe măsură ce înaintam. Am priceput apoi că era lumina unui foc. Curând am văzut clar flăcările
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că tocmai de aceea mă lăsaseră acolo, lângă colibă, singur, ca să zdruncine ultimul rest de încredere în mine. "Ce simplu e, la urma urmei, să te degradezi, mă gândeam. Nu trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la iveală noroiul"... Și am vrut să mă aplec, să mă privesc în luciul bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
femei îmi tulbura acum nopțile. O visam cum sta goală în iarbă la doi pași de mine, cum mângâia floarea și mă privea cu nerușinare. Într-o noapte, ducîndu-mă în mlaștină, am văzut-o la lumina lunii. Se spăla de noroi într-o baltă. De sub noroi pulpele ei izbucneau strălucitoare; dar exact în clipa când a ieșit pe mal, de undeva din stufăriș a apărut un îmblînzitor care s-a distrat aruncând un pumn de noroi peste sexul ei. Un alt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
O visam cum sta goală în iarbă la doi pași de mine, cum mângâia floarea și mă privea cu nerușinare. Într-o noapte, ducîndu-mă în mlaștină, am văzut-o la lumina lunii. Se spăla de noroi într-o baltă. De sub noroi pulpele ei izbucneau strălucitoare; dar exact în clipa când a ieșit pe mal, de undeva din stufăriș a apărut un îmblînzitor care s-a distrat aruncând un pumn de noroi peste sexul ei. Un alt îmblînzitor, în care l-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lumina lunii. Se spăla de noroi într-o baltă. De sub noroi pulpele ei izbucneau strălucitoare; dar exact în clipa când a ieșit pe mal, de undeva din stufăriș a apărut un îmblînzitor care s-a distrat aruncând un pumn de noroi peste sexul ei. Un alt îmblînzitor, în care l-am recunoscut pe bondoc, s-a apropiat de mine și mi-a spus cu o voce rece: Dacă te mai prind pe aici o pățești". Nu m-am mai dus în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
visat că plecam mereu spre pădure. Eleonora se obișnuise. Cum ne trezeam dimineața, aștepta să încep să-i povestesc. Nu zicea niciodată nimic. Mă asculta și, în timpul ăsta, îmi inspecta pe furiș pantofii. Probabil ca să vadă dacă erau murdari de noroi. Bănuia, cred, că nu era totul vis. În prima noapte, am nimerit într-o mare livadă de măslini bătrâni și fără rod. Ocolisem parcă terenul cu mărăcini și, din întîmplare, descoperisem un drum care nu mai trecea pe la coliba părăsită
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
m-am speriat. I-am recunoscut imediat fața ciuruită de vărsat, ochii reci și gușa pe jumătate ascunsă de barba roșie. Când s-a ridicat din bălării, am observat că era crăcănat. Umbla în picioarele goale și era mânjit de noroi până la genunchi. Ai înțeles cine era. N-avea torță, dar strângea ca de obicei o mangustă la piept. Înghețasem și nu știam ce să fac, ce să spun. Iar el nu zicea nimic. Se uita la mine, mă măsura din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
paie. Când am ajuns la colibă, am găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi, apoi ne-am continuat drumul pe platoul alunecos de unde ne întorsesem rândul trecut. Alunecam și acum din pricina pământului nisipos, dar eram hotărâți să nu ne dăm bătuți și să ajungem dincolo de pădure. La un moment dat m-am oprit. Mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și scârbos. Din pricina asta, trebuia să ne facem loc printre mărăcini și să nu mai ținem seama de zgârieturi. Deodată, ne-am oprit amândoi. În fața noastră, din spatele unei tufe de mărăcini apăruse un idol de piatră cu pieptul mânjit de noroi și cu gura desfăcută într-un râs sarcastic. Avea nasul sfărâmat de o lovitură care lăsase o cicatrice urâtă în piatră. Cineva lovise cu furie probabil, mutilând fața idolului, dar cicatricea accentua și mai mult râsul sarcastic și crud. Pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un râs sarcastic. Avea nasul sfărâmat de o lovitură care lăsase o cicatrice urâtă în piatră. Cineva lovise cu furie probabil, mutilând fața idolului, dar cicatricea accentua și mai mult râsul sarcastic și crud. Pe jos, era o crustă de noroi uscat, iar în această crustă se vedeau foarte bine urmele pașilor care după aceea dispăreau. Nu atât dispariția urmelor mă intriga, cât coincidența cu ceea ce visasem: la o parte din ele se vedea un semn. Unul din pantofii celui ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
