491,506 matches
-
-și vadă de treburi, de o poliție care să reglementeze circulația. Dar este o naivitate a oamenilor de "ordine" să creadă că aceste "forțe de ordine publică", create anume pentru ordine, or să se mărginească să impună întotdeauna ceea ce vor oamenii de "ordine". In mod inevitabil ele vor ajunge să definească și să decidă ordinea pe care o vor impune și care va fi, desigur, cea care le va conveni". Astăzi, datorită computerelor, pot fi descifrate în valurile amorfe milioane și
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
seria începută acum va avea 10-15 volume". Următoarele două cărți vor fi consacrate locurilor paradisiace și infernurilor sordide, apoi va scrie despre anotimpuri și vîrste. "Eu cred că istoria e o biată construcție orientată în timp, pentru a da siguranță oamenilor. De fapt, timpul nu e orientat, el rupe. E sfîșietor. Ca viețile noastre rupte în două - viața intrauterină și cea atmosferică, între care nu se poate face o sinteză. Există cronologie, dar nu istorie". În convorbirea cu Nadine Sautel din
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
romanesc". Ceva mai rezervat, Jean-Rémi Barland de la "Lire" se mulțumește să concludă că Gérard de Cortanze e un umanist și un povestitor strălucit. În orice caz, cartea lui nu e greu de citit și e sortită succesului de librărie, căci oamenii de azi au tot mai mult nevoie de povești viu colorate și dinamice.
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
prin urmare, comică încredere în sine (asta a știut, asta a făcut), cu dl. Constantinescu lucrurile stau ceva mai complicat. El, și nimeni altcineva, l-a menținut în fruntea SRI șapte luni după preluarea puterii pe Virgil Măgureanu, salvatorul Securității, omul care încă ne datorează explicații pentru momentele sângeroase din primii ani postdecembriști. în tot acest interval, fidelii lui Iliescu n-au făcut decât să-și consolideze pozițiile, văzând că nu e nici o diferență între vechiul și noul Vodă. Când, în
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
societății civile, după ridicări din sprânceană ale democrațiilor occidentale și isterizări ale presei dl. Constantinescu s-a despărțit de Măgureanu, rezultatul a fost de-un amatorism incredibil: a numit la conducerea seriviciilor secrete pe Costin Georgescu și Mircea Gheordunescu, doi oameni de paie a căror personalitate făcea o neloială concurență culorii gri. Nu merg atât de departe încât să suspectez - așa cum au făcut-o colegi din presă - că d-nii Georgescu și Gheordunescu erau oamenii Securității. Probabil că n-au fost. Dar
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
pe Costin Georgescu și Mircea Gheordunescu, doi oameni de paie a căror personalitate făcea o neloială concurență culorii gri. Nu merg atât de departe încât să suspectez - așa cum au făcut-o colegi din presă - că d-nii Georgescu și Gheordunescu erau oamenii Securității. Probabil că n-au fost. Dar felul în care au condus serviciile de informații denotă o totală identificare cu interesele acestora, și nu cu interesele societății românești. Ascunzându-se după regulamente și cutume, cei doi domni au opacizat într-
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
despre organizarea, funcționarea și rolul ei se datorează "Șarpelui cu Ochelari", și nu celor doi "tehnicieni" ridicați pe valul societății civile și reprezentând, nu-i așa, setea de dreptate și cunoaștere a iubitorilor de democrație. Prin urmare, dl. Constantinescu, ca om de știință obișnuit cu exprimarea adevărului, ar fi trebuit să fie mai explicit: "Am fost învins de amicii mei Costin Georgescu și Mircea Gheordunescu!" Am făcut acest lung ocol pentru a încerca să înțeleg de ce și astăzi, în anul 2002
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
fie o problemă-cheie a societății românești - și încă una fără șanse de soluționare. Că la ultimele alegeri poporul român a votat într-o majoritate covârșitoare tocmai lupii numiți paznici la stână e o axiomă. Aruncați o privire în CV-urile oamenilor forte ai regimului și vă veți convinge de această banalitate. Studiați biografiile marilor bogătași ai țării (dacă obțineți acces la dosarele aflate până de curând la Camerele de Comerț și Industrie!), și dacă tot n-ați înțeles despre ce e
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
a statului pentru a reprima politic persoanele neconvenabile regimului comunist)? Cu atât mai mult cu cât securiștii despre care s-a scris în presă sunt niște gloabe de vârsta a treia, trecute pe linie moartă. E vorba, în principal, de oameni activi pe la începuturile regimului comunist, și nu de "profesioniștii" recalificați de Măgureanu și ridicați în grade de Costinel și Mircică. De unde această încăpățânare vecină cu ura, când nu numai că se știe că împăratul e gol, dar și că înainte
