4,884 matches
-
și societatea (În forma grupurilor reprezentative) vin pentru a găsi putere În momentele de criză, pentru a da o mai mare semnificație evenimentelor importante, pentru a raporta Îndeplinirea unor misiuni importante, pentru a prezenta succesele sau pentru a aduce un omagiu. ș...ț Deși cultul lui Lenin se Întinde pe toată durata anului, el atinge punctul maxim În ziua de 22 aprilie, aniversarea nașterii lui Lenin. În acea zi, numărul pelerinilor care vizitează mausoleul sau alte monumente memoriale Închinate În toată
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
210). Observăm, În acest exemplu, caracterul sincretic al comemorării: dominante sunt riturile de tip cult al stămoșilor (Întemeietori), rituri Întemeiate pe aducerea de ofrande (directe prin coroanele de flori, indirecte prin „sacrificarea” timpului liber În favoarea unor activități productive) și prezentarea omagiilor (oamenii simpli care se reculeg, pionierii care „dau raportul” pentru a arăta strămoșului că Îi respectă și Îi continuă opera). De asemenea, numeroase activități rituale specifice riturilor În mișcare sunt acum activate: parada diferitelor categorii de oameni care vin dinspre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Astfel, eroii, dominați de furia sacră sau de sentimentul invincibilității, Îi jignesc pe zei sau pe reprezentantul lor uman, regele sacerdot, fie prin cuvinte (Heracle), fie prin batjocorirea unui sacrificiu În onoarea lor (Sisupala Încearcă să-l oprească să aducă omagiul lui Brahma, iar Starktar Îl ucide pe rege În timpul unui sacrificiu). La rândul său, Remus contestă decizia haruspiciilor, iar Ahile Îl jignește pe Apollo. În alte situații, eroii abdică de la codul războinic și folosesc un vicleșug pentru a-și doborî
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
e drept, dar totodată, să nu uităm, "L" este chiar inițială lui "Lucian". Codul general se îmbină cu cel personal : memoria culturală vine în atingere cu concretul subiectivității, mitul arhaic traversează în textura poemelor dramă modernă a identității. Act de omagiu la adresa "eternului feminin", majuscula "L" nu este mai puțin un semn al "eternului narcisism" al poetului. Această coincidență prin care se ambiguizează o literă îi conferă o valoare specială, care depășește retorica grafiei expresioniste, dedublând un element al mitologiei tradiționaliste
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Opere, IX, 316-317; Șerban Cioculescu, Un suflet mare: Alecu Russo, GL, 1957, 41; Const. Ciopraga, O valoroasă monografie, IL, 1957, 10; Paul Georgescu, O realizare a istoriei literare, GL, 1957, 50; Teodor Vârgolici , Al. Dima, RMB, 1962, 5617; Nicolae Barbu, Omagiu, IL, 1965, 13; Simion Bărbulescu, Arta și literatura în concepția lui Al. Dima. Sinteza, IL, 1965, 13; Ovidiu Papadima, Al. Dima, scriitorul, IL, 1965, 13; I.C. Chițimia, Elementul folcloristic în sistemul științific și de gândire al lui Al. Dima, RITL
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
62. Ibidem, p. 479-482. 63. Ibidem, p. 483-484. 64. Ibidem, p. 484-492. 65. Ibidem, p. 493-503. 66. Ibidem, p. 503. 67. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 193-197; I. Bogdan, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594; Ilie Bărbulescu, Începutul scrierii chirilice în Dacia, în Arhiva, 1922, nr. 2, p. 161-195; Dim. Onciul, Papa Formosus în tradiția noastră istorică, în Opere alese, vol. II, București, 1968, p. 5-18; N. Bănescu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prestigiul lui Attila, care stăpânea efectiv, ca rege, o întinsă parte a romanității. Istoricul Sozomen spunea că hunii lui Uldis, în 408, pradă în sudul Dunării-acțiunile lor de pradă aveau ca țintă dorința de a se impune, de a primi omagiu, tribut (bani) și robi. Hunii aduceau în Europa o civilizație reală, care provenea dintr-un îndepărtat trecut, descrierea lui Priscus despre Attila și curtea lui este asemănătoare cu aceea a misionarului franciscan Pian del Carpini la curtea hanului mongol, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
