3,226 matches
-
ale reversului ca și inversiunile sau variațiile de ton, toate sugerează aceeași problematică. Dar, tapetul albastru cu flori alburii reprezintă o versiune artificială a "adevăraților" nori ai lui Boucher. E ca și cum naratorul primar, viitorul artist poate doar să "reflecte", să oglindească arta mai veche nu se iluzionează în ceea ce privește aspectul real al norilor săi. Prin dubla istoricizare, realizată prin tipul de tapet și trimiterea la norii purtători de istorie artistică, se conștientizează anti-iluzionismul postmodern al tabloului, și prin această conștientizare se depășește
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
când aveai nevoie, nu să te jefuiască, să te Înșele. Păcat, mare păcat! În loc sa avansăm, regresăm. Îmi plac oamenii frumoși la suflet. Pentru că ei nu știu să urască, să invidieze, să facă rău cuiva. Frumusețea și bunătatea li se oglindesc pe chipurile lor luminoase, cu intenții bune, fără riduri și rictusuri. Ei sunt răbdători, blânzi, calzi, sinceri, tandri, romantici, știu să discearnă, să fie exigenți când trebuie, decenți, onești și buni prieteni. Îmi plac acești oameni pentru că ei sunt alături de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
inimilor noastre... Lumina ochilor. Minunea. Îmi făcusem un scut din sticlă, între mine și oameni fiindcă de la o vreme, nu mai știam cum să-i împart. Într-un fel, îmi era bine. Ieșeam la plimbare, scutul strălucea; prin el se oglindea sufletul hrănit cu frumos... Într-o zi, cineva, cu gânduri ucigașe a aruncat cu pietre și a spart scutul. M-am trezit dintro dată în curtea copilăriei mele. Am regăsit șotronul desenat cu cretă și pătrățelele intacte. Am folosit un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
stăpânul, născută pui de om, hrănită cu lapte de mamă, nu cu E-uri. Să nu te îndoiești niciodată de mine, mi-a intrat în sânge iubirea de oameni. Mi-e inima ca un ceas: merge brici. Sufletul mi se oglindește în ochi. Poate am furat câteva inimi dar nu le-am pus pe jăratic. (a fost doar vina lor). Le-am atins doar cu un fior, două, iar când le-am mângâiat tristețea, au înflorit asemenea unor maci, o vară
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
i-ar fi venit sorocul. Amâna de pe o zi pe alta, respingea rugămințile prietenilor care îi cereau să se împace cu Domnul. Nici nu era certat cu cerul, în nici un caz cu cel de deasupra lui, în care se tot oglindea zilnic. Nu se gândea, de o jumătate de veac, de pe la vârsta de 10 ani, decât la pictura lui. Vehemența cu care lăuda și admira execuțiile pare mai curând o cochetărie sau are pecetea de cruzime a veacului său ? Răzbunarea nefericirii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unei librării. Dacă ar fi să ne luăm după toate vorbele... Mi-au parvenit și ipoteze mai extravagante. — Nu știam. Nici nu ar interesa, răspunde, într-un târziu, glasul de sub fularul galben. Nu se privesc ; înaintează fără grabă ; vitrinele îi oglindesc alături. Sar peste o băltoacă. Domnul cu mustăcioară se oprește să ia un ziar. Strada coboară, în fața unui rond de tramvaie și autobuze. Îi disting deja : pași calmi, egali. Sunt un pieton, ca și ei, îi pot privi. Nu văd
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce vorbește, i-ar fi rușine și l-ar părăsi. Se sculă brusc în picioare, vrând să o roage să nu plece, deși fata vorbea mereu, cu aceleași străfulgerări ciudate în ochi. Balta de lumină dintre ei râdea și-și oglindea râsul parcă numai în obrajii Ilonei. Atunci Apostol uită de ce s-a ridicat și se gândi cum să treacă el prin pata de soare fără s-o tulbure. Și, tot gîndindu-se, se pomeni c-a și pășit în șuvoiul razelor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zloți tătărăști de la Patrașcu-Voievod, unchiul acestuia. Se arată hotarul pậnă la gura Pậrậului Frența în sus, la o dumbravă ce este “în vậrful dealului unde s-a împlinit la fậntậna lui Nanu”. Nu știu de ce, dar de cậte ori îmi oglindesc chipul în limpezimea acestor ape, încep să prindă contur legendele cu apă vie și apă moartă. Punct de reper al vremurilor de mult apuse, fậntậna Frenței poartă în sufletul ei generații întregi. O știe bătrậna cumpănă scậrtậind din zorii dimineții
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