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
joc de viața noastră. ÎN respingerea adevărului intră, desigur, multe componente: o vină difuză, dar și un regret neconștientizat, incapacitatea de a privi realitatea în față, dar, mai ales, intră multă nesimțire. Iar în fruntea piramidei nesimțirii se află câțiva oameni plătiți pentru a urgenta, nu pentru a pune lentoare în accesul la dosarele Securității. Când un domn numit Gheorghe Onișoru - venit, se spune, din neantul treptowian al studiilor istorice de la Iași - și un altul, Gheorghe Mihai, un produs tipic al
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
diverse, fragmente ordonate tematic, nu cronologic. Dincolo de subiectele mișcătoare ale scrisului săptămînal, ale cronicilor de carte sau de artă, devin astfel vizibile cîteva teme: cultura ("numai stabilitatea axiomelor permite cultura" scrie într-un articol din 1969, articol totuși de reabilitare), omul, poezia (arta). Eseul valorează prin "mărturia omenească inclusă", prin "încercareșaț interioară" a celui care scrie și ispitirea, încercarea celui care citește. Și în întreprinderea sa de a deschide cuvîntul, scrisul săptămînal e la fel de important ca studiile academice: "nu va ezita
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
al genurilor scriitoricești, ce spune într-o clipă cît altele într-un ceas". Poziția lui Ion Frunzetti e a unui moralist ce așază în centrul lumii (și al cutremurătoarei istorii pe care a traversat-o) omenescul. O frumoasă dragoste de oameni insuflă aceste eseuri în care principalul atribut uman este căutarea, pentru că "Dumnezeu a creat definind. Pe om nu l-a definit, deși l-a creat". "A accepta alături, fără a căuta să-l convertești la valorile proprii, pe un altul
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
e a unui moralist ce așază în centrul lumii (și al cutremurătoarei istorii pe care a traversat-o) omenescul. O frumoasă dragoste de oameni insuflă aceste eseuri în care principalul atribut uman este căutarea, pentru că "Dumnezeu a creat definind. Pe om nu l-a definit, deși l-a creat". "A accepta alături, fără a căuta să-l convertești la valorile proprii, pe un altul, înțeles ca un cosmos unitar, cu originalitatea lui, a căuta să trăiești în el, drept el, să
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
primejdioasă toană a exclusivismului") care au bîntuit "cel mai simplist, cel mai inchizitorial secol" (citatul face parte dintr-un articol publicat în 1937), literatura este și ea vinovată: de izolare, într-un elitism păgubos, în urma căruia "setea de valori a oamenilor medii se satisface [...] cu străluciri de a doua mînă", refuzîn-du-le astfel participarea la valorile extreme. în texte se perindă, în încercarea de a risipi confuziile, intelectualul (titulatură dăruită cu multă generozitate la vremea scrierii articolului, 1941, și cu mult diminuată
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
culturii. Dar volumul cuprinde și cronici de artă plastică, studii despre arta românească și flamandă, literatura italiană, arhitectură. în oricare din aceste direcții s-ar îndrepta însă, frazele curg cu aceeași eleganță, în spatele lor e aceeași seriozitate și căldură a omului atent la stabilitatea axiomelor. Drum și regăsire Cartea de proze scurte și poeme a Monicăi Pillat este concepută, după cum precizează editorul pe coperta a patra, "ca un pelerinaj al sufletului prin amintiri, vise, ficțiuni și tablouri", un drum de la Buna
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
atenția că personajul e bătrân, foarte bătrân, "fără nume". Se poate deduce că termenul "berevoi" e un regionalism care numește meșteșugul solomonarului și de aici supranumele lui. Cuvântul arhaic are rezonanță slavă și s-ar putea să derive din "beregovoi", om trăitor la margine, în singurătate, ca orice magician. Sufixul din structura substantivului indică un augmentativ semnificativ pentru mentalitatea colectivității care sporea proporțiile salvatorului. Drept care voi opta pentru substantivul comun, restabilit ca atare doar în titlul și în sumarul Integralei prozei
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
generală, de paradigmă, semnificantă pentru orice situație în care o colectivitate, primejduită în însăși existența ei, caută calea salvării. Aceasta este și trama povestirii lui Voiculescu. Cuprinși de deznădejde și pesimism, cauzate de epuizarea mijloacelor folosite împotriva animalului invadator, ursul, oamenii apelează la berevoi, la mistica magiei, pentru că "trebuia altfel și altceva" spre a anula sursa răului. Solomonarul, ultimul dintr-o întreagă dinastie dispărută, își concentrează puterile moștenite, se întoarce în arcanele magiei primitive, rememorează și organizează ritualul. Arhaicul în sine
