2,493 matches
-
Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și ipocrizie. Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit. În sinceritate, simplitate și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă a iubirii de dorința sexuală, în atitudinea fără compromis că valoroasă este numai opera geniului, în convingerea că sexualitatea este incompatibilă cu onestitatea, care pretinde genialitate, multe idei ale lui Weininger se acordă cu opiniile pe care le-a exprimat tot timpul Wittgenstein. Gradul de concordanță lasă chiar să se presupună că scrierea lui Weininger, dintre toate cele pe care le-a citit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
discuții despre ceea ce i-a determinat pe aceștia să se intereseze de filozofie, despre cărțile pe care le-au citit și despre ceea ce le-a reținut atenția în ele. Wittgenstein se simțea atras de persoane caracterizate prin seriozitate morală și onestitate, lipsite de pretenții și de orice afectare. Cu privire la starea de spirit pe care i-o transmiteau echilibrul și moderația lor, el s-a exprimat într-un mod enigmatic: „Ființele omenești normale sunt pentru mine un balsam și, în același timp
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vedea calitatea muncii sale ca fiind inseparabilă de reușita sforțărilor sale de a ajunge în termeni cât mai clari cu sine. Din 1938 datează următoarea reflecție, reținută de Rush Rhees: „A te minți cu privire la tine însuți, cu privire la propria lipsă de onestitate, trebuie să aibă o înrâurire rea asupra stiluluiă Cel care nu vrea să coboare în sine însuși deoarece acest lucru este prea dureros rămâne, firește, și în scris la suprafață.“ (R. Rhees, „Nachwort“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed.
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
M. Drury, op. cit., p. 132. 134 Citat după N. Malcolm, op. cit., p. 125. 135 Vezi P. Geach, op. cit., p. 169. Ce putea prețui atât de mult Wittgenstein în modul de a scrie al lui Frege? Putem presupune că îndeosebi patosul onestității și responsabilității intelectuale. Cititorul lui Frege simte că ceea ce îl preocupă pe autor este căutarea adevărului; nu este vizibilă intenția de a-l impresiona printr-o exersare performantă a capacităților intelectuale. 136 M. Drury, op. cit., p. 233. 137 L. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să se fi înșelat în acest fel. Se pune, totodată, întrebarea cum este posibil ca prin combinarea unor obiecte, care nu au proprietăți empirice, nu pot fi cunoscute prin intuiție, să ia naștere faptele lumii, care au asemenea proprietăți. Datorăm onestității intelectuale inflexibile a lui Malcolm recunoașterea faptului că acea interpretare realistă a ontologiei Tractatus ului pe care o propune conduce inevitabil la concluzia că lucrarea este lăuntric inconsistentă. Interpretarea realistă propusă de David Pears este mai complex structurată. Ea se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
putea găsi un sistem de referință mai potrivit pentru a caracteriza orientarea gândirii lui Wittgenstein decât acea pledoarie pentru raționalitate, pe care Russell nu numai că a susținut-o cu strălucire, dar și-a asumat-o totodată, cu seriozitate și onestitate, de-a lungul unei vieți îndelungate. Din 1911, atunci când Wittgenstein îl va cunoaște pe Russell și va deveni studentul său la Cambridge, și până la moartea sa, în 1951, în desfășurarea raporturilor lor intelectuale și personale putem distinge în mod schematic
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
capabili să jertfească totul în slujba căutării dezinteresate a adevărului, să privească în față și să-și asume fără menajamente eșecul unei întreprinderi care i-a putut costa eforturi intense și îndelungate. Pentru Russell, ca și pentru Wittgenstein, patosul acestei onestități intelectuale incoruptibile s-a exprimat într-un mod exemplar în reacția lui Frege, atunci când cel dintâi i-a comunicat un paradox care ruina rezultatele cercetărilor sale asupra fundamentelor aritmeticii. Iată câteva rânduri din răspunsul lui Frege la scrisoarea lui Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