AIIAC, 18, 1975, p. 291-304; M. Rusu, Castrum, urbs, civitas (Cetăți și "orașe" transilvănene din secolele IX-XIII), în AMN, 8, 1971, p. 197-203; Istoria Românilor, vol. III, p. 239-240. 26. M.Rusu, Cetatea Moigrad și Porțile Meseșului (secolele IX-XIII), în Omagiu Ștefan Pascu, Cluj, 1974, p. 265-279; idem, Cetățile transilvănene din secolele IX-XI și importanța lor istorică, în Ziridava, 10, 1978, p. 159-171; M.Rusu, Șt. Dănilă, Cetatea feudală timpurie de la Șirioara (secolele IX-XI), în File de istorie, 1972, p. 47-66
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interzis construirea altora noi. Apoi, deși statele rusești se bucurau de autonomie administrativă, funcția de cneaz trebuia confirmată periodic de hanii Hoardei de Aur, iar principii (cnejii) ruși erau nevoiți să meargă, în persoană, la curtea lor pentru a presta omagiul de vasalitate față de suzeranul mongol. Pentru a-și asigura veniturile din tribut, mongolii au impus în teritoriile ocupate de ei înregistrarea (recensământul) întregii populații ce avea obligația de a plăti dări. Un asemenea recensământ s-a făcut la Kiev, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tendință nouă în acest an și face referire la rapoprturile anterioare dintre cele două părți. În ceea ce privește raporturile cu Ungaria, Angevinii aduceau aici feudalitatea apuseană, cu legăturile dintre suzerani și vasali. Astfel, a recunoaște un stat, odată cu conducerea acestuia, a depune omagiu, nu este o problemă pentru noua dinastie a Ungariei. Pretențiile regalității ungare puteau proveni, la începutul secolului al XIV-lea, "dintr-un trecut care împlinise deja secolul" (Iorga)-să nu uităm că, în 1211, sub Arpadieni, asistăm la pătrunderea cavalerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politico-diplomatice și cele militare, după împrejurări, au continuat și după 1364-1365, chiar și după moartea lui Bogdan. Astfel, după ce vorbește (evocă) constituirea Moldovei, cronicarul Ioan de Târnave susține că suzeranitatea angevină a fost restaurată, domnul țării fiind silit să presteze omagiu de vasalitate regelui. Poate să fie o exagerare la un biograf oficial (subiectiv) ca Ioan de Târnave, dar, pe de altă parte, este plauzibil să se fi ajuns la un compromis, la o înțelegere. Nu trebuie să uităm că o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la patriarhie, în 26 iulie același an, mitropolitul Iosif a fost recunoscut. Reședința mitropoliților Moldovei se afla în biserica Mirăuți din Suceava, ctitorită de Petru Mușat.40 Întregirea Moldovei Pe plan extern, pentru a rezista presiunilor angevine, Petru Mușat depune omagiu, la Liov, la 26 septembrie 1387, în fața regelui Poloniei, Wladislaw Iagello, cu respectarea tuturor formele cerute de dreptul feudal, la care se adăuga garanția boierilor de frunte ai țării. Era singurul mijloc de a scăpa de pretențiile ungurești și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii, București, 1979. Bogdan I., Originea voievodatului la români, București, 1902. Idem, Despre cnejii români, București, 1904. Idem, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594. Boldur A. V., Istoria Basarabiei. Contribuții la studiul istoriei românilor, vol. I, Chișinău, 1937. Bolșacov-Ghimpu A. A., Episcopi ortodocși din țările române în secolul al XIII-lea, în G.B., 1971, nr. 1-2, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
f.a. Antologii: Antologia Dobrogei, București, 1928 (în colaborare cu Al. Lascarov-Moldovanu). Traduceri: Anatole France, L.N. Tolstoi, [Proză], în Pentru a iubi copilăria, București, 1923. Repere bibliografice: Nestor Urechia, Opera culturală a lui Apostol D. Culea, PRL, 1928, 23; Apostol Culea. Omagiu, București, 1940; Al. Lascarov-Moldovanu, Cărțile amintirii, București, [1943], 166-167; Stanciu Stoian, Centenarul nașterii lui Apostol Culea, „Revista de pedagogie”, 1981, 11; Datcu, Dicț. etnolog., I, 209-210; Florin Faifer, Animatorul, CL, 1999,4. F.F.
