2,926 matches
-
de aer șfichiui din nou aerul. Bobițele de sânge se sparseră deasupra penitentului, scurgându-se pe pereți și pe podea. Înveșmântat În haine negre, cinicul semenăna cu Satanovski. „Atunci, conform celor spuse mai Înainte, nu-i așa că bărbatul care e obsedat de propria-i Îmbrăcăminte are Înclinații femeiești și viceversa?” „Să admitem drept valabilă și ipoteza asta...” Cravașa În mâinile cinicului strălucea ca fulgerul. „Nu am nimic Împotrivă”, zise el. Penitentul se unduia, mișcându-și coapsele și frecându-și gâtul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce-și Închipuie că simțirea unuia e identică cu a celuilalt? Spirtul lui Noimann orbecăia acum În trupul Mathildei și ar fi vrut ca și spiritul ei să-i bântuie trupul. El era bărbatul și femeia, dar femeia care-l obseda rămânea totuși departe de el, undeva la capătul labirintului, unde era imposibil de pătruns. „Dacă sufletul omului ar poseda o garderobă de trupuri pe care le-ar purta nu În funcție de starea vremii, ci de starea sa lăuntrică, atunci ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui? Unde putea fi acum?! De ce voia cu tot dinadinsul să-l aducă pe Noimann Într-o stare de anxietate vecină cu nebunia? Vertijul Începuse. Abstracțiunile Îi dădeau din nou târcoale. Gândul Îl ducea mereu la Oliver. Oare de ce-l obseda masterandul și toată această lume a lui pe care, la drept vorbind, n-o cunoscuse decât din povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă o dată sticluța din buzunar, după care se ridică de la locul lui și deschise ușa pe culoar. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
NAVA SPAȚIALĂ GREER. DAR OAMENII ÎNCĂ MAI LUCRAU ÎN STILUL LOR MINUȚIOS ȘI LABORIOS. PERICOLUL PRINCIPAL ERA ÎNCĂ PREZENT. Începu să-i influențeze din nou mintea. Imaginea navei și dezastrul care avea să urmeze capturării ei de către Arsenale o mai obseda încă în timp ce urca spre etajul unde fixase pentru ora unsprezece ședința cabinetului. Teama aceea care-i stătea pe creier îi dădu o dispoziție glacială în timp ce asculta ultimele rapoarte privitoare la efectele propagandei. Îi văzu pe consilieri prudenți și moderați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
credem buricul pământului și poate chiar suntem, pentru că pământul ăsta are sumedenie de burice...“. M-am oprit să respir, domnul Sima se uita în altă parte, m-am așezat lângă el, pe scândură. * În Corsica a fost internat un cetățean obsedat de regulile circulației. Instalat cu carabina la fereastra casei, el trăgea în automibiliștii care nu respectau sensul giratoriu. 2. Am stat un timp pe scândură, soarele ardea încă destul de tare, domnul Sima tăcea, zâmbea cu gurița aia mică a lui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui Stalin, de la Dinamo. La intrarea în club, în anii ’50, îmi aduc aminte că erau afișate în dreapta și-n stânga intrării. De atunci au trecut ani. Viața mea nu s-a schimbat. Sigur, mi-am plătit datoriile care mă obsedau. Dar au rămas datoriile făcute pentru scrierea acestei cărți. Apoi, s-a stricat întrerupătorul din sufrageria mea de trei ori, mi-am luat, din Târg, telecomandă proastă de televizor, mi-am accidentat mașina de două ori și am spălat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
două poze ale ei și stau și mă uit la ele ore în șir. Câteodată mă gândesc că îmi pare rău pentru ea, fiindcă a avut și ea de suferit că m-a cunoscut. puterea Este un lucru care ne obsedează pe majoritatea dintre noi oamenii. Să poți să fi puternic pe toate planurile aceasta este una din năzuințele noastre în viață. Că unii reușim și alții nu, asta e partea a doua. Cineva mereu trebuie să iasă învingător și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atunci am purtat cravată și a fost odată de-am fost naș. În rest, nu. Purtam cămașă deschisă aicea, pantalonii de-un fel, sacoul de-un fel, altă culoare. Nu purtam costum întreg, nu mi-a plăcut costum întreg - eram obsedat d-ăla de la școală. Nu, nu mi-a plăcut. Purtam pantalonii vișinii, ăsta, apăruse deja culorile astea vii, sacourile muștar, se purtau pantofii cu cataramă coniac. Mergeam și făceam la comandă, de costa de 5-6 ori mai mult decât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sfârșea unul și începea altul. Dinspre ziduri străbătea psalmodierea sutrei și bătaia surdă a tobelor, scoțând și mai mult în evidență liniștea orașului. Endō s-a oprit să asculte pașii ciudatului străin, dar nu se mai auzeau. Imaginea lui îl obseda. „Oare ce are de gând? Să vină el după mine până-n Yamagata...