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
provocarea", privea cu prudență la adversar. Cuvântul prudență, caracterizând o atitudine de expectativă, de inacțiune, își are noima lui în scenariul simbolic și explică "năpastele căzute asupra neamului" de-a lungul istoriei. Greșise magul ceva? sau "magia se istovise în om", când vânătorile în munte se făceau cu arme de foc? O revelație pregătește finalul: "Teatrul magic vrea bărbăție adevărată, potrivnic viu, nu o sperietoare". Și atunci magul însuși îmbracă blana ursului pentru a repeta provocarea cu puteri cum numai el
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
pot caracteriza viziunea autorilor despre natura artistului. Aceeași imagine domină și în Astăzi umblu numai pe muchii (Imonts Zicdonis), unde acesta este văzut ca un ins care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme, osmoza lichidelor, disputele politice, încleștarea ideilor - de-a lungul acestor țărmuri navighează arta. Limita exercită o ancestrală, atavică și indestructibilă forță de atracție. Ea cheamă spre risc, spre femeie, spre flăcări, spre artă." Nu aș dori să
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
după părinții bisericii) în aceeași măsură în care inserează în text dialoguri pseudobiblice, interpolări parabiblice cu substrat miraculos și vizionar, confruntări dialogate între personaje mai mult sau mai puțin ficționale. Volumul V, care cuprinde trei texte, se deschide cu Alexie, omul lui Dumnezeu, una dintre legendele hagiografice cu cea mai mare popularitate, cunoscută fiind în toate literaturile creștine. Așa cum aflăm din studiul filologic semnat de Maria Stanciu-Istrate, legenda a ajuns în Occident încă de la sfârșitul mileniului întâi, cea mai veche atestare
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
că mergi de plilistești oamini în somn și-i înfrici să nu să închine mie, ce să se închine numai ție. Ce nu umbli cu dereptul? Și tu ești plilistitoriu, că te-ai născut dintr-o muiare, ca și alalți oameni" (p. 245). Dar cel mai interesant apocrif este, fără îndoială, Lemnul Crucii unde este vorba despre originea lemnelor din care au fost cioplite cele trei cruci (a lui Isus și a celor trei tâlhari) și peripețiile lor până la ajungerea în
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
Reportajele au ca temă cele mai diverse chestii, portrete de cizmari, (nea Constantin Andronache a fost de-un leat cu Ceaușescu), de inși scăpătați care vând cărți rare, dar mai ales portrete de biblioteci. Constantin Stan are intuiția și melancolia omului de carte, înduioșat de o dedicație pe prima pagină ori de hârtia îmbătrânită ca o femeie frumoasă. Cu adevărat, cărțile dau fiorul timpului și livromanii neștiuți pe care Constantin Stan îi găsește spre a-i descrie lasă impresia excepționalității destinelor
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
fără a face un comentariu de genul "cel acer a gândit că în tramvaiul 21 se poate face un ban bun cu poezia are negustoria în sânge. Mai mult, are geniu." Cam neconvingător. Rămân textele cu propoziții scurte, percutante, implacabile. Oamenii schițați în tușe nervoase, înfrigurate. Rămân exemplarele de vieți aiuritor de ciudate, neverosimile, arestații politic (Pan M. Vizirescu) murind insesizabil după o biografie călcată de istorie. Paradoxalii acestei realități bucureștene citadine, aparent plate, dar cu cotloane de sens, cu frânturi
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
de toate felurile. Ciudățeniile acestea au o rezolvare epică specială, aproape absurdă, întâmplarea e transgresată mai totdeauna în fantastic, lăsând excipitul poveștii apoteotic. Miturile exploatate artistic sunt mai ales cele acvatice, amintind de Voiculescu. Natura, elementele se alcătuiesc simbiotic alături de om: "Stăpân peste un ținut dezolant, în aer vârfurile sălciilor plângătoare deveniseră geamanduri de avertizare, Anton contempla apele de dedesubt, trunchiurile gârbovite, sprijinite de cioturi cavernoase, mlaștinile puturoase, în smârcurile tulburate. Încercând să-i agațe de undiță, peștii se sufocau în
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
intrat în parlament după alegerile din anul 2000. Cum s-a ajuns la această situație? Fiecare dintre noi are deja un răspuns la această întrebare, obținut pe cale intuitivă. Apariția simultană a două cărți datorate lui Radu Vasile și Răsvan Popescu, oameni aflați la vremea respectivă în primele rînduri ale puterii (Radu Vasile a fost prim-ministru între 1998 și 1999, iar Răsvan Popescu a fost purtătorul de cuvînt al premierilor Victor Ciorbea și Radu Vasile, precum și al președintelui Emil Constantinescu) confirmă
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]