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
că s-a revenit asupra suspendării, dar redactorul a înțeles că, în atmosfera creată, a continua publicarea revistei nu mai era oportun. În 1859 se tipărește o a doua ediție, cu caractere latine. În Introducție, Kogălniceanu, redactorul „răspunzător”, aduce un omagiu încercărilor anterioare în direcția editării unor foi periodice, caracterizate drept tribune de răspândire a ideilor de progres social și cultural, de popularizare a cunoștințelor științifice, ca modalități evoluate de legătură cu un public mai larg. Referindu-se la periodicele care
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
economia industrială, însă multe aspecte cu semnificație strategică sunt ignorate. Alegerea sa mi-a fost sugerată de manualul de management strategic a lui Yvan Allaire și Mihaela Fîrșirotu, apărut și în limba română în 1998. Subiectul se constituie într-un omagiu adus profesoarei de origine română Mihaela E. Fîrșirotu, inițiatoarea programului canadian MBA de la București. Capitolul „Analiza obiectivelor” este dedicat studiului obiectivelor, ca „piesă” de construcție a unei strategii. Deși se discută mult de obiective, abordările sunt, în majoritatea cazurilor, aproximative
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
într-o exprimare sugestivă, că are cam multe „E”-uri. Și aici este necesară o tratare mai atentă și o demitizare, cu scopul de a împiedica transformarea subiectului într-o găselniță de marketing. Pe de altă parte, alegerea reprezintă un omagiu adus lui Djordja Petrovics și echipei sale de la Institutul Băncii Mondiale (World Bank Institute - WBI), care au sprijinit în anii 2002 și 2003 difuzarea ideilor legate de subiectul responsabilităților sociale în cadrul unor cursuri ce s-au adresat studenților din câteva
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
savoarea vine din ineditul mediului. Căci Conachi este un Petrarca ras în cap, cu chip de faun oriental, cu ișlic, antereu și iminei, obișnuit a subtiliza pe sofale și a-și trimite mesagiile prin țiganii lăutari, neverosimil în pădure, ducând omagiul până la târârea în pulbere și la închinarea ortodoxă, și tristețea occidentală până la pandalii și istericale. G. CĂLINESCU SCRIERI: Poezii. Alcătuiri și tălmăciri, îngr. Neculai Ionescu, Iași, 1856; ed. 2, îngr. Miron Pompiliu, pref. Caterina Vogoride-Konaki, introd. Em. Vogoride-Konaki, Iași, 1887
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
Marino, Ovidiu Cotruș. „Critică pe stil vechi”, TR, 1983, 37; Nicolae Manolescu, Drumul către impersonalitate, RL, 1983, 20; Gheorghiu, Reflexe, 135-138; Iorgulescu, Prezent, 264-267; Regman, Nu numai, 206-207; Cornel Regman, Ovidiu Cotruș monografist, F, 1993, 10-11; Viorel Gheorghiță, Amintiri și omagiu, F, 1993, 10-11; Grigurcu, Peisaj, I, 73-79; Ierunca, Subiect, 173-179; Simuț, Incursiuni, 95-103; Negoițescu, Scriitori contemporani, 126-128; Lovinescu, Unde scurte, II, 240-242; Dicț. esențial, 214-215. L.H.
