7,850 matches
-
siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar pentru prima dată el l-a folosit sistematic, inaugurând o practică ce avea să fie adoptată de conciliul din Efes și care avea să fie apoi întâlnită în mod curent în creștinismul oriental. Citatelor inatacabile extrase din Scripturi li se adaugă astfel, în argumentarea teologică, o altă autoritate (evident, mai mult sau mai puțin „construită”), tradiția universală a Părinților „ortodocși”. Însă lui Chiril îi place să folosească și logica rațională, așa cum am observat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patriarhului Chiril din Alexandria ocazia de a interveni împotriva lui atât la curtea imperială, cât și pe lângă episcopul Romei, inițiind astfel un conflict în care dezbaterea ideologică era și o formă de manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate orientale. Așa cum am explicat pe larg în altă parte (a se vedea în acest volum pp. ???-???), polemica l-a determinat pe Nestorios să-i ceară lui Teodosius al II-lea convocarea unui conciliu. Au fost, în realitate, două concilii controlate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
succinte la frământările ecleziastice și teologice care au avut loc între moartea lui Chiril (444) și al doilea conciliu de la Constantinopol din 553 pentru situarea autorilor despre care vom vorbi în acest capitol. În câțiva ani, patriarhii din marile orașe orientale care trăiseră criza nestoriană au fost înlocuiți de o nouă generație: în 444, lui Chiril i-a urmat Dioscor care nu acceptase formula de uniune din 433 și renunțarea de fapt la cele douăsprezece anatematisme contra lui Nestorios; în 442
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu și celei de-a treia scrisori a lui Chiril către Nestorios care conținea anatematismele; totuși, în disputele doctrinale din deceniile următoare tocmai cu acestea a trebuit să se confrunte în mod dramatic definiția stabilită la conciliu și mulți episcopi orientali (așa cum a rezultat cu claritate din răspunsurile obținute în urma unei anchete privind valabilitatea conciliului de la Calcedon efectuate de împăratul Leon I în 458) considerau că la Calcedon fusese confirmată autoritatea lui Chiril și în special a anatematismelor sale. De fapt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
combinarea formulelor “în două naturi” și „o singură ipostază”, cu explicita excludere a formulării „o singură natură”, deriva din influența exercitată asupra conciliului de tradiția teologică occidentală și era greu de înțeles, în orice caz, suspectă de erezie pentru teologii orientali obișnuiți să folosească physis și hypostasis ca sinonime. Până către sfârșitul secolului al V-lea, inițiativa teologică urma să aparțină teologilor „monofiziți” care au atacat doctrina celor două naturi, apărată cu strășnicie de teologii calcedonieni. După începutul secolului al VI
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan la Calcedon în 431. Bibliografie. Textele se găsesc în ACO I (sunt depășite edițiile din epistolarele diverselor personaje din PG, mai ales în volumele 77, 83, 84); indicații complete în CPG III, n. 6301-6360 unde există și scrisorile episcopilor orientali trimise la Efes, semnate în primul rând de Ioan. 4. Firmus din Cezareea E suficientă o scurtă prezentare a acestui episcop din Cezareea (în Capadocia) care, în ciuda tentativelor lui Ioan de a-l face să adere la cauza lui, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a făcut parte din delegația trimisă de conciliu la împărat și a fost anatemizat la Tars în 432. În 438, Chiril l-a consultat - împreună cu Acacius din Melitene și Firmus din Cezareea - în privința atitudinii ce trebuia adoptată în urma refuzului episcopilor orientali de a-l condamna pe Teodor din Mopsuestia; a murit înainte de 446. Când la al doilea conciliu de la Niceea din 787 a fost declarat fals citatul pe baza căruia sinodul iconoclast ținut în 754 la Constantinopol voise să facă din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestuia. Această poziție se încadra, de altfel, în tendința ilustrată deja de predecesorul său Anatolie de a interpreta canonul 28 al conciliului de la Calcedon astfel încât să i se atribuie patriarhului de Constantinopol dreptul de a-i hirotonisi pe ceilalți patriarhi orientali; această atitudine înăsprea relațiile sale cu papa. Spre sfâșitul anilor 60, Ghenadie a sprijinit cauza patriarhului calcedonian de Antiohia,, Martirios, pus în dificultate de opoziția presbiterului monofizit Petru Fulon; deși Ghenadie îi obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de chestiunile teologice, l-a însoțit pe acesta la Efes în 431 fără să aibă vreo sarcină oficială, însă s-a străduit mult să-l sprijine. Indignat că Nestorios a fost condamnat de conciliul condus de Chiril, le-a comunicat orientalilor sentința la sosirea acestora și, în iulie, a fost trimis de ei la Constantinopol pentru a susține acolo cauza lui Nestorios. După condamnarea acestuia, printr-un edict imperial, Irineu a fost exilat la Petra, în Arabia. Îl regăsim circa 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
