5,982 matches
-
admirat valurile lor de apărare, cetățile, monumentele și cât distrugătorul timp mai lăsase să esiste din artele și civilisațiunea lor"1478. În aceste condiții, "noi [locuitorii orașului Constanța, n.n.] am credut că este o datorie sacră a strănepoților de a onora pe marii strămoși și am înălțat acestă statue"1479. Remus Opreanu făcea precizarea că "acestă statuă este ridicată în vechea provinciă romană, pe pământul ce noi, urmașii, îl avem, și prin dreptul istoric, de la părinții noștri. Ea va spune, document
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Shiraishi plin de supunere. Pe când jumătate din slujbași, câți se alăturaseră convoiului, se pierdeau din vedere printre munți, cei rămași îl invidiau pe samurai pentru cuvintele deosebite cu care îl onorase seniorul Shiraishi, unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului. Făcându-și pregătirile de întoarcere, samuraiul savura și el bucuros acea fericire nemeritată. Ceea ce înțelesese venind aici era că vasul pe care urmau să-l construiască în golf nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
castel. Întrebându-se ce întâmplare îl aducea pe seniorul Ishida prin părțile acela, samuraiul simțea o neliniște nelămurită. Nu-i plăcea deloc să-l vadă bucurându-se de unul singur pe unchiul său. Acesta nu uitase vorbele cu care îl onorase seniorul Shiraishi pe samurai atunci la Ogatsu și se tot întreba dacă nu cumva seniorul îi ascultase rugămintea de a-i da înapoi pământurile de la Kurokawa. Întâmpinat la gura văii, seniorul Ishida se adresă bine dispus samuraiului și unchiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
decât de vreo trei-patru ori, dar mi-am dat seama că dintre toți patru el e, fără îndoială, cel mai deștept. Din când în când iese singur pe punte și se adâncește în gânduri. Spre deosebire de ceilalți soli, nu se socotește onorat pentru că a fost ales trimis al Stăpânului. Hasekura Rokuemon este mai degrabă țăran decât samurai și dintre toți solii, e cel mai șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privirile lor alunecară de la părintele Valente la Valesco. Acesta stătea pe scaun cu chipul împietrit. Ridică mâna și ceru îngăduința să vorbească. Unul dintre episcopi dădu din cap a încuviințare. Atunci Velasco zise, roșu la față și cu glas tremurător: — Onorați episcopi, vă rog să luați aminte la faptul că nici un nobil japonez nu poate să elibereze spanioli reținuți în Japonia, decât cu îngăduința împăratului. Noi am venit până în Nueva España împreună cu niște marinari spanioli care au fost reținuți pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-i trădăm. Noi suntem strâns legați de părinții și strămoșii noștri răposați.” Acesta nu este un simplu rit strămoșesc, ci o credință adânc înrădăcinată. Nouă nu ne-au fost de ajuns nici șaizeci de ani ca să ștergem această credință. — Onorați episcopi, strigă Velasco întrerupându-l pe părintele Valente, cuvintele părintelui sunt niște înflorituri grosolane. Și în Japonia sunt martiri care și-au dat viața pentru învățătura creștină. De ce spune el că japonezii n-au crezut în Dumnezeu? Speranța de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se vor lepăda de credința creștină fără nici o remușcare. Decât să-i botezăm ar fi mai bine să vedem în ce fel putem să-i ajutăm să-și păstreze credința, și decât să facem credincioși vremelnici pe timp de prigoană... — Onorați episcopi, nemaiputând răbda Velasco îl întrerupse iarăși pe părintele Valente chiar în mijlocul vorbei. Vreau să răspund cuvintelor jignitoare ale părintelui Valente pentru a apăra onoarea celor treizeci și opt de negustori japonezi și a solului care se pregătește cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Wyatt o vedere. Bennie le șopti În glumă Marlenei și lui Harry că ar trebui să-i dea valium sau antidepresive și toți trei chicotiră. Vera făcu un pas În față și Îndesă un dolar american. Considera că trebuie să onorezi tradițiile unei țări străine, iar ofranda ei va fi dovada că cel puțin un american a făcut acest lucru. Ceilalți nu oferiră nimic. Ceilalți nu considerară că trebuie să-ți arăți respectul față de ceva ce În mod vizibil nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
