8,125 matches
-
GÂNDESC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CÂND STAU SĂ MĂ GÂNDESC De câte ori stau să mă gândesc, Trecutul care-n în urmă l-am lăsat, Nu mi se pare deloc să obosesc, Am realizat ceea ce nu am visat! Afară ninge cu fulgi veniți din vreme, E iarnă peste tot în infinita natură, Cu frigul nu am nicicând probleme, Când în suflet simt a iubirii căldură. Totul îmi aduce aminte de primăvară, Anotimpul
CÂND STAU SĂ MĂ GÂNDESC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350117_a_351446]
-
spuse în deșert au fost! Știam că există în Evanghelie un cuvânt cumplit de adevărat: "În zilele acelea, oamenii vor da seama pentru orice cuvânt deșert spus în viață" Poate că metaniile și lacrimile îmi vor da pacea, liniștea. Am obosit alergând printre bolovani și pietre uscate, colțuroase și nemiloase. Mi s-au bătătorit tălpile de-atâta umblet, mi s-a dus fruntea la pământ și nu am observat, mă dor ochii de privit în gol, mă arde cumplit dorul, ai
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
familia a avut contact. Ordinea este asociată unei activități fizice denumită în general muncă. Cât pare de curios dar copilul muncește jucându-se. Dacă un sportiv de performanță ar face tot ce face un bebeluș în permanenta sa joacă ar obosi după puțin timp. Copilul nu obosește. Se joacă doar. Abia prin bine meritatul somn își reface forțele. Și laptele matern ajută la refacerea completă a forțelor de muncă având în compoziție tot ce NATURA, nu renumiți medici, consideră necesar. De
EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350107_a_351436]
-
asociată unei activități fizice denumită în general muncă. Cât pare de curios dar copilul muncește jucându-se. Dacă un sportiv de performanță ar face tot ce face un bebeluș în permanenta sa joacă ar obosi după puțin timp. Copilul nu obosește. Se joacă doar. Abia prin bine meritatul somn își reface forțele. Și laptele matern ajută la refacerea completă a forțelor de muncă având în compoziție tot ce NATURA, nu renumiți medici, consideră necesar. De sute de mii de ani copii
EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350107_a_351436]
-
țăndărilor. Și smântâna și vânzătoarea se prefăcură în cioburi, de parcă cineva aruncase cu praștia în vitrina magazinului. - Acum, că ați aflat cine sunt, tună vrăjitorul, să-mi aduceți la palat jumătate din mărfurile pe care le vindeți, ca să nu mă obosesc eu să vi le iau pe toate! Vai de acela care va încerca să mă înșele! Îl fac țăndări! Și dispăru ca un fum alburiu. -Va urma- Referință Bibliografică: Romanul fantastic MĂRȚIȘOR- fragm.1 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
aerul. - ...un ou spart împrăștiat într-o capsulă a timpului...te înțeleg perfect, Elena. - Îi conectată cu întreruperi. Să fim realiști. Nu pot să sar la fiecare moft al ei, numai pentru că-i suntem chiriași! M-am săturat! Sunt prea obosită la sfârșitul fiecărei zile! Ce sugerezi Victor? - Problema este că... suferim din lipsă de timp...după orele nesfârșite..cu pacienții din spital! Sunt sigură!...Sunt convinsă că vom găsi ceva potrivit. - Victor, cu lipsa asta acută de locuințe?... să fie
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
camerei lui Suman se vedea șoseaua națională, dar și drumul ce ducea spre uzina chimică și mai departe spre Dârvari. Au mai petrecut ceva timp după care fata l-a invitat la ea acasă, dar băiatul a motivat că este obosit. Nu voia să meargă căci un fel de frică îl cuprinsese. Dar nu avea nici un motiv să se teamă, fiindcă fata își asumase toată răspunderea pentru tot ce face ea. Au desfăcut sticla cu vin și au băut câte un
DUMINICA LIBERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350214_a_351543]
-
din 06 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului STEA ÎNDEPĂRTATĂ În Carul Mare e o stea Pe care noaptea o privesc, Acolo-mi este dragostea Pe care atâta mi-o doresc. Ca orice stea din depărtare Ea rămâne mereu rece, Am obosit în căutare De la mine vrea să plece. De ce steluța mea iubită Te-ascunzi în nori de fum? Mi-e inima atât de obosită Căci nu avem același drum. Fără tine mi-este greu Nu știu cât o să rezist? Te port în suflet
STEA ÎNDEPĂRTATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361838_a_363167]
-
