6,112 matches
-
limbi de circulație internațională, ca opere exemplare ale „noii literaturi”. Fibra epică ar îndreptăți considerarea acestor pagini cu mai mult interes decât cărțile ulterioare, din anii ’60, din care tezismul e eliminat treptat, dar care nu se mai remarcă prin originalitate. Lumea prozelor rurale ale lui L. este cea din jurul orașului său natal și, în sens mai larg, a câmpiei transilvane (în esență, lumea din nuvelistica lui Pavel Dan sau din memorialistica lui Ion Vlasiu); momentul istoric al evocării surprinde instaurarea
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
Ovid Densusianu, și învață româna, atras de peisajul spiritual și geografic al țării. Rămâne legat pe viață de limba română, căreia i-a consacrat o mare parte a activității sale de cercetare, de difuzare și aprofundare a analizei structurilor, bogăției, originalității ei expresive. În 1935 a tipărit lucrarea La Prononciation du roumain, cu o riguroasă sistematizare a aspectelor fonetice, ortoepice, gramaticale ale rostirii literare românești. A fost începutul unor cercetări de profunzime, dar și de mare întindere documentară asupra particularităților de
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
din sud-estul Europei, fără ea ne lipsim de orice contact direct cu una din marile literaturi ale Europei actuale.” Ultima lucrare importantă a lui L. (în colaborare cu Const. Gâdei) este Dictionnaire morphologique de la langue roumaine (1981), care ilustrează tocmai originalitatea de structură a acestei limbi romanice și sintetizează cercetările savantului suedez asupra unui domeniu care a stat în centrul activității sale științifice. L. a fost omul de știință străin care a făcut, poate, cel mai mult, pentru cunoașterea și difuzarea
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
umoristice din folosirea livrescului în contexte ilare. Piesele de teatru, esențialmente livrești, reunite în volumul Cine l-a ucis pe Marx? (2001), impun numele scriitorului în special prin Pescărușul în livada cu vișini, Doamna Bovary sunt ceilalți și Stăpânul tăcerii. Originalitatea lui G. constă în amalgamarea unor personaje, conflicte, scene și replici din operele marilor dramaturgi (Caragiale, Shakespeare, Ibsen, Cehov), obținându-se astfel efecte comice și unghiuri noi de perspectivă. Eroii lui Ibsen și Cehov se întâlnesc în tipare de vorbire
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
stil precis, sistematic. Limba e corectă, meșteșugit folosită. Deși Condica... are modele bizantine (Constantin Porfirogenetul, Pseudo- Codinos), localizarea protocolului, numeroasele informații din epocă, datele etnografice și folclorice, utilizarea tradiției autohtone, inserarea unor fapte trăite conferă scrierii lui G. o anume originalitate. SCRIERI: Condica ce are întru sine obiceiuri vechi și nouă a prea înălțaților domni, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ. M. Kogălniceanu, București, 1874, 297-333; Condica lui Gheorgachi. 1762, în Dan Simonescu, Literatura românească de ceremonial
GHEORGACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287229_a_288558]
-
Tranziția de la poetica realistă, „dorică”, prezentă în nuvelistica timpurie și în roman și construită așadar pe „principiile autenticității, verosimilității și finalității”, va avansa în direcția modelului „corintic”. Comentariile sunt convingătoare și, în unele laturi, conțin și un netăgăduit aport de originalitate. În acest sens, trebuie amintite inserțiile comparatiste, cu toate că al doilea termen adus în discuție, literatura lui G. Călinescu, pare oarecum neașteptat, având în vedere deosebirile frapante dintre temperamentele și stilurile celor doi scriitori. Volumul Ipostaze lirice și narative (1999) se
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
nu e aceea de a ști, ci aceea de a crea.” Și cum nu se poate crea viabil decât în spirit autohton, în baza tradiției, e normal să fie luați drept model acei înaintași prin care s-a exprimat plenar originalitatea națională. Reconsiderând istoria spiritualității românești din perspectivă etnicistă și ortodoxă, gândiriștii clasează personalitățile reprezentative moderne dihotomic: Kogălniceanu, Eminescu, Hasdeu, Iorga, Pârvan, Goga, de o parte, Maiorescu, I.L. Caragiale, Lovinescu, Zarifopol, Ralea, de alta. Cei dintâi reprezintă, în viziunea lor, spiritul
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
o semnificație obscură. De cele mai multe ori tensiunea, emoția pe care poetul încearcă să le imprime versurilor, prin intermediul sugestiei sau al confesiunii directe, sunt artificiale. Tendința de a urma modelul stănescian, al poeziei abstracte, conceptuale, conduce la construcții artificioase, lipsite de originalitate. Nu întâmplător, laitmotivele sunt cuvinte-metaforă, precum numele, semnele, urmele, sângele, timpul, piatra, sufletul, focul ș.a., relativ uzitate de mai toți poeții șaptezeciști. Cealaltă tonalitate exersată este una vitalistă, senină, în poeme „concrete”, simple, care cântă, în modul cel mai spontan
GHERGHEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
