2,642 matches
-
sintetizate într-un tabel recordurile de viteză a locomotivelor cu abur de-a lungul anilor: Clasificarea locomotivelor cu abur se face după aranjamentul roților. Există două mari sisteme de clasificare: notația Whyte și clasificarea UIC (Uniunea Internatională a Căilor Ferate). Notația Whyte este folosită în majoritatea țărilor de limbă engleză și țările Commonwealth-ului. Acest sistem codifică aranjamentul roților folosind cifre astfel: "#roți de direcție" - "#roți de tracțiune"- "#roți de susținere". Exemplu: 2-4-2 semnifică o pereche de roți în față care sunt
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
Exemplu: 2-4-2 semnifică o pereche de roți în față care sunt montate pe un ax (osie), 2 osii motoare (4 roți) și în spate o osie ce susține cabina mecanicului și/sau o parte din cazan. Clasificarea UIC (numită și „notația germană”) se folosește pe continentul european cu excepția Marii Britanii. Notația este asemănătoare doar că se referă la numărul de osii, iar osiile de tracțiune sunt notate cu majuscule(A=1, B=2 etc.) Exemplu: 2-4-2 în notatia Whyte este echivalent cu
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
care sunt montate pe un ax (osie), 2 osii motoare (4 roți) și în spate o osie ce susține cabina mecanicului și/sau o parte din cazan. Clasificarea UIC (numită și „notația germană”) se folosește pe continentul european cu excepția Marii Britanii. Notația este asemănătoare doar că se referă la numărul de osii, iar osiile de tracțiune sunt notate cu majuscule(A=1, B=2 etc.) Exemplu: 2-4-2 în notatia Whyte este echivalent cu 1-B-1 în notația UIC. Căile Ferate Române au utilizat o codificare
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
folosește pe continentul european cu excepția Marii Britanii. Notația este asemănătoare doar că se referă la numărul de osii, iar osiile de tracțiune sunt notate cu majuscule(A=1, B=2 etc.) Exemplu: 2-4-2 în notatia Whyte este echivalent cu 1-B-1 în notația UIC. Căile Ferate Române au utilizat o codificare asemănătoare cu notația Whyte, cu deosebirea că, în locul numărului de roți, se folosea numărul de osii. Astfel, locomotiva încadrată ca 2-4-2 după notația Whyte era încadrată ca 121 după notația C.F.R., deci introdusă în
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
doar că se referă la numărul de osii, iar osiile de tracțiune sunt notate cu majuscule(A=1, B=2 etc.) Exemplu: 2-4-2 în notatia Whyte este echivalent cu 1-B-1 în notația UIC. Căile Ferate Române au utilizat o codificare asemănătoare cu notația Whyte, cu deosebirea că, în locul numărului de roți, se folosea numărul de osii. Astfel, locomotiva încadrată ca 2-4-2 după notația Whyte era încadrată ca 121 după notația C.F.R., deci introdusă în seria 121.000, cele trei cifre (în unele cazuri
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
etc.) Exemplu: 2-4-2 în notatia Whyte este echivalent cu 1-B-1 în notația UIC. Căile Ferate Române au utilizat o codificare asemănătoare cu notația Whyte, cu deosebirea că, în locul numărului de roți, se folosea numărul de osii. Astfel, locomotiva încadrată ca 2-4-2 după notația Whyte era încadrată ca 121 după notația C.F.R., deci introdusă în seria 121.000, cele trei cifre (în unele cazuri patru) din dreapta punctului reprezentând numărul de ordine al locomotivei în cadrul seriei. Această notație este uneori numită „notația franceză”. În cazurile
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
echivalent cu 1-B-1 în notația UIC. Căile Ferate Române au utilizat o codificare asemănătoare cu notația Whyte, cu deosebirea că, în locul numărului de roți, se folosea numărul de osii. Astfel, locomotiva încadrată ca 2-4-2 după notația Whyte era încadrată ca 121 după notația C.F.R., deci introdusă în seria 121.000, cele trei cifre (în unele cazuri patru) din dreapta punctului reprezentând numărul de ordine al locomotivei în cadrul seriei. Această notație este uneori numită „notația franceză”. În cazurile în care existența focului liber constituia un
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
osii. Astfel, locomotiva încadrată ca 2-4-2 după notația Whyte era încadrată ca 121 după notația C.F.R., deci introdusă în seria 121.000, cele trei cifre (în unele cazuri patru) din dreapta punctului reprezentând numărul de ordine al locomotivei în cadrul seriei. Această notație este uneori numită „notația franceză”. În cazurile în care existența focului liber constituia un pericol, de exemplu în rafinăriile de petrol, pentru manevra pe liniile interioare s-au construit locomotive cu abur speciale, fără focar. Ele erau echipate cu un
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