până în Enichioi, o comună foarte mare cu po pulație bulgară, iar eu în comuna Galilești, tot mare, mare ca și drojdia speranțelor noastre, cu ucrainieni harnici și gospodari . Nu înghețase, iar drumurile nepietruite făceau ca roțile căruțelor să intre în noroi până la butuc. Eu aș fi putut merge cu vaporul până la Vâlcov, Veneția Românească, iar de acolo pe mare cu caiacul până la Galilești, dar era prea complicat și trebuia ca împreună cu Iancu să împărtășim aceeași soartă ca și până acum. Ne-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
om de 30 de ani ca și soția. Bărbatul vorbea destul de bine românește, soția nici un cuvânt. Am plecat mai spre seară și când am ajuns la Damianovca, o suburbie a Chiliei, a început să amurgească. Se mergea greu, căruța mare, noroiul până aproape de butucul roții, noroc că erau caii voinici și bine hrăniți. Pe drum am vorbit tot timpul. Feodor conducând caii și schimbul de vorbe cu nevastă-sa. Cam înghețasem, dar cum să te dai jos și să fugi după
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
butucul roții, noroc că erau caii voinici și bine hrăniți. Pe drum am vorbit tot timpul. Feodor conducând caii și schimbul de vorbe cu nevastă-sa. Cam înghețasem, dar cum să te dai jos și să fugi după căruță în noroi și întuneric? În fine, după ce am trecut prin comuna Cariacica, mi-au spus că mai avem șapte-opt kilometri de mers. Și iată că, la sfărșitul orei s-a auzit lătratul de câini și s-au luminat ferestre. Am ajuns acasă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o găină proaspăt tăiată și un sac de anecdote. Nu se vorbea de radio pe vremea aceea, așa că toată noaptea cântam noi. De la Spasca la Becceabia erau doar patru kilometri, urcatul și coborâtul unei coaste. Totul era frumos, chiar și noroiul care, pe umed, ajungea până la genunchi. Dar ce conta? Eram, Doamne, tineri! Ne făcusem prieteni și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a cum scria la intrare dar în clasă, nimeni. Cu chiu cu vai, după parlamentări de-a dreptul suprafirești am reușit să adun 12 copii. Era exact cifra necesară desființării postului și intrării în necunoscut a steluței mele călăuzitoare. Între noroiul din ce în ce mai înghețat și căldura tot mai frumoasă a sufletului oamenilor, în vacanța de Crăciun mia sosit vestea mutării la școala primară din comuna Filești, un fel de cartier sătesc al Galațiului. Aș fi rămas dar frecvența scăzută atârna neîndurătoare desupra
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dragă Luca, plec la Tighina, la revizorat. Poate s-o găsi un post și pentru mine. Și iar pelerin spre sfântul post. Am luat cap compas către Alexanderfeld, o comună cu populație germană apoi mai departe, drum de oboseală și noroi până la gara din Tarutino sau Basarabeasca, dumnezeu mai știe cum. Drumul a durat patru zile. Tovarăși de drum, gazde de treabă, moldoveni sau ucrainieni. Și iată-mă la revizorul Ion Moldovanu din păcate proaspăt înlocuit cu un favorit al senatorului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o cumpănă de viață și moarte? * După lecții am plecat pe jos, cale de 12 kilometri, la Ismail. Am luat vaccinul și bucuros, pe lumină încă, am pornit spre casă. Se dezgheța și picioarele intrau adânc în zăpadă, până la atingerea noroiului lunecos de dedesubt. Fiecare pas, o mică victorie. Între Motrosca și Lărgeanca era un fel de canal care aștepta de mult timp să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cunoștință cu autoritățile satului: moș Filip Cebotarenco, delegatul Comitetului școlar comu nal, Sava Mataman, delegatul consiliului comunal și cu moș Mitea Anghelov, gardistul satului. Satul avea o singură uliță care, când ploua, devenea capcană pentru pantofi prin densitatea și adâncimea noroiului. Partea dinspre sud era locuită mai mult de ucrainieni, cealaltă de bulgari veniți de la Cișmeaua Văruită. Școala era în câmp, fără măcar un țăruș de gard. Probleme. Directorul școlii de centru, Avram Popovici, ne-a întâmpinat cu ostilitate. Aceeași ostilitatea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
