3,706 matches
-
mod substanțial atât modul de a concepe păcatul, cât și relația dintre păcătos și comunitatea eclezială. Din acest moment, se pare că toți pot să primească reconcilierea fără nici o restricție de stare sau de viață, pentru că prin această nouă practică, păcătosul era încurajat să se spovedească fie episcopului, fie preotului, mărturisindu-i în mod detaliat fiecare păcat. Prezbiterul, pe baza manualelor penitențiale, impunea un tarif, care corespundea unei taxe ce se calcula pentru fiecare păcat în parte. Penitentul se retrăgea apoi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ce se ținea în mănăstiri, unde dezlegarea venea din partea abatelui, fapt care se referea mai mult la încălcările regulii monastice, care erau iertate tocmai prin această dezlegare generală; b) în cazul participării tuturor credincioșilor unei comunități la penitența publică a păcătoșilor din Joia Sfântă; c) în cazul spovezilor de urgență, în timp de război sau de eventuale pericole. În secolele următoare, atenția nu mai este îndreptată atât asupra formei de celebrare a sacramentului, cât mai degrabă asupra doctrinei, a analizei dogmatice
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Sale glorioase. Moartea lui Cristos semnifică deja o judecată a lui Dumnezeu cu privire la condiția omului. Aceasta are loc în două momente: o judecată de condamnare, prin moarte, și o judecată de har, prin înviere. Creștinul este adus de la starea de păcătos la starea de om iertat, adică de la moarte la viață. Prin dimensiunea pascală a sacramentului, se subliniază faptul că prin celebrarea sa se actualizează o judecată care salvează omul, o adevărată anticipare, dar fără a fi încă definitivă și completă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
divinitate, iar prin dezlegarea pe care Dumnezeu o oferă, se confirmă nu doar credința penitentului singular, ci și a întregii Biserici. Reconcilierea se produce prin cuvântul mărturisirii penitentului, prin cuvântul dezlegării preotului și prin rugăciunea Bisericii pentru reconcilierea și convertirea păcătoșilor. 3.1.5 Dimensiunea personală Alături de aspectul eclezial, trinitar sau liturgic, penitentul trăiește în cadrul celebrării sacramentului reconcilierii și o dimensiune intimă, personală, pentru că reconcilierea este o acțiune personală. El se găsește, până la urmă, în mod personal cu momentele sale proprii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
trăirile individuale ale penitentului trec prin etapele de referință ale structurii de celebrare a sacramentului: căința, mărturisirea și pocăința, în timp ce actul dezlegării aparține doar confesorului. Căința este acțiunea esențială a penitentului. Ea comportă o dublă atitudine: de refuzare a trecutului păcătos și de orientare în viitor către Dumnezeu și către ceilalți. Își are eficacitatea atunci când este mișcată de caritate, pentru că doar aceasta conduce creștinul spre însușirea unei păreri de rău autentice. Când creștinul simte cu adevărat atât o durere pentru că l-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Doar un raport corect îl poate ajuta să se orienteze către divinitate. Mărturisirea este forma exterioară de manifestare a convertirii interioare. Este un semn de credință în misterul lui Cristos și al Bisericii, un act de cult, prin care creștinul păcătos îi aduce laudă și mărire lui Dumnezeu. Prin mărturisire, penitentul exprimă voința reală de a repara păcatul și prezintă un semn de seriozitate a convertirii și a efortului de luptă împotriva păcatului. Fiind o manifestare a sinelui, mărturisirea înseamnă și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
păcatului”. Constă în faptul că omul, atunci când se află în momente dificile sau grele, când cade frecvent în păcat sau săvârșește fapte imorale, începe să creadă că, chiar dacă știe teoretic că Dumnezeu este milostiv și iartă, totuși omul oricum e păcătos și orice ar face, tot păcătos rămâne, pentru că aceasta ar fi condiția sa înaintea lui Dumnezeu, etc. De aceea, el trăiește sentimentul că este pus mereu în fața judecății lui Dumnezeu, considerându-se un păcătos perpetuu. Prin urmare, nici nu va