ca 2-4-2 după notația Whyte era încadrată ca 121 după notația C.F.R., deci introdusă în seria 121.000, cele trei cifre (în unele cazuri patru) din dreapta punctului reprezentând numărul de ordine al locomotivei în cadrul seriei. Această notație este uneori numită „notația franceză”. În cazurile în care existența focului liber constituia un pericol, de exemplu în rafinăriile de petrol, pentru manevra pe liniile interioare s-au construit locomotive cu abur speciale, fără focar. Ele erau echipate cu un tambur mare, care era
Locomotivă cu abur () [Corola-website/Science/303577_a_304906]
-
367-a supernovă găsită în 2005. Supernovele istorice sunt cunoscute doar după anul în care au avut loc: SN 185, SN 1006, SN 1054, SN 1572 (Noval lui Tycho) și SN 1604 (Steaua lui Kepler). Din 1885, s-a utilizat notația cu litere, chiar dacă a existat o singură supernova descoperită în acel an (de exemplu, SN 1885A, 1907A etc.)—ultima oară când s-a întâmplat aceasta a fost cu SN 1947A. Abrevierea "SN" este un prefix opțional. Ca parte din tentativa
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
într-un spațiu euclidian; este aceeași valoare ca și raportul dintre aria unui cerc și pătratul razei sale. Simbolul π a fost propus pentru prima oară de matematicianul galez William Jones în 1706. Valoarea constantei este egală aproximativ cu în notația zecimală obișnuită (vezi tabelul din dreapta pentru reprezentarea în alte baze). π este una dintre cele mai importante constante din matematică și fizică: numeroase formule din matematică, inginerie și alte științe implică folosirea lui π. π este un număr irațional, adică
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
de a-i înțelege natura; fascinația acestui număr a intrat și în cultura nematematică. Litera grecească π, scrisă "pi" în alfabetul latin, a fost adoptată de la cuvântul grecesc „περίμετρος”, "perimetros" (în română: perimetru), mai întâi de William Jones în 1707; notația a fost popularizată apoi de Leonhard Euler în 1737. Numele literei grecești π este "pi", scriere utilizată în unele situații în care nu este disponibil simbolul grecesc, sau în care utilizarea sa ar fi problematică. π corespunde literei române (latine
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
ceea ce s-a demonstrat în 1882 de către Ferdinand von Lindemann. S-a spus despre cartea lui William Jones "O nouă introducere în matematică" din 1706 că este prima în care s-a folosit litera grecească π pentru această constantă, dar notația a devenit deosebit de populară după ce a adoptat-o Leonhard Euler în 1737. El a scris: Există numeroase alte feluri de a găsi lungimile sau ariile unor anumite linii curbe sau drepte, care ar putea facilita practica foarte mult; ca de
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
9-a cifră a rezultatului. În practică, incertitudinea de a determina dacă acul intersectează sau nu o linie când el pare să o atingă exact va limita acuratețea rezultatului la mai puțin de 9 cifre. O alternativă la π este notația τ, pentru raportul între circumferința cercului și raza sa (în loc de diametru), echivalent cu 2π. Această constantă reprezintă numărul de radiani al unui cerc, astfel că unghiul la centru care determină un sector de cerc este raportul între lungimea sectorului respectiv
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
un articol publicat în revista „Cinema” în decembrie 1977, Mircea Alexandrescu considera că filmul "Pentru patrie" este "„o cronică a campaniei, un fel de jurnal de front al războiului din 1877. Un film artistic care preia tonul și argumentele reportajului. Notația este scurtă, succintă, faptul adiacent este prins din viteză, surprins mai degrabă, dar obiectivul de prim ordin este omul.”" Conf dr. Elena Saulea a afirmat că "„perspectiva mitico-legendară se răsfrânge spre un personaj colectiv, reprezentat de armată, popor, chiar dacă eroii
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
Halle (Saale). În 1847 devine profesor de fizică la Bonn unde rămâne până la sfârșitul vieții. În perioada 1866 - 1868, îl are ca asistent pe strălucitul matematician Felix Klein. În 1828 publică primul volum din "Analytisch-geometrische Entwickelungen", în care introduce "metoda notațiilor simplificate". În al doilea volum, apărut în 1831, pune bazele teoriei "dualității proiective". În 1858 publică descrierea primelor sale cercetări privind acțiunea câmpului magnetic asupra descărcării electrice în gaze rarefiate. Ca apreciere a operei și meritelor sale, în 1866 i
Julius Plücker () [Corola-website/Science/312215_a_313544]
-
mai mare divizor comun "g" este cel mai mare număr natural care îi divide pe "a" și pe "b". Cel mai mare divizor comun este adesea scris ca CMMDC("a", "b") sau, mai simplu, ca ("a", "b"), deși a doua notație matematică este utilizată și pentru alte concepte matematice, cum ar fi vectorii bidimensionali sau intervalele deschise. Dacă CMMDC("a", "b") = 1, atunci "a" și "b" sunt prime între ele. Această proprietate nu depinde de primalitatea lui "a" și a lui