nesfârșită a mării, zborul pescărușilor, jocul delfinilor în larg și mersul norilor pe cer, care iau forme ciudate, copleșindu-mă cu figurile ce par a fi create de mâna unui sculptor nevăzut. Fiind pe înserate, soarele se retrage spre asfințit, obosit de hoinăreala de peste zi. Înainte de a-și închide pleoapa obosită și a-și sprijini tâmpla pe umărul unui nor, cerul capătă o culoare nefirească, trandafirie, ca o linie de demarcație la orizontul asfințitului. Se aude clipocitul valurilor și, din când
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
consecințe. A strâns puternic pumnii până a simțit unghiile aproape pătrunzându-i în carne. A înghițit de trei ori în sec și a trebuit să-și dreagă vocea înainte de a reuși să vorbească. - Salut! Ai lucrat mult azi. N-ai obosit? Bună ziua, domnișoru' Mișu! ... Nu, nu am obosit. Mai e de lucru ... Mai e multă treabă ... - Tu ai mâncat pe ziua de azi? Eu am o foame de lup. Cred că te-aș putea mânca și pe tine! Eu, nu ... nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
simțit unghiile aproape pătrunzându-i în carne. A înghițit de trei ori în sec și a trebuit să-și dreagă vocea înainte de a reuși să vorbească. - Salut! Ai lucrat mult azi. N-ai obosit? Bună ziua, domnișoru' Mișu! ... Nu, nu am obosit. Mai e de lucru ... Mai e multă treabă ... - Tu ai mâncat pe ziua de azi? Eu am o foame de lup. Cred că te-aș putea mânca și pe tine! Eu, nu ... nu am mâncat... Când oi termina treaba, a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
a stins nenea Nică Boșcănici, de ziua lui, de Sfântul Ioan, primul veteran în ordinea vârstei celor cinci rămași. Mai sunt patru supraviețuitori, veterani, ai celui de-al Doilea Război Mondial. A plecat în eternitate la 102 ani, lucid, dar obosit de vremi și vremuri. S-a stins cu gustul amar al unei țări prădate, bolnave, cu niște români triști. S-a stins neputându-i da răspunsurile la întrebările pe care mi le pusese astă-vară, când păștea calul pe zăvoi: „cât
ADIO VETERANI de ION C. HIRU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361896_a_363225]
-
că oamenii aceia își așteptau plata, dar, ca într-un joc, erau nevoiți să treacă printr-un test pentru a ajunge la ea. Alma înțelegea că totul nu este de fapt un schimb de fațadă, poate că și oamenii erau obosiți și doreau să dispară mai repede din acel loc pentru a merge la casele lor sau... poate la iubite. În cele din urmă își primiră banii, mulțumiră la rândul lor și dispărură destul de repede. Nici nu încetase tropotul pașilor pe
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
trecut fără să-i aducă liniștea, siguranța de sine, încrederea în oameni. Păstra cu strășnicie taina ei și teama de a fi descoperită prin propriile-i slăbiciuni, de altfel firești la acea vârstă și mai târziu, o mistuia permanent, o obosea, o vlăguia și, în aceeași măsură, o maturiza înainte de vreme. Suspina adânc. Uitase, pentru moment, ce povestea și nu știa ce ar trebui să mai spună. A ridicat încet privirea, așteptând să fie întrebată. Avocata s-a ridicat cu gesturi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
mine, fratele meu, terminat de durere, prietenul meu Sergiu, doi veri, o mătușă, o asistentă și un medic, care verificau rezultatele unei radiografii și, cu mâna dreaptă în mâna ei, prietena mea, de doar o lună, Ela. Am întors privirea obosită spre fratele meu și i-am zis cu o voce scăzută: - Ia-mă acasă. Nu mă lăsa aici. Te rog foarte mult. - Mai ai nevoie de câteva analize. Ai avut o puternică oscilație a tensiunii. Nu voi pleca de lângă tine
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
strălucitori în întuneric îl săgetau și, acest fapt se întâmpla de vreo două zile încoace, pentru că până atunci abia îl așteptam să vină. Privirile noastre s-au întrepătruns, eu am rupt clipele de tăcere zicându-i: Vino mai rar, mă obosești. Nu mai simt nevoia să te văd atât de des, stai cu soția și cu copilul tău, n-ai tu treabă cu mine. Ochii lui se dilatară atât de puternic încât m-am speriat și eu, am crezut la un
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
până ești în putere, fără milă și fără cruțare, demult nu mai simt nicio durere în aceste omenești mădulare. Eu nu-i voi răspunde mâniei nicicând, lovește-mă, lovește-mă cu tărie curată și râul ce aleargă spre mare flămând obosește odată... Referință Bibliografică: Lovește-mă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