învățării prin asigurarea atractivității în predarea cunoștințelor; • construirea și menținerea unei relații de parteneriat cu elevii prin valorizarea gesturilor; • creșterea motivației școlare a elevilor prin captarea atenției, transmiterea entuziasmului profesional, trezirea interesului pentru disciplina de studiu; • persuadarea elevilor prin credibilitatea, onestitatea și expresivitatea personală, susținute de comunicarea gestuală; • realizarea economiei de timp în procesul de predare-învățare-evaluare prin îndeplinirea simultană a unor sarcini diferite; • diminuarea și stoparea comportamentelor indezirabile ale elevilor. Noutatea demersului investigativ al lucrării decurge din faptul că am punctat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
prin imitarea expresiilor corpului acesteia putem ajunge treptat să gândim la fel. Dacă gândurile unei persoane nu ar avea corespondente gestuale, atunci sensul comunicării ar fi greu, chiar imposibil de precizat. Componenta afectivă De la frică până la siguranță, de la vinovăție până la onestitate, de la durere până la sănătate, de la nemulțumire până la împlinire, de la bucurie până la tristețe etc., toate stările afective au manifestări corporale. Astfel, oamenii vinovați pleacă capul, se furișează, au o mimă tristă; oamenii jenați își acoperă gura sau fața, se înroșesc, râd
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în acea zecime de secundă"79. M. Solomon specifică rapiditatea formării primei impresii despre o persoană (7 secunde de contact) și multitudinea de aspecte care sunt ghicite pe baza limbajului corpului: • nivelul economic al persoanei; • nivelul studiilor (educația și inteligența); • onestitatea și credibilitatea; • nivelul de încredere; • gradul de rafinament și complexitate; • genul, orientarea sexuală și disponibilitatea persoanei; • nivelul succesului; • background-ul politic; • registrul valorilor împărtășite; • originea etnică a persoanei; • dezirabilitatea socială (dorința de a lega sau nu o prietenie cu persoana
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Importanța motivației: interes, curiozitate - indiferență, pasivitate, blazare ..................... 117 Dimensiunea morală și estetică: Caracter, morală, virtute - viciu, imoralitate .............................................................. 119 Binele și răul; bunătatea - răutatea ........................................................................... 127 Arta de a trăi, de a reuși În viață ............................................................................... 136 Adevăr și minciună; conduita duplicitară. Sinceritate, onestitate - ipocrizie, viclenie ...... 146 Suferința - factor de remodelare spirituală ......................................................... 154 Conduita demnității sau a bunului - simț .............................................................. 157 Competența morală a conștiinței, a eului spiritual .......................................................... 161 Sănătate și boală. Somă și psihic. Alienarea condiției umane (depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării).................................................................................................... 166 Egocentrismul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și mai urîțit. * „GÎndurile care vin cu pași de porumbiță conduc lumea.” (Fr. Nietzsche) În schimb, „reaua-voință” (sau „reaua-credință”) dă naștere invidiei și dușmăniei, care așteaptă prilej de răzbunare. Din păcate, tot mai multe aspecte ale vieții sociale prezente zguduie onestitatea noastră: „Azi nu mai sînt mijloace oneste. Obligațiile nu se mai respectă. Lăudabila bună conduită reciprocă se găsește tot mai rar. Cele mai bune servicii primesc cea mai proastă răsplătire. Acestea sînt azi obiceiurile lumii Întregi. Națiuni Întregi sînt Înclinate