timid și capricios ca tine. Peisajul, simfonie de culori tandre și aspre, îmi desfată și uimește ochiul, invitậndu-mă la gravitate. Gậndurile mele se îndreaptă de fiecare dată către tine, Yoane! Inima mea e tristă ca salcia de pe maluri ce se oglindește despletită în valuri. Dar o dragoste adevărată se înalță deasupra existenței normale. Dragostea mea, Yoane, visează să treacă dincolo de forme și de timp, dincolo de toate reticențele terestre și cred că fidelitatea mea este unul dintre semnele dumnezeiești care o va
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
prin pulberea mormintelor, atật timp cật ești viu, respiri, te bucuri sau te întristezi printre filele îngălbenite de vreme ale cărții mele ! Te fericesc mereu, dragul meu, pentru că ție ți-a fost hărăzită această șansă, pentru că în tine miam putut oglindi chipul răsfrậnt în mirajul ochilor tăi, beznă a nopților cele mai tainice ! Magnetizată de ochii aceia, am auzit acolo departe, printre văi și dealuri clopotul veșniciei bătậnd. - Cine-i acolo? De unde vii, drumeț obosit? Tu veneai de departe, ducậnd cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
a unui mai pierdut de mult în talazurile negre ale timpului, cậnd liniștea voluptuoasă a naturii își revărsa armonia peste văzduhul intoxicat de parfumuri, iar uriașa umbră a nopții se încovoia din greu peste argintul apelor, în care luna își oglindea dureros de concret chipul... Cadavrele clipelor acelea au dispărut însă de mult în cavoul anilor, iar ora aceea tainică la care s-a săvậrșit misterul se refuză însăși amintirii.... Timpul și locul sunt de altfel fără nici o însemnătate, esențială rămậnậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
același om nu s-a coborât de două ori în același râu. Cu toate că ideile cari cuprind un joc cu infinitul timpului și al spațiului și aceasta culminează într-o antinomie, încît și contrariul e adevărat. Adecă, din contra, același râu oglindește în liniștita-i 25 {EminescuOpXV 26} adâncime aceleași umbritoare păduri, același cer. Materia numai - acest Ahasver neobosit al formelor - e pururi alta, formele însă aceleași încît în ape vecinic călătoare îți vezi chipul rămânând pe loc. Râul timpului pare a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se afla în fața lui! În general li se vedeau oasele, erau slabi, aveau chipuri groaznice de hidrocefali, unii nu aveau picioare, unii mâini, bose și fose pe unde nu bănuiai, membrele le erau deformate... însă aveau ochi în care se oglindea lumea obișnuită spre deosebire de a lor și a întors privirea! Nu putea și nu avea curajul să îi privească, era năucit de neprevăzutul șocului acestei întâlniri. În acele clipe a uitat de soția pe care o iubea, de fetița încântătoare care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai avea altă față și altă viață în afara celei visate de Nastratin Hogea la Isarlîk, supusă și ea unei chirurgii hermeneutice complicate. Nu mai existau autori. După reveria lui Paul Valery, toată literatura lumii putea fi atribuită unui singur scriitor, oglindit în "figura spiritului creator". Ce ne pasă de melcul viu și moale, bălos și obscen, când avem perfecțiunea cochiliei? Am făcut timp de zece ani critică modernistă, s-au scris cărți despre diverși autori aproape fără să li se mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fost percepuți în România pozitiv, ca fiind cei ce au contribuit cel mai mult la prăbușirea comunismului. Par a exista, deci, la nivelul mentalităților și reprezentărilor colective, diferențe între perceperea Americii în vestul și în estul Europei. Aceste diferențe se oglindesc în mod natural în politicile externe ale statelor respective. Dacă pentru un puternic stat occidental apartenența la structurile euro-atlantice (NATO și Uniunea Europeană) este oarecum facultativă, pentru un stat ca România ea este vitală. O dată intrată în NATO, România cu greu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
deodată cu teamă. Bătrânul suspină și zise: - Tela a ghicit: ești iscoadă!... Păcat. Lui Auta îi venea greu să le spună tot ce avea pe suflet, dar și mai greu îi venea să nu le spună. Lupta din el se oglindi în cutele feței lui, în ochi, în buzele care tremurară ușor, în fălcile strânse. Agbongbotile văzu această luptă și se înduioșă. Spuse tărăgănat: - Cu tine sau fără tine, străinii roșii tot își vor lua robii de care au nevoie... Fă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată strigase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni nu mai știa ce fenomene ciudate se produceau acolo, în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