“ Prostul acesta de străin era tare straniu. Endō nu înțelegea deloc de ce-a pornit Gaston în căutarea lui până-n Yamagata. Psalmodierea sutrei se sincroniza cu bătăile tobei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Lui! Cui altcuiva? - Dar El e Ea sau Ea e El... - Da, Ea e El, dar îi dă din sângele lui, pardon, ei, și extazul e maxim, explodează, tremură, urlă... la noi nu s-a mai scris așa ceva! Ea e obsedată de carnea lui, de pulpele lui, într-o zi îl mușcă de gât, altădată visează cum înghite bucăți din creierul lui, cu lingurița... Nu știu dacă nu se vor speria cititorii de limbaj și de violențe. - Nu-s așa slabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vulnerabile. În realitate e un bărbat foarte slab. De fapt, toți avem slăbiciunile noastre, dar În fața altora Încercăm să le ascundem, facem pe vitejii, nu-i așa? În cazul lui, Încerca să facă impresie bună mai ales femeilor, pentru că e obsedat sexual... Cum Îi mai merge? Ce face În Bowery? Spune-mi ce făcea acolo. Nu știu ce face. Doar ne-am Întâlnit și am stat de vorbă Într-o cafenea. — Asta-i tot? Și atunci ce vrei să auzi de la mine? Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ajunge la capătul pasiunii sale. Niciodată nu-și va epuiza șansele. Va eșua, dar o va putea lua de la capăt, chiar dacă nu va lăsa în urma lui nici o dâră de dreptate, ci numai una de sânge. Așa a început să mă obsedeze din nou dreptatea, după ce renunțasem de mult la cariera de judecător. Probabil, mi-am zis, toți trăim sub o crustă de sticlă, datorită ei nu auzim și tot datorită ei nu sîntem auziți. Și trebuie să ne hotărâm să spargem
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca o mașinărie căreia i s-a rupt arcul. Mai țin minte trei lucruri din ea. Mai întîi că a zburat pe lângă mine o lăcustă lăsând în urmă un sunet uscat, ca o dâră, și că sunetul respectiv m-a obsedat multă vreme. Apoi că s-a înnorat și a început să plouă. Era o ploaie meschină, cum nu prea se întîlnește vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer și te scot din sărite; care, parcă, nu se mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am făcut decât s-o ajut, să mi-o pregătesc. Am dorit mereu să ies din coaja mea pe o plajă în fața mării unde să mă pot face una cu nisipul, cu pietrele și cu pescărușii și în același timp, obsedat de mine însumi, am făcut totul ca singurătatea mea să devină perfectă. Și astfel n-am trăit poate decât pentru mine, cu toate că am iubit atâtea lucruri. Ca și cum toate eforturile mele au fost îndreptate spre un singur scop: să-mi ridic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se lupte cu ceea ce trebuia să se lupte, în loc să se lupte cu cobra, așa cum era destinul mangustei, mangusta aceasta s-a lovit mereu de propria ei umbră. A fost obsedată de propria ei umbră. Pe scurt, nu te-ai mulțumit să-ți dărui întreaga afecțiune de care erai capabil. Ți-ai dăruit și întreaga compasiune. Și ca să ai toate motivele pentru asta, să nu-ți faci reproșuri de egoism, ți-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iertând trecutul. Și totuși, cazul doamnei Curtin era diferit. Nu i se păruse că americanca ar fi dornică să învinuiască pe cineva de dispariția fiului ei, deși era conștientă de faptul că în situația ei mulți oameni ar fi devenit obsedați de pedepsirea vinovatului. Mma Ramotswe oftă. Presupunea că pedeapsa e câteodată necesară pentru a sancționa o faptă reprobabilă, dar nu fusese niciodată în stare să priceapă de ce ar dori cineva să-i pedepsească pe cei care se căiesc pentru faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce te mai poți aștepta de la o gâscă bătrână? MAGISTRATUL. Cei de aici mă urăsc. Sunt opusul nereușitei lor. Am știut ce vreau. Știu. Le-am făcut numai bine. Chiar și Actorului; Romancierul zice că numai rău. Părerea unui scrib obsedat de posteritate. Un scârța-scârța pe hârtie care visează să existe, după expiere, încă un secol sau două și să urmărească din cărțile de citire nu știu câte generații de copii cu balivernele lui, până la obsesie, zăpăcindu-le și pe ele. Trebuie instituită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac zăpada și mai albă. § Alb. Lupi albi; leul alb, hipopotami albi, negrul albinos, în Saludos; pajura albă. Obsedat de alb. La mare, într-o povestire pe care nu ai publicat-o, un bărbat desena pe spatele iubitei sale un pescăruș alb. „Îl șterg?” o întrebase A. „Până nu se usucă vopseaua.” „Nu!” îi răspunsese femeia. „E frumos; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