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
Universitatea din București, luându-și licența în 1964. Debutează în „Contemporanul” (1958), iar editorial în 1962, cu volumul Anotimpurile Griviței. Tributară clișeelor ideologice ale epocii, placheta de debut al lui C., Anotimpurile Griviței, cântă „colectiva”, „partidul”, „tractoriștii”, „oamenii sondelor” și, omagiu canonic, figura lui Lenin, părintele doctrinei electrificării satelor ca premisă a noii ordini sociale: „Nopțile satului meu vor fi fermecate: / Între pădurile seculare / Cerul va coborî înstelat peste uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
Ioan Bianu, București, 1901; G. Bogdan-Duică, Ion Bianu, „Despre introducerea limbii românești în biserica românilor”, CL, 1904, 7-9; Arghezi, Scrieri, XXIII, 269-272, XXVI, 215-218; Nicolae Drăganu, I. Bianu, „Texte de limbă din sec. XVI”, DR, IV, 1924-1926, partea 2, 1091-1101; Omagiu lui Ioan Bianu, București, 1927; Sărbătorirea profesorului Ion Bianu, București, 1928; I. Valerian, Chipuri din viața literară, București, 1970, 156-160; Gala Galaction, Chipuri și popasuri, îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1969, 107-110; Iorga, Oameni, III, 436-437; I. Crăciun, Doi
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
rostea energic ministrul Comerțului, luptându-se cu fâlfâitul drapelelor: - Sire! Franța a vrut să dedice memoriei Augustului Vostru Tată unul dintre marile monumente ale capitalei sale. În numele guvernului Republicii, o rog pe Majestatea Voastră Imperială să binevoiască a consacra acest omagiu pecetluind, împreună cu președintele Republicii, prima piatră a Podului Alexandru al III-lea, care va lega Parisul de expoziția din 1900, și să acorde astfel măreței opere de civilizație și de pace pe care o inaugurăm înalta aprobare a Majestății Voastre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
doilea la mână, al oștirii unite era păstrat orașului Filipopole, pe care demult își pusese ochii, dar care rămăsese pîn-acuma neajuns. Acestui oraș Ioannișiu îi purta o mânie adâncă, căci nu-i putuse ierta că nu voise a-i face omagiu ca unui rege, că din contra opusese o vitează rezistență încercărilor lui de îmbrățoșare, că-l ura ca pe un domnitor însetat de sânge, că afară de asta își deschisese porțile generalului grec Alexios Aspietes,, supuindu-se poruncilor lui și căutând a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căutând ajutor, și se întoarse apoi fără nici o ispravă la Bosphor, Vatatzes gonise succesiv pe bulgari dintr-o parte a Traciei, silise pe Manoil Comnen, despotul Epirului, să deziste de la titlul de împărat și impusese epigonilor dinastiei Comnenilor din Epir omagiul de fidelitate cătră tronul împărătesc din Niceea. Dar laurii aliatului nu lăsau nici pe regele româno-bulgar în liniște, încît se căia de pe acuma de alianța sa cu Vatatzes; căci presimțea cu drept cuvânt și se temea de reînceputul avânt al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
predării, cari din partea împăratului sânt recunoscute printr-un hrisov de aur. Partea cea mai cu vază și mai inteligentă a locuitorilor iese din oraș și merge unde tabăra împăratul cu Curtea, anume lângă locul Labisda, pentru a aduce în persoană omagiul lor împăratului și pentru a-i vesti că predarea e împlinită. Nu numai Melenik se predete astfel, ci și alte orașe, târguri și tării trecură fără luptă și ceartă, fără lovitură de sabie și vărsare de sânge în mînile împăratului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]