Algoritmul lui Euclid () [Corola-website/Science/312202_a_313531]
-
Notația muzicală, semiografia (gr. "simion" = semn, caracter scris și "grafo" = a scrie) sau signografia (lat. "signum" = semn) constituie sistemul de semne grafice convenționale prin care elemente ale limbajului muzical sunt reprezentate în scris. Notația muzicală servește ca mijloc de comunicare între
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
Notația muzicală, semiografia (gr. "simion" = semn, caracter scris și "grafo" = a scrie) sau signografia (lat. "signum" = semn) constituie sistemul de semne grafice convenționale prin care elemente ale limbajului muzical sunt reprezentate în scris. Notația muzicală servește ca mijloc de comunicare între compozitor și interpret înlesnind propagarea și răspândirea muzicii și asigură permanența și perenitatea operelor de artă în rândul valorilor spirituale ale omenirii, transformându-le în documente (monumente) de cultură. Notația muzicală tradițională este
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
reprezentate în scris. Notația muzicală servește ca mijloc de comunicare între compozitor și interpret înlesnind propagarea și răspândirea muzicii și asigură permanența și perenitatea operelor de artă în rândul valorilor spirituale ale omenirii, transformându-le în documente (monumente) de cultură. Notația muzicală tradițională este rezultatul unei îndelungate evoluții. Utilitatea practică a notației tradiționale constă în prezentarea unui sistem de notație (aproape) universal, detailat, dar care permite participarea activă, creatoare, a interpretului în redarea unei compoziții. Notația muzicală are aceleași origini și
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
compozitor și interpret înlesnind propagarea și răspândirea muzicii și asigură permanența și perenitatea operelor de artă în rândul valorilor spirituale ale omenirii, transformându-le în documente (monumente) de cultură. Notația muzicală tradițională este rezultatul unei îndelungate evoluții. Utilitatea practică a notației tradiționale constă în prezentarea unui sistem de notație (aproape) universal, detailat, dar care permite participarea activă, creatoare, a interpretului în redarea unei compoziții. Notația muzicală are aceleași origini și același proces evolutiv ca și scrierea pentru vorbire. Omul a simțit
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
și asigură permanența și perenitatea operelor de artă în rândul valorilor spirituale ale omenirii, transformându-le în documente (monumente) de cultură. Notația muzicală tradițională este rezultatul unei îndelungate evoluții. Utilitatea practică a notației tradiționale constă în prezentarea unui sistem de notație (aproape) universal, detailat, dar care permite participarea activă, creatoare, a interpretului în redarea unei compoziții. Notația muzicală are aceleași origini și același proces evolutiv ca și scrierea pentru vorbire. Omul a simțit nevoia să-și creeze sisteme de reprezentare grafică
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
în documente (monumente) de cultură. Notația muzicală tradițională este rezultatul unei îndelungate evoluții. Utilitatea practică a notației tradiționale constă în prezentarea unui sistem de notație (aproape) universal, detailat, dar care permite participarea activă, creatoare, a interpretului în redarea unei compoziții. Notația muzicală are aceleași origini și același proces evolutiv ca și scrierea pentru vorbire. Omul a simțit nevoia să-și creeze sisteme de reprezentare grafică a creațiilor artistice, între care și a celor muzicale. Fără această posibilitate de fixare în scris
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
indienii și chinezii, a căror cultură se impunea antichității, au fost primii care au avut ideea de a nota sunetele muzicii prin litere. Vechii greci și, mai târziu, romanii notau, de asemenea, muzica prin literele alfabetului. Primul sistem medieval de notație, preluat prin Boethius (începutul secolului al VI-lea) de la vechii greci ("melografia antică"), era alfabetic. Acestuia i s-au înlocuit literele grecești cu cele latine. Pe timpul lui "Severinus Boethius" se foloseau deja primele 15 litere majuscule ale alfabetului latin (de la
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
de la A la P) alcătuind o scară de aproximativ două octave în registre vocale bărbătești: Întrucât cel mai grav sunet al sistemului era "La", acesta a fost notat cu prima literă din alfabet (A), așa cum se utilizează și azi în notația literală. Notația lui "cantus planus" (sec. VI-VII) reduce numărul "literelor-note" la șapte (de la A la G), observându-se că sunetele se repetă din octavă în octavă. Înscrierea lor se făcea pe portativ prin litere majuscule pentru octava gravă, litere
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]