de plecare a fost de multe ori Îmbogățit, corectat, pus În perspective prismatice, depășit sau amplificat. Au fost discuții foarte incitante și adeseori iluminatoare, care ne-au ajutat pe fiecare să ne Înțelegem mai bine punctele slabe și nucleele de originalitate ale propriilor demersuri. Mai mult, alături de funcția teoretică constructivă, dezbaterile pot fi privite și ca experiențe intelectuale și de comunicare, un fel de focus-grup (sau grup Delphi, În terminologia de specialitate) care depune mărturie pentru o formă de cercetare academică
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a susține certitudinea evaluării sale despre lume. Orice tip de cunoaștere nu mai poate da seama decât despre un univers decoerent, adică numai parțial explicitat, În funcție de poziția observatorului. De fapt, ceea ce se schimbă fundamental și ceea ce asigură În același timp originalitatea istorică a paradigmei pe care o trăim este logica pe care ea se fundamentează, care nu mai este o logică dualistă (logica lui Ares), ci una care ia În calcul prezența observatorului, alterantă și alterată, care prețuiește indecidabilele și vede
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pur deconstructivă a lui Derrida, spre exemplu, sunt de ceva vreme parte a unei tradiții discursive și nu mai sunt propriu-zis, În sensul tare și creativ, probleme. Mihaela Ursa: Dacă Înțeleg exact, ceea ce Îmi reproșezi tu, Horea, este lipsa de originalitate. Or, eu văd puțin diferit aspirația aceasta către originalitate cu orice preț, o aspirație profund modernă și - mi se pare mie - nerealistă În epoca aceasta În care, oricât mi-ar displăcea lucrul acesta, numai creduli nu putem fi. Totuși, aș
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ceva vreme parte a unei tradiții discursive și nu mai sunt propriu-zis, În sensul tare și creativ, probleme. Mihaela Ursa: Dacă Înțeleg exact, ceea ce Îmi reproșezi tu, Horea, este lipsa de originalitate. Or, eu văd puțin diferit aspirația aceasta către originalitate cu orice preț, o aspirație profund modernă și - mi se pare mie - nerealistă În epoca aceasta În care, oricât mi-ar displăcea lucrul acesta, numai creduli nu putem fi. Totuși, aș marca o diferență față de Toma Pavel și de ceilalți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
instituire În sensul puternic al cuvântului. Ca urmare, nu contează, pur și simplu, dacă opera de artă (căci, evident, nu putem fi, aici, decât În domeniul esteticului) propriu-zisă diferă În mod radical de obiectele preexistente ei; nu gradul ei de originalitate În raport cu empiricul este important, ci numai faptul că datul extrasubiectiv a fost „aneantizat” și apoi recreat ca produs al imaginației 1. Imaginea astfel rezultată va acționa apoi reflexiv asupra creatorului, căci În ea acesta a făcut din lume o ființă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de îndemânare. Produs al „genialității”, care este „puterea mistică” de a îmbina elemente contrarii - sufletul și natura - printr-o armonie efemeră, capodopera nu este o creație lesne repetabilă, ci o „specie”, „deci unică, deci originală, mai întâi de toate, prin originalitatea ideii creatoare”. Știința literaturii, care nu poate fi o ancilla historiae, se desparte de „critica științifică”, având un domeniu propriu. În cadrul ei intră estetica literară (care depistează capodoperele) și metodologia literară (care urmărește analiza lor). Metodologia și critica literară sunt
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Hugo, supuse aceleiași „critici integrale”, devin pretexte pentru interminabile exemplificări analitice. Există în Știința literaturii sute de clasificări, diviziuni dihotomice, trihotomice și de alte tipuri. Se disting aici, teoretic, capodopere din punctul de vedere al desăvârșirii elementare, primitive, clasice, manierate. Originalitatea subiectivă se divide în superficială, necompletă, adâncă, iar originalitatea plastică în genuină, perfecționată, calculată etc. Imaginile sunt la rândul lor brute, neutre, polarizate, concepționale, intensive și plastice. În posteritate, prin La Science de la littérature, D. avea să atragă atenția unor
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
exemplificări analitice. Există în Știința literaturii sute de clasificări, diviziuni dihotomice, trihotomice și de alte tipuri. Se disting aici, teoretic, capodopere din punctul de vedere al desăvârșirii elementare, primitive, clasice, manierate. Originalitatea subiectivă se divide în superficială, necompletă, adâncă, iar originalitatea plastică în genuină, perfecționată, calculată etc. Imaginile sunt la rândul lor brute, neutre, polarizate, concepționale, intensive și plastice. În posteritate, prin La Science de la littérature, D. avea să atragă atenția unor René Wellek, Pierre Moreau și Guy Michaud. În orizont
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
tradiții, ritualuri și mituri specifice, cu o străveche și imuabilă concepție de viață. Explicațiile de ordin social reprezintă numai punctul de plecare, studiul dezvoltându-se ca o remarcabilă introducere în lumea liricii lui Coșbuc, sub latura tematică. Pentru a marca originalitatea lui Coșbuc, se apelează, cu mai multă aplicație decât în studiile anterioare, la analiza procedeelor stilistice, a imaginilor poetice specifice - toate aduse în discuție pentru a sublinia evoluția artistică a poetului, consecință a modificărilor afective generate de schimbarea mediului social