anunța pe șeful de restaurant că eu și prietenii mei sosim. Câți sunteți? Șase? Perfect! Voi rezerva cea mai bună masă cu cea mai bună vedere și vă voi Însoți, iar dacă veți accepta să fiți invitații mei, voi fi onorat. Cum puteam refuza? Cât de rău putea să fie un prânz gratis? Ne-am dus. Cât am studiat meniul, el s-a arătat jovial și mieros. Ne-a indicat ce specialități să comandăm, la naiba cu prețul, ne făcea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rogojini. Se apropia ora reluării nocturne a emisiunii Supraviețuitorii lui Darwin. Amărâții mei prieteni nu se mai uitaseră la emisiune de câteva zile bune, malaria le solicitase Întreaga atenție. Pată Neagră și bătrânele tribului le făcură semn că ar fi onorați dacă li s-ar alătura. Mes amis refuzară politicos. În schimb, cum le era obiceiul, stăteau morocănoși și tăcuți pe bușteni și alți butuci, În jurul focului de tabără. Dwight stătea lângă Bennie. Avuseseră o discuție reconciliantă. Dwight Își ceruse scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Heidi și Moff improvizau o gigă1, iar Wyatt și Wendy executau un dos-à-dos2, ținându-se de braț și sărind când Într-o parte, când În cealaltă. Urmăriseră cu toții reportajele televizate ale Întrunirilor internaționale care Îi susțineau pe ei și Îi onorau pe morții birmanezi. Pată Neagră i-a zis Marlenei: —Domnișoară, vă spun sigur, totul acum e bine. E un miracol. Pe 15 ianuarie, după zile de Întruniri internaționale și denunțări ale regimului militar, plus câteva forțări de mână secrete din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Până atunci Însă, nu trebuie să-și lase spiritul Îngenuncheat de către cei care l-au batjocorit. Atunci, tatăl său i-a dăruit o fotografie cu el și propriul lui tată. Pe spate era scris: „Prin speranță, mintea e Întotdeauna liberă. Onorează-ți familia și nu pe cei care ne-au distrus“. Walter a Încuviințat și a așezat fotografia sub piatra care-l lovise și care Îi eliberase gândurile. Când s-a trezit În camera verde, Walter Își simțea capul zvâcnind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pregătit pentru întâlnirea de astăzi, deși tematica v-a fost anunțată cu destul timp înainte! Nu știu ce vor fi scris ceilalți colegi, dar eu am răspuns atât de rapid, încât tovarășul și-a mainifestat curiozitatea: - Tovarășu ... dumneata nu dorești să ne onorezi cu un răspuns? - Cum să nu! Eu deja am scris răspunsul! După ce fiecare a predat foaia, luând o foaie care din întâmplare dorise să fie a mea, m-a întrebat:Tovarășu ... (adică eu) ... Ne-ați putea explica și nouă ce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
familia ta vă bucurați de sănătate și speră să te întâlnească în curând. Alpinianus i se alătură călare, invitându-l, cu o mișcare elegantă a mâinii, să-l însoțească la Pretoriu. Părea încordat și îngrijorat. — Prietenia lui Flavius Etius mă onorează. Trebuie, totuși, să-ți spun - observă, în vreme ce escorta sa se alătura escortei romanului - că până acum câteva zile speram să-l întâlnesc personal. Chiar și Gundovek conta pe sosirea sa aici, în fruntea unei armate. Când trimișii imperiali au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le iubea să trăiască în bunăstare, ca să nu spunem în opulență. Moderat la mâncare și băutură, se îmbrăca simplu - cel mai adesea în alb - și nimeni nu-l văzuse vreodată purtând podoabe de aur. Puțini erau aleșii pe care îi onora cu prietenia sa: mai întâi de toate, bătrânul Utrigúr, care fusese înainte prietenul de încredere și cel dintâi consilier îadică Onegesiusă al marelui Rua, unchiul său. Apoi Edec, comandant al scirilor, care, însoțit de sfetnicul său Oreste - roman pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a devenit fiul lui. Balamber își simți inima umplându-se de mândrie. O laudă ca aceea, înaintea căpeteniei unui popor aliat, reprezenta pentru el o mare onoare. Ducându-și mâna la piept, își plecă, în semn de închinăciune, capul. — Mă onorezi, Onegesius. Tu știi că nu cer altceva decât să te servesc și să fiu la înălțimea memoriei tatălui meu. Ardarich, care nu încetase nici o clipă să-l studieze cu ochii săi de acvilă, încuviință grav: — Dușmanul era foarte numeros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știe...? Tony Pavone, avea un suflet deosebit de sensibil. Simțea nevoia unei apropieri mai profunde către o ființă zămlisită În cinste și iubire, căreia el Îi va dărui totul! Fulgerător, se reculese din visare, realitatea era mai aproape. Va trebui să onoreze promisiunea dată Carlei, În caz contrar... Totuși, avea un răgaz de trei ore la dispoziție, timp suficient pentru a tatona sentimentele fetei. Călăuzit de aceste considerente, intră În local, iscodind cu privirea În care sector lucrează fata, pentru a se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