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de șarlatenie” (B. Gracian). * „Nu poate o cetate aflată pe vîrf de munte să se ascundă.” (Fv. Matei, 5, 14) „Nedreptatea”, Întocmai ca și ulciorul care nu merge de multe ori la apă, nu poate să sfideze la nesfîrșit adevărul, onestitatea. * „A fi mai decît cel mai rău nu este bunătate.” (P. Syrus) Situația este asemănătoare cu a celui care critică argumentat, Însă nu-și validează sugestiile prin Însuși comportamentul său, sau nu o face decît Într-o mică măsură. * „Răutatea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Desigur, nu doar pentru faptul că „interogația” ne lărgește și aprofundează „cunoașterea”, ci și pentru că ne creează posibilitatea de a ne descoperi Eul autentic. Mai mult chiar, ne ajută să diferențiem tot mai bine adevărul de minciună, binele de rău, onestitatea de ipocrizie etc. și pe această bază a cunoașterii reale a valorilor și a nonvalorilor să ne edificăm o personalitate morală. * „Făurește-ți vise nobile, căci vei ajunge ceea ce visezi.” (James Allen) Se pare că, Într-adevăr, configurarea repetată a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să-l compromită pe celălalt” (A. Schopenhauer). Trebuie evitată, prin urmare, tendința unora de a se dedica exclusiv unor planuri de viitor, neglijînd prezentul, sau a altora de a se abandona regretului pentru trecut. Adevăr și minciună; conduita duplicitară. Sinceritate, onestitate - ipocrizie, viclenie „Adevărul vă va face liberi.” („Biblia”) Doar „adevărul” ne eliberează de prejudecăți și ne ajută să ne configurăm un sens al dezvoltării sufletești, Înțeles ca o dorință de obținere a unei interiorități tot mai spiritualizate: „Omul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
spus: „Marile adevăruri se spun În pragul ușii”. * „Nimeni nu poate purta mult timp masca prefăcătoriei. Ceea ce-i prefăcut, repede revine la natura sa.” (L.A. Seneca) „Ipocrizia” are, spune La Rochefoucauld, un singur merit, acela de a pune În valoare onestitatea: „Ipocrizia este un omagiu pe care viciul Îl aduce virtuții”. * „Adevărul e ochiul rațiunii.” (J.J. Rousseau) Alți gînditori susțin contrariul: ex. „Adevărul este realitatea simțurilor” (Lucian Blaga) sau: Dară nimeni nu m-a face Să mă ieu dup-a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
jertfa de sine spre binele tuturor, aceasta este, după mine, semnul celei mai Înalte dezvoltări a personalității”. Responsabilitate, seriozitate, simț al datoriei - iresponsabilitate, superficialitate „Să ierți multe celorlalți, dar nimic ție Însuți.” (Ausonius) Cum altfel am ajunge la obținerea unei onestități În raport cu noi Înșine? Mulți sînt dușmani declarați ai proceselor de conștiință, deoarece acestea te obligă la cel puțin un efort de interiorizare, care să ducă la clarificări morale și, apoi, la formarea unui sentiment al răspunderii proprii. * „Noi am rîs
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
etc. Istoria presei românești din Transilvania, de Mircea Popa și Valentin Tașcu, poartă subtitlul „de la Începuturi până În 1918”. În 1982, Iorgu Iordan a publicat un volum intitulat Istoria limbii române, cu subtitlul: „Pe-nțelesul tuturor”. E vorba aici și despre onestitatea și corectitudinea cercetătorului, care nu trebuie să promită În titlu mai mult decât oferă prin cercetarea sa. În caz contrar, poate apărea sancțiunea lumii științifice, ca În următorul exemplu: „Ne referim Înainte de toate la modesta schiță a unui proiect de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