oricărui pericol. Marcă o porțiune din suprafața apei, după verificarea adâncimii și a geografiei albiei în acea zonă. Înainte de a-i lăsa pe soldați în apă, le atrase atenția să nu depășească marcajele. Apa era caldă, soarele și cerul se oglindeau, tremurat, în apa Siretului. Detașarea de moment îl duse cu gândul departe. Se întinse pe iarbă, privind norii. Pentru o clipă își închipui că era pace, că el preda undeva într- o școală, că în fiecare dimineață își grebla iarba
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mulți mușchi intră în joc schițând un zâmbet sau încruntând sprâncenele decât aruncând o minge de baseball sau făcând o salată. În starea de conștiență normală, mușchii faciali se contractă și se relaxează constant, într-un dans epuizant, intermitent, care oglindește neliniștea minții și intensitatea emoțiilor conflictuale. Chiar și în somn, fața se contractă constant în timp ce mintea se implică în vise și gânduri subconștiente. În cele din urmă, ridurile se imprimă permanent pe față. Meditația dă mușchilor faciali ocazia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
apa este mai mică și peștele poate fi nădit mai ușor, zice el bun pescar și cunoscător al locurilor. Am plecat și am poposit într-un loc feeric cu iarbă crudă. Pe cele două maluri străjuiau copaci falnici care își oglindeau umbra în apa cristalină. În depărtare se zărea digul de beton ce găzduia milioane de metri cubi de apă. Păsările singuratice zburau spre locuri numai de ele știute. Ne-am ocupat locurile, am întins undițele, având grijă să punem nadă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
8, fig. 25). Seria elementelor albe Aceste componente hematologice prezintă o importanță deosebită în prognosticul unei boli, datorită implicațiilor acestora în reactivitatea organismului față de diferiți agenți patogeni. Modificările cantitative ale leucocitelor, cât și a diferitelor fracțiuni leucocitare, denumite " reacții leucocitare "oglindesc diferite faze de luptă și adaptare la condițiile nou create de acțiunea agenților patogeni. În perioada postpartum modificările cantitative ale leucocitelor prezintă variații în funcție de modul cum a decurs parturiția și în funcție de intervalul de la parturiție. Numărul de leucocite (mii/mm³) În
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
Malouf (1976:170). El își încheie romanul Johnno, al cărui personaj central este un mincinos notoriu și plin de imaginație, prin spusele: Poate că, la urma urmei, ne definim chiar prin minciunile pe care le spunem. Și, uneori, ele ne oglindesc personalitatea mai bine decît cele mai sincere încercări ale noastre de a spune adevărul. Studiile cu caracter favorabil efectuate de psihiatri sau romancieri asupra mințitului nu se compară totuși cu cele ce aparțin psihologilor care cercetează etapele dezvoltării intelectului. Vom
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cele literare. În jargonul actual, ele sînt două genuri distincte de discurs. Avem pretenția ca istoria și știrile să fie "adevărate", în sensul de "a corespunde realității", în timp ce în privința literaturii nu vrem decît să fie plauzibilă, în sensul de "a oglindi viața" (cf. Allon 1985:53). Samuel Johnson (1905:271) scria în 1779 că: "scopul legitim al literaturii este de a reflecta adevărul", însă adevărul la care se gîndea el era mai degrabă de natură morală decît istorică. Multe din afirmațiile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
motivele folosite frecvent În compunerea poemelor: Pisc alb În iezer - un fulg de zăpadă-atinge alt fulg de omăt (toate haiku-urile care ilustrează acest studiu aparțin lui Eduard Țară) Cei doi fulgi sînt, În mod evident, cel real și cel oglindit În apă. Este surprinsă clipa Întîlnirii dinainte ca ambii fulgi, cel real și imaginea lui În apă, să se topească În lac. Imaginea este ireală, dar poate fi fidelă obiectului Prima trăsătură a imaginii este irealitatea (materială). Imaginea este o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe relația vizuală dintre stea, apa din ciutură și calul Însetat. N-are niciun rost să Încerci interpretări simbolice care să apeleze la abstracții sterile fără să te ții mereu aproape de calul care soarbe apa și, pe moment, eclipsează steaua oglindită-n ciutură sau care, golind ciutura pentru a-și potoli setea, face să dispară oglinda În care se reflecta steaua. Setea și așezarea calului, apa care oglindește steaua și potolește setea sînt forțele concrete, piedestalul pe care, păstrîndu l mereu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]