forțat: „Salutare, doctore... salutare. Cum ai ajuns aseară acasă?” Vizibil obosit, doctorul cu fața congestionată iar ochii injectați, ocoli răspunsul. Îl iscodi. „Ai venit acum, ori plecai...?” „Nu, am fost În trecere... De data aceasta sunt foarte grăbit...Urmează să onorez o promisiune...” Doctorul insistă. „Te rog, bunul meu amic...Numai câteva secunde, să te prezint prietenilor mei...” „Bine, dar să știi, sunt extrem de grăbit...!” Doctorul Îl luă de braț și, Îl conduse la o masă unde trei indivizi, unul mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcuse curățenie prin farfurii!! Patronul ospătar, avea grijă ca vinul să nu lipsească dela masă și din pahare. Apetitul de băutură a celor doi tehnicieni se dovedi inepuizabil, iar Tony Pavone opservă Înserarea. De aceea, de data asta hotărât să onoreze promisiunea dată Carlei, se adresă patronului. „Jupâne, fă plata te rog...!” „Cum e posibil...?” protestă el. „Alaltăieri...?” „Nu toate zilele pot fi la fel...!” Polipeanu care plesnea de sătul, având chef de băutură și Lakner care cu toate insistențele sale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
brațele acelui nesuferit ori să procedeze În consecință, devorând el prada...!? Fulgerător, Își aminti de Carla care-l aștepta cu masa pregătită. Parcă era un făcut: de câte ori Îi promisese, de fiecare dată trebuia să se Întâmple ceva ca să nu poată onora făgăduiala. În mod sigur „Hazardul”, ținea cu tot dinadinsul ca relațiile de prietenie dintre ei să-și piardă orice semnificație...! Fire de om practic, Tony Pavone nu-și făcuse niciodată procese de conștiință. O Înlocuise pe Carla, de câte ori se ivise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sus...!” Hotărât să recupereze timpul pierdut, Nando apăsă pe accelerație pornind În mare viteză, făcând unele viraje În depășire destul de periculoase. Tony Pavone, Încercă să-l pondereze. „Grăbește-te Încet, băiatule! Nu de altceva dar, peste câteva ore am de onorat o promisiune”. Acasă la fermier aflară lume multă; Unii cumpărători abea sosiră În timp ce alții plecau cu mașinile doldora de produse agricole. Ajutat de Nando, Tony Pavone Împărți unele mărunte cadouri celor trei copii ai fermierului iar nevestei lui o sticluță
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbă să nu mai vină, dar așa...! Om cu bune maniere, n’o putea lăsa pe fată să aștepte cine știe câtă vreme mai ales În schimbările atmosferice ce variau dela o oră la cealaltă vremea fiind destul de capricioasă. Deci, ca să poată onora promisiunea dată Atenei urma să inventeze unele nereguli pe șantier, de o așa manieră Încât Carla să-l creadă. Oare Îl putea crede? Totuși, va trebui să’l creadă...! Chiar dacă toată suflarea omenească serba ajunul Crăciunului...! Nando Îl ajută să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
admirație. „Cât de frumoase sunt, de necrezut...!” - Se ridică dela masă, Îmbrățișindu-l. Își introduse capul ei de păpușe În mijlocul buchetului, savurându-i cu voluptate parfumul, mărturisind. „Încep să am emoții...! Cine și-ar fi Închipuit...? Prietenul meu drag, mulțumesc, ai onorat această onomastică zi, depășind toate așteptările...!” Tony Pavone era evident emoționat. Încerca să-și aleaga cuvintele dar, abea reușea să rostească unele sugrumat de emoție. „Să bem un pahar de băutură În sănătatea ta, cu gânduri curate, În speranța unor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu mai știa ce atitudine să adopte. Nu avu Însă timp să gândească prea mult și, propietarul de terenuri desfăcu o mică servietă din care scoase oferind constructorului douăzeci mii dollars. „Pentru Început - preciză el. Iar pe măsură ce lucrul Înaintează, voi onora restul. Hai, bate palma...!!” Pus În fața faptului Împlinit, Tony Pavone se lumină la față În timp ce introducea banii În buzunar. „Când putem merge să vedem terenul?” „Desigur mâine, interveni anteprenorul. Biletele de avion au fost cumpărate În prealabil, eventual mai putem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de desfacere a produselor particulare, unde uneori te puteai amuza copios. Renunță la ambele alternative În favoarea unei curiozități ce-i Înfierbântă sângele, zărind câțiva milițieni Îmbrâncind, forțând, aplicând pedepse corporale cu un baston de cauciuc, unor persoane ce refuzau să onoreze „Duba miliției”, intrând Înăuntru!! La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial,drept urmare a unei perioade haotice generate de ocuparea țării românești de către armata sovietică,au fost introduși la conducerea țării comuniștii, elemente provenite din clasa de jos a societății
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]