trei lămpi dar un Phillips costa o avere. Radiourile mergeau cu acumulator și 30 de baterii de câte 3,5 V. Mai era nevoie de doi stâlpi de câte 14-15 metri pentru antenă. Dar ce nebun ar fi înotat prin noroi să aducă de la Ismail catargele? Și le-au adus cu butucii roților ascunși de vedere, sub hleiul drumului, moș Filip Cebotarenco și Sava Mataman. Erau peste poate de mândri de parcă aduseseră în sat moaștele vreunui sfânt! Și iată-mă și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
i-am predat un foarte frumos costum național de Rucăr iar ea mi-a arătat livada proaspăt înființată. Totul bine și frumos dar școala stătea agățată de cer și cele patru puncte cardinale, golașă, adică lipsită de gard. Când era noroi, ca să fie mai bine, sătenii treceau direct prin fața geamurilor, spre bucuria copiilor plictisiți de învățătură. Și iată-ne la sfat desigur cu aceeași minunați delegați comunali, un fel de consilieri, Sava Mataman și Filip Cebotarenco. Ce să facem? Un bal
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cincizeci de kilometri, dar gentilă, dispusă să ne satisfacă toate mofturile, doamna Speranța zâmbește și zice "da". Înțelege, probabil, că pentru niște bovarici ai confortului, ca noi, Beverly Hills e un fel de paradis. Deprinși cu gropile și praful (sau noroaiele, în funcție de anotimp) din București, suntem victime ușoare ale snobilor care trăiesc, în Beverly Hills, într-un lux tihnit, care ia tot ce e bun din "patriarhal" și "urban". Practic, fiecare vilă are parcul ei. Gazonul e tuns ireproșabil, udat zilnic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
micul oraș Betleem, Dorm toți în casele lor, liniștiți Ei nu știu, că venind ca un blestem, De-o cruntă urgie vor fi zguduiți: Soldații trec fără milă, din casă în casă, Smulg pruncii, îi taie și-i aruncă-n noroi, Și nici un copil în viață nu lasă, Iar sângele curge pe uliți șuvoi!” Sărmanele mame, zadarnic își întind brațele spre ucigași, implorându-i să nu le omoare pruncii, căci aceștia, nemiloși îi smulg și-i taie cu săbiile, crezând că
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pe sine. Uitați-vă cum ninge. Trebuie să ies! Orașul Amsterdam adormit în noaptea albă, canalele de jad întunecat sub podurile mici încărcate cu zăpadă, străzile pustii, pașii mei înăbușiți: voi întâlni, pentru o clipă, neprihănirea, ce va pieri o dată cu noroiul de mâine. Vedeți fulgii uriași ce se zbârlesc lovindu-se de geam? Sunt porumbeii. S-au hotărât să coboare, iubiții mei, acoperind apa și casele cu un strat gros de pene, zvâcnind la toate ferestrele. E o adevărată năvală. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nopții se cască mai tare, dorul ni-i forță și noaptea se dărâmă.” În ,,Prin codrul fără margini” ,,mergeam mereu, mereu bătuți de vânturi nebune cu nădejdea că vom ieși cândva din marea lumii rătăcire. Mergeam prin noapte și prin noroi, topiți de dorul luminii...turmă hăituită de foame și de frig și de noroi și de zăvozii văzuți și nevăzuți ai stăpânilor, dar știam că veacul nebuniei se va sfârși cândva.” Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Prin codrul fără margini” ,,mergeam mereu, mereu bătuți de vânturi nebune cu nădejdea că vom ieși cândva din marea lumii rătăcire. Mergeam prin noapte și prin noroi, topiți de dorul luminii...turmă hăituită de foame și de frig și de noroi și de zăvozii văzuți și nevăzuți ai stăpânilor, dar știam că veacul nebuniei se va sfârși cândva.” Un loc aparte în cuprinsul acestui volum îl are poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]