brigandajul” de la Efes din august 449 îl anatemizează. Pare să fi murit la puțin timp după aceea pentru că nu apare printre victimele „brigandajului” reabilitate la Calcedon. A rămas de la el, în Actele de la Efes, o scrisoare expediată de la Constantinopol episcopilor orientali care îl trimiseseră acolo, în care relatează primele sale inițiative legate de cauza lui Nestorios; din nefericire, a ajuns în urma trimișilor conciliului chirilian și eforturile sale au fost zădărnicite și mai mult de sosirea unui trimis special al lui Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al VI-lea pare să fie și perioada în care monahii egipteni se dedică mai cu seamă păstrării în scris a învățăturii Părinților din deșert. Bibliografie. D.J. Chitty, The Desert a City (cit. la p. 800). Despre spiritualitate în monahismul oriental cf. și A.-J. Festugière, Les moines d’Orient I. Culture ou sainteté. Introduction au monachisme oriental, Cerf, Paris 1961; A. Guillaumont, Aux origines du monachisme chrétien. Pour une phénoménologie du monachisme, Abbaye de Bellefontaine, Begrollés-en-Mauges 1979. - Despre Sceti reflectat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păstrării în scris a învățăturii Părinților din deșert. Bibliografie. D.J. Chitty, The Desert a City (cit. la p. 800). Despre spiritualitate în monahismul oriental cf. și A.-J. Festugière, Les moines d’Orient I. Culture ou sainteté. Introduction au monachisme oriental, Cerf, Paris 1961; A. Guillaumont, Aux origines du monachisme chrétien. Pour une phénoménologie du monachisme, Abbaye de Bellefontaine, Begrollés-en-Mauges 1979. - Despre Sceti reflectat în literatură: J.-C. Guy, Le centre monastique de Scété dans la littérature du Ve siècle, OCP
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Les sentences des Pères du désert. Les apophtegmes des Pères (Récension de Pelage et Jean), 1966; L. Regnault (și călugări de la Solesmes), Les sentences des Pères du désert. Nouveau recueil. Apophtegmes inédits ou peu connus, 1970 (col. anonimă greacă; culegeri orientale); L. Regnault, Les sentences des Pères du désert. Troisième recueil et tables, 1981; L. Regnault, Les sentences des Pères du désert, série des anonymes, Abbaye St-Pierre de Solesmes, Sablé-sur-Sarthe; Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges 1985. În italiană: L. Mortari, Vita e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre viața Sfântului Ioan Hrisostomul a fost scris de Palladius, așa cum susține și Fotie (Biblioteca, codex 96) și cum reiese și din tradiția manuscrisă. E vorba de un dialog care are loc după moartea lui Ioan Hrisostomul între un episcop oriental al cărui nume e omis și diaconul roman Teodor; episodul intenționează să restabilească adevărul și să combată acuzațiile nedrepte care au dus la destituirea marelui teolog. O primă parte (cap. 5-11) reconstruiește cariera lui Ioan și în special succesiunea de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
limba greacă își concentrează atenția tot mai mult de-acum asupra Orientului. Occidentul are o pondere secundară în aceste „Istorii” și apare întotdeauna dacă are un raport cu împăratul din Bizanț și cu creștinismul (dacă nu cu Biserica - sau bisericile) oriental. Lumea bizantină, solidă încă și doar relativ zguduită de invaziile barbarilor, spre deosebire de cea occidentală, ține să propună o istoriografie triumfală, care să înregistreze evenimentele din Orientul prosper și, ca atare, în mod voit închide ochii în fața nenorocirilor care se abat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poetului avut în vedere un nonconformism constant, un romantism militant și o concepție raționalistă, înrâurită de gândirea lui Rousseau, Montesquieu, William Godwin și mai puțin de socialiștii utopici. Sensurile moral-filosofice, încifrate în legendele prelucrate de Shelley - englezești, italiene, grecești și orientale - ori în poemele fantastice, sunt degajate constant, fără a fi neglijate, firește, izbutirile estetice. În spațiul relațiilor și interferențelor literaturii engleze cu alte literaturi se plasează și lucrarea Shakespeare în cultura română modernă (1971). Urmărind istorist efectele catalitice ale capodoperelor
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
, carte populară. Sub acest titlu s-a răspândit în cultura românească traducerea din greacă a culegerii de basme orientale Aravicon Mithologhicon [Povești arabe], din 1757, o prelucrare și o unificare a două cicluri epice de origine indiană și arabă, realizate în limba franceză între 1704 și 1712. Este prima tălmăcire românească păstrată integral (în manuscrisul 2587 de la Biblioteca Academiei Române
HALIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287401_a_288730]
-