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
izvorâte din durere, dintr-o tristețe organică, nedeterminată, sinceritatea și autenticitatea emoției, sensibilitatea, delicatețea trăirilor, precum și simplitatea clasică a formei, plasticitatea, virtuozitatea prozodică. I s-au reproșat însă exprimarea prea directă, chiar naivă, prea psihologică și mai puțin estetică, lipsa originalității viziunii și a limbajului poetic, o anume artificialitate și un ușor convenționalism în construirea imaginilor, unele asamblări de elemente incongruente. Peste ani, rămâne ardoarea cu care s-a dedicat poeziei. Chiar dacă era înzestrat cu posibilități modeste, lipsit de o forță
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
a lui D. de a o face. De aici diversitatea, dar și prolixitatea creației sale. Placheta de debut, Iadeș (1967), cuprinde poezii scrise la o vârstă aproape infantilă (14-17 ani), dar pericolele debutului precoce - sentimentalismul, banalitatea exprimării - sunt evitate abil. Originalitatea, nu doar căutată, ci și afișată ostentativ, nu duce însă totdeauna la performanțe estetice. Cultivând cu insistență imaginea șocantă, forțând sensul cuvintelor, împerechindu-le deseori în mod arbitrar, poetul mizează pe ineditul rezultatului. Nu puține sunt și piesele unde, printr-
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
studiu, tratând despre interferențe și paralelisme între curente, scriitori, opere, idei etc., D.-B. descoperă tăinuite linii de forță, hotărâtoare pentru evoluția culturii române, ca să le proiecteze apoi în plan universal. Rostul acestor apropieri între fenomene și culturi este definirea originalității literaturii române, prin racordarea în timp și spațiu la fluxul spiritualității europene, și fixarea locului și contribuției autohtone la constituirea patrimoniului universal, prin demonstrarea circulației neîntrerupte și a transferului reciproc de valori. Un exemplu doveditor este Eminescu, care tinde să
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
și alte lucrări, precum Umaniștii români și cultura europeană (1974), Cultura română în civilizația europeană modernă (1978), Humanisme, baroque, Lumières. L’exemple roumain (1984), care converg sau derivă, într-un fel, spre și din ideile formulate în volumul Sinteză și originalitate în cultura română (1650-1848) (1972). Utilitatea cercetării comparate a istoriei mentalităților, a integrării aportului lor, incontestabil, în înțelegerea și înfățișarea mai clară a unității și diversității culturilor se arată astfel în afara oricărei discuții, iar eforturile investigației lui D. se cheltuiesc
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
de sagesse dans la culture roumaine. Introduction à l’histoire des mentalités sud-est européennes, București, 1971; ed. (Cărțile de înțelepciune în cultura română), București, 1972; Eseu în istoria modelelor umane. Imaginea omului în literatură și pictură, București, 1972; Sinteză și originalitate în cultura română (1650-1848), București, 1972; Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974; Cultura română în civilizația europeană modernă, București, 1978; Modele, imagini, priveliști, Cluj-Napoca, 1979; Literatura comparată și istoria mentalităților, București, 1982; Alexandria, București, 1984; Humanisme, baroque, Lumières. L
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
antiteză, dar și de unele procedee stilistice sau lexicale specifice creației orale ori preluate din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la el frecvența dislocării sintactice, prezența termenilor populari, regionali sau arhaici și a seriilor sinonimice, spontaneitatea lexicală, originalitatea metaforică. Eforturile prin care D. desăvârșește transpunerea românească, din slavonă, în proză, a psalmilor (versiune ce apare în ediția bilingvă a Psaltirii slavo-române din 1680) au premers celor cinci ani consacrați de el versificării psaltirii. Autorul Psaltirii în versuri a
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
tipuri de poeme etc.), celălalt este câmpul de simboluri, imagini globale preconstituite și ele, care focalizează experiența artistică și care pot fi cunoscute și recunoscute prin cultură. D. neagă afectul ca sursă a poeziei și realizează un alt tip de originalitate decât aceea tematică sau simbolică. Pentru a-i putea descrie opera ar trebui cunoscute, etalate două serii de inventare: unul de forme, altul de motive și teme. În raport cu primul, poezia este techné, meșteșug; în raport cu al doilea, este intertextualitate, replică: „Cu
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
printre contemporani a fost foarte mic: „Moda poetică este un fenomen parazitar de mimetism artistic, cantonat în stricta actualitate și, deci, trecător, care - refuzând modelele înaintașilor și vânând cu ostentație noul - propune mereu alte fetișuri, urmărește succesul în locul valorii, confundând originalitatea cu noutatea, cultivă maniera și clișeul în dauna conținutului de substanță, constituind astfel o școală a facilității și a imposturii.” Singura încercare dramatică, din anii ’40, Brutus și fiii săi, este o reușită parțială. Personajul central al piesei nu este
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]