LOVEŞTE-MĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362114_a_363443]
-
vremuiește veacul Pribeag prin tinerețe trec Și dau tribut acestei îndrăzneli. Cu mâna stângă te cuprind Cu dreapta semne fac la îngeri Și-n amintire-mi rămâi precum catifeaua unui vis în agonie. Sunt strigatul din coaja Unui copac Și obosit pe pernă ta albă la noapte voi veni Să te fur fără cuvinte. [4] TIME Time wraps around more time The hour-glass distils the ages A wanderer through my own youth I pay the toll of daring. My left arm
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
că voi izbuti În lupta cea mare cu ura, Neîncetând nicicând a iubi, Voi avea cu Tine izbânda. Merg înainte, nu mă opresc Deși pașii mi-s grei și pribegi, Pe brațele Tale plângând mă găsesc Când întristat și trădat obosesc.. Dă-mi! Dă-mi bucuria deplină, Și luminează-mi ființa mereu Să fiu un far mic înspre Tine... Să arăt dragostea de Dumnezeu. Candela Lacrima-mi cade în palma Ta sfântă, Și Tu mi-o prefaci în izvor, Din care
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
-mpresoară zgomotul lumii... Tu vii cu Oștirea-Ți divină, Isus, „Liniște!” Strigi cu puterea Luminii. Când corabia vieții e dusă în larg, Și valul nedreptății lovește în mine Tu cobori, Doamne Sfânt, din cerul Înalt, „Liniște!” strigi către lume. Când obosit în genunchi mă așez În Adevăr și în Duh să mă rog, Te văd, Isuse, cum mă veghezi... „Liniște!” poruncești de pe tron. Răsărit și apus Privirea mi-e unită cu cerul albastru Și stele cad când pleoapa zării, Se lasă
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ZIUA DE AZI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului 22 Iunie 2015 Ziua de azi a început să scadă, Flămândă crește noaptea-n urma ei, Mi-a obosit lumina pe obadă, Trasul pe roată încă nu știu ce-i! La Vidra Iancu se va naște iar, Pe când se coc cireșele amărui, De va fi vremea scrisă-n calendar Spre Târgul de pe Munte să mă sui; E prea târziu de-acum
ZIUA DE AZI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365921_a_367250]
-
mai adaugă gazdele locașurilor unde a înnoptat, cu poveștile lor una mai specială ca alta. Inevitabil o veți cunoaște pe Helga, gazda de la hotelul administrat de voluntarii germani, care vă va „conduce pe fiecare la locul de dormit și nu obosește să ne repete regulile stabilimentului”, pe Ania, norvegianca, acum „la pensie după ce, o viață întreagă, a lucrat la Medicins sans Frontieres... puțină la trup, dar încă vânjoasă, la cei peste 70 de ani,” cea care „a supraviețuit salvând oameni, acolo
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
critice, vol. I, că avem de-a face cu un autor care stăpânește scriitura de anvergură, și îi punctam stilul alert, de decupaj cinematografic, specific prozei moderne, în care personaje și locuri, acțiuni și descrieri se combină alert fără să obosească cititorul, stârnind și incitând la citirea următoarei pagini, ca-ntr-o fericită captivitate. Un roman al adaptării, surprindeam noi, acolo, tema centrală, la un spațiu nou, respectiv, Germania, în urma unui act mai mult sau mai puțin voit, anume emigrarea personajului
DESCOPERIREA DE SINE – CA AVENTURĂ A CUNOAŞTERII LUMII de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365928_a_367257]
-
lacrimi amare. Ea nu are vreme să se gândească la putința învierii. Inima ei e copleșită de lipsa celui care o mântuise. Deodată, în fața ei, apare un om, stând în picioare și vorbindu‑i: „Femeie, pentru ce plângi?” Ochii ei obosiți de plâns și întunecați în lacrimi, nu‑L recunosc pe Cel Înviat. Ea crede că este grădinarul... Dar Iisus o cheamă, cu glasul blând și plin de dragoste: „Maria, mergi la frații Mei și le spune...” Atunci ea Îl recunoaște
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
până transpiră și devine rând pe rând pasăre, leu și măgar se mai odihnește puțin și bea și bea nepăstrând nici un strop pentru mâine. Oamenii sunt tot mai nemulțumiți, neputincioși așteptată ajutor din soare de unde vor veni niște luptători care, obosiți de drum vor cere și ei merinde și vin. Negăsind, îl vor bea pe el, pe Nesperatul Sfânt, și pe toți lacheii lui umili și unsuroși, strecurându-i printre dinții strânși. URCAREA PE MUNTE Șamanii veacului din urmă își latră
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]