desigur să-i judecăm, să-i pedepsim, dar nu să-i Înlăturăm, ca pe niște paraziți. Acum, a devenit o modă să se fure cu ajutorul Internetului, unde pentru orice temă găsești paginile potrivite. Profesorii au obligația de a educa simțul onestității intelectuale, de la vârsta cea mai fragedă... (p. 3). Bibliografie specială Birtz, Mircea Remus; Hedeșiu, Macarie, „Un caz de plagiat”, Transilvania Jurnal, nr. 1030, 7 septembrie 2001. Călinescu, G., „Furt”, Adevărul literar și artistic, anul XIV, seria a II-a, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În principiu, un suflet frumos, un caracter frumos, un comportament frumos se caracterizează printr-o serie de trăsături precum: generozitatea, integritatea, principialitatea, sinceritatea, optimismul, hărnicia, bunătatea, răbdarea, tandrețea, responsabilitatea, consecvența, seriozitatea, candoarea, dărnicia, disponibilitatea, îngăduința, altruismul, sacrificiul de sine, bunăvoința, onestitatea, cinstea, simplitatea, demnitatea, autoexigența, căldura sufletească, discreția, spiritul încurajator, susținător, grijuliu, atent cu problemele celor aflați în criză (existențială), empatic, sensibil. Este, precum știm, tipul de frumusețe persistent în timp. Frumusețea relațiilor interpersonale Este acel tip de frumusețe care ține
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mai devreme sau mai târziu relația interpersonală; • sentimente pașnice, limpezi, clare; lărgime și profunzime sufletească; • acceptare de sine; • blândețe, răbdare, iertare, dăruire, jertfire, responsabilitate, grija pentru celălalt; • experiențe comune; o continuă, neîntreruptă comunicare și intercunoaștere; • consens, soluții negociate; • încredere reciprocă, onestitate reciprocă, sinceritate reciprocă, compasiune; • ascultarea atentă a celuilalt; ascultarea empatică reciprocă; • reacția amânată, cumpătată; • dorința și capacitatea de dăruire; • inițiativă pentru dezvoltarea relației, pentru depășirea impasurilor; • a ști că putem spune întotdeauna ce avem de spus (cu diplomație, cu grijă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sufletească, realizarea deplină a potențelor noastre se exprimă în și prin afirmarea următoarelor valori (sau satisfacerea următoarelor metanecesități, cum le numește autorul piramidei trebuințelor) (Zamfir, E., 1982, pp. 84 și urm.): Adevărul. Omul are nevoie acută de adevăr. Puritatea, curățenia, onestitatea, lipsa de iluzii sunt precondiții considerate necesare ale personalității, privită ca sistem deschis, într-o dinamică și adecvată adaptare, aflată în permanentă expansiune a potențelor sale interne. Frumusețea. Este valoarea care indică măsura internă a personalității. Ea este legată, pe
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Aslam, C.) • afecțiunea și grija față de partener; • înțelegerea, răbdarea și ascultarea; • exprimarea (neagresivă, diplomatică) deschisă, sinceră; • comuniunea și implicarea; • cooperarea și ascultarea empatică; • acceptarea și toleranța; • umorul, simțul umorului, autoironia; • considerația și susținerea partenerului; • tandrețea, candoarea, delicatețea; • purtarea grijulie; • iertarea, onestitatea, cinstea, principialitatea, onoarea, rușinea. Între toate acestea, majoritatea cercetătorilor au ajuns la concluzia că cele mai importante abilități pentru întreținerea și menținerea relațiilor interpersonale sunt: ascultarea, conversația, consolarea și rezolvarea onestă a conflictelor (Smith, Jr., 1992): Ascultarea Ascultând ideile, sentimentele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de judecăți de valoare la adresa celuilalt; c. culpabilizarea; d. amenințări și presiuni: sunt cuprinse acele comportamente care conțin amenințări, respingeri, presiuni diverse pentru a obține o marginalizare sau o izolare. 6 Pentru R. J. Sternberg (2010), trăsăturile prieteniei sunt: încrederea, onestitatea, respectul, angajamentul, siguranța, susținerea, generozitatea, loialitatea, mutualitatea, statornicia, înțelegerea și acceptarea (p. 22). 7 Pentru o analiză mai amplă și mai nuanțată ne permitem să recomandăm cartea noastră O psihologie a educației, apărută la Editura Institutul European, Iași, 2005, pp.
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]