Va fi apoi student în Țările de Jos, urmând dreptul la Leiden, din 1679. Mai târziu, în 1694, este descoperit de emigranți ardeleni (și de Mihail Bethlen, fiul cancelarului Transilvaniei) la Londra, unde activa în cadrul Foreign Office-ului pentru chestiuni orientale. Ultima oară, scrisul lui H. apare în 1712, pe un Tatăl nostru în latinește și ungurește, păstrat într-un manuscris la British Museum. La acea dată i se deschidea în țară testamentul, prin care lăsa prietenilor și colegiului din Orăștie o
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
H., descendent al unor germani din Ungaria stabiliți în Croația, a frecventat școala la Zagreb, Modra și Maribor, studiind apoi (fără a urmări obținerea vreunei diplome) la Universitatea din Viena; frecventează mai ales cursurile de teologie protestantă și de limbi orientale (îndeosebi persana și araba). În timpul primului război mondial este mobilizat, fiind detașat o vreme în redacția periodicului „Belgrader Nachrichten”. Activează, din 1900, ca scriitor liber profesionist în capitala Austriei, temporar și la Weimar, publicând cărți de versuri, povestiri și romane
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
Jurnal de vacanță, București, 1995, Maddalena, postfață Nicolae Florescu, București, 1996 (în colaborare cu Nicolae Florescu), Coloana nesfârșită. Teatru, pref. edit., București, 1996, Cum am găsit piatra filosofală. Scrieri de tinerețe. 1921-1925, pref. Constantin Noica, București, 1996, Misterele și inițierea orientală. Scrieri de tinerețe, București, 1998, Viața nouă, pref. edit., București, 1999, Europa, Asia, America... Corespondență, I, pref. edit., București, 1999, Dubla existență a lui Spiridon V. Vădastra, pref. edit., postfață Nicolae Florescu, București, 2000, Aristocrația solilocvială a dialogului, pref. edit
HANDOCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
Într-o revoluție) a făcut obiectul unui capitol În cartea lui Katherine Verdery (1991) despre intelectuali și ideologia socialist-națională În România lui Ceaușescu. Câmpul istoriografic românesc trecea dincolo de frontierele de stat, În măsura În care România făcea obiectul unor studii specializate, În cadrul „studiilor orientale” În Franța (INALCO), al celor de „slavistica” În (SUA, Marea Britanie) sau de „balcanologie” (Germania). Miza politică a competenței istorice poate fi recunoscută de poziția ce a revenit unui istoric „alternativ” (disident) precum Vlad Georgescu, istoric reprezentativ al istoriografiei politice alternative
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a răspunde altor priorități economice sau pentru a face față unor noi configurații culturale. Acesta este contextul În care au fost Întemeiate noi «centre de excelență» În științe umaniste și sociale În mai multe capitale ale noii Europe Centrale și Orientale, la Budapesta (1992), la București (1994) sau la Sofia (2000). Înființarea lor corespunde difuzării unui model liberal de instituție și definirii proprii a excelentei intelectuale. Expansiunea către Est a acestui model seamănă cu acela al științelor sociale În Europa Occidentală
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de cercetare și a mobilității internaționale a cercetătorilor. Vechile entități geo-politice că «Europa de Est» au cunoscut o redefinire a frontierelor lor regionale, În funcție de apropierea de Europa politic unificată (Europa Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est, «PECO»), ceea ce deschide problemă limitelor Europei «Orientale» și a gradului de penetrare a ideii de Europa Occidentală În raport cu Rusia (vechea «problemă orientala», readusa În actualitate). B. Participarea inegala la mobilitatea științifică internațională. Unul dintre obiectivele fundamentale al acestor centre de excelență este acela de a ușura circulația
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din toate timpurile sau ale unei generații (Zaciu, Papahagi, Sasu, 1995; Ulici, 1995) au drept principal efect mai curând bruiajul reperelor istorice și biografii În numele unei «judecați interne» și al priorității «operei». Addenda Situația scriitorului în țările europei centrale și orientale La sfârșitul unei anchete realizate prin chestionar pe langă asociațiile scriitorilor și ministerele culturii dintr-o duzină de țări est-europene, ca și prin intermediul ambasadelor, misiunilor și delegațiilor din CE, un raport privind „Scriitorul salariat și scriitorul independent În țările Europei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Sovietică până În 1988, În vreme ce Uniunea Scriitorilor ruși este membră a PEN-Clubului rusesc. Uniunea Scriitorilor a fost desființată În Cehoslovacia din cauza colaborării acestei instituții la persecutarea intelectualilor disidenți (cf. La situation de l’écrivain dans leș pays d’Europe centrale et orientale, 1994, p. 46). Chiar acolo unde aceste Uniuni nu au dispărut, fiind doar reformate, statutul lor nu mai este cel de dinainte, Încetând sau diminuând dramatic ajutorul acordat de stat În perioada anterioară. PEN-Clubul maghiar, fondat În 1926, avea 294
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]