persecuției; după sistemul meu, semn al schizofreniei. ............................................................................................... Am încercat să discut despre personajele din Saludos, am citit un fragment, într-o revistă. E. se crede, la un moment dat, Custodele - ipostază premergătoare Castelanului -, chiar Magistratul, într-un fel. Pacientul este obsedat de fenomenul puterii, și-a dorit-o dintotdeauna; nu admite să fie contrazis, criticat, atinse viziunile lui aberante. Schizofrenie paranoică. Neuroleptice și psihotrope, doze șoc. ............................................................................................... Acasă, pe unul din pereți, are o hartă a Stațiunii. În creion, cu o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în formă de penis. „Aici” - notează E. - „vilegiaturiste din toată țara, chiar și de dincolo, se reculeg, ating piatra; unele o sărută; altele, mai sprintene, se cațără pe ea. Se roagă, toate, să le meargă bine. Vin îmbrăcate în alb.” Obsedat sexual! Toată lumea e, doctore! Instinctul cel mai puternic, precum știi; mai presus decât orice morală sau filozofie, sexul, doctore! Dacă într-o țară superbă și îndestulată ar exista, la un moment dat, numai bărbați, aceștia vor fugi, cu toții, într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mână, un Hustler color, hârtie colotech +, super luciu, cerneală pigment 200, curcubeu 17 nuanțe, parfumat, copertat, reliefat.) Femei parcă dintr-o altă dimensiune, imponderabile femei, comete rupte din coasta lui Jupiter, pe când Venus era doar o intenție în mintea bătrânului obsedat de singurătate! Femei parcă din altă civilizație, vase de lut netede, încrustate, împodobite, modelate de îngeri în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru a împăturit chipul în batistă, l-a dosit în buzunarul cămăși, a adormit cu el în inimă. În fotografie, s-a făcut târziu mai devreme. 75. Timpul. Fuga de timp se întâmplă în inimile virusate de existența acestuia. Sângele obsedat de fluiditatea prezentului se caută sub fiecare curgere. (În vene, un înger sever strigă catalogul, absent este cel prins în afara cifrei.) Sub cer, semnele simple indicatoare de circulație: prima la dreapta (mereu la dreapta) justifică intenția acelor de ceasornic; prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care nu reușea să ne încălzească. Câinele se ghemuia la capătul patului, lângă picioarele noastre. Strivită de greutatea trupului meu, ea întreba: — De ce mă iubești? — Pentru că ești tu. Îmi luă mâna și o așeză pe pântecele ei. Mâna aceea mă obseda, se împotmolise într-o grădină de gânduri foarte triste. Italia mă cunoștea mult prea bine, ca să nu-și dea seama. — Ce ai? — Puțină febră. Mi-a adus un pahar în care bolborosea o aspirină. A avut poate un presentiment, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
grajdurilor, îmbrăcată ca o ciobăniță, împreună cu fiicele ei, în fuste în carouri și bluze albe de bumbac brodate. Produc ulei de măsline, îl pun în sticle de lichior și îl exportă în America. Câștigă o grămadă de bani. Bambi este obsedată de produsele biologice. Manlio se îndoapă însă cu friptură și bordel în oraș, iar seara aleargă cu o sută nouăzeci la oră pe autostradă, ducându-se spre casa aceea cu pănuși și smocuri de lavandă uscată. Detestă natura, liniștea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nimic. — Dar eu știu: Cavedagna mi-a dat să citesc scrisorile lui Marana. — Tot ce spune Ermes e o invenție. — Un lucru e adevărat: bărbatul ăsta continuă să se gândească la tine, să te vadă în toate nălucirile lui, e obsedat de imaginea ta, citind... — E ceea ce n-a putut suporta niciodată. Încetul cu încetul vei reuși să pricepi ceva mai mult despre originile mașinațiilor traducătorului: resortul secret care le-a pus în mișcare a fost gelozia față de rivalul invizibil ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]