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
atunci când se află în momente dificile sau grele, când cade frecvent în păcat sau săvârșește fapte imorale, începe să creadă că, chiar dacă știe teoretic că Dumnezeu este milostiv și iartă, totuși omul oricum e păcătos și orice ar face, tot păcătos rămâne, pentru că aceasta ar fi condiția sa înaintea lui Dumnezeu, etc. De aceea, el trăiește sentimentul că este pus mereu în fața judecății lui Dumnezeu, considerându-se un păcătos perpetuu. Prin urmare, nici nu va mai încerca să evite păcatul, fiind
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și iartă, totuși omul oricum e păcătos și orice ar face, tot păcătos rămâne, pentru că aceasta ar fi condiția sa înaintea lui Dumnezeu, etc. De aceea, el trăiește sentimentul că este pus mereu în fața judecății lui Dumnezeu, considerându-se un păcătos perpetuu. Prin urmare, nici nu va mai încerca să evite păcatul, fiind lipsit de speranța unei îmbunătățiri a vieții. Pericolul crește mai mult atunci când omul este convins că Dumnezeu e milostiv, iar el trebuie să rămână păcătos, pentru că doar astfel
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
considerându-se un păcătos perpetuu. Prin urmare, nici nu va mai încerca să evite păcatul, fiind lipsit de speranța unei îmbunătățiri a vieții. Pericolul crește mai mult atunci când omul este convins că Dumnezeu e milostiv, iar el trebuie să rămână păcătos, pentru că doar astfel va primi harul de la Dumnezeu. Se observă și altceva: o tendință de „erezie mascată” care se strecoară în conținutul de credință predicat de unii „oameni ai Bisericii”. Această predicare nu mai are formele explicite pe care le
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
caracterul ei, bun sau eronat. Se crede că, dacă persoana este îndeajuns de concentrată la scopul bun, intenția acesteia fiind indiscutabil dreaptă, atunci nu are nici o importanță dacă actul său pare sau nu a fi un păcat. Prin aceasta, acțiunea păcătoasă este motivată de o dorință de bine a persoanei și de un drept al acesteia de a fi fericită, iar sensul corect al păcatului este pierdut. Se profilează riscul să se urmărească doar adecvarea la o etică extinsă, care să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin exigențe de tip emoțional, psihologic, ideologic și printr-un umanism eronat înțeles. Toate acestea, însă, au impact nu doar asupra vieții de credință, ci și asupra vieții sociale. Atunci când omul nu are capacitatea de a se recunoaște pe sine păcătos, nu va putea recunoaște nici răul care amenință valorile societății și ale omenirii. Sau, dimpotrivă, va începe să atribuie societății cauza păcatului, pentru că el afirmă că păcătuiește doar datorită structurilor greșite ale ambientului social în care trăiește sau datorită organizării
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ci și un „maestru de credință”. În dialogul său, slujitorul sacru „se mișcă de fapt între arta (pedagogia și intuiția viitorului) și tehnica (...) raportului interpersonal, între paternitatea spirituală și normele canonice, între intervențiile îndreptate către intimitatea individului și previziunea reinserării păcătosului căit în contextul socio-ambiental, între percepția intuitivă a situațiilor de har care îl cuprinde pe penitent și planul global al lui Dumnezeu trasat în proiectul său de viață creștină”. Deși complexitatea raportului dialogic este destul de vastă, esența momentului nu trebuie
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sale, în timp ce confesorul, indiferent de ceea ce spune (sau chiar dacă nu spune), pronunță în mod implicit o judecată din partea lui Dumnezeu asupra păcatelor pe care penitentul le-a săvârșit. Dialogul devine „concluzia unui dublu comportament care s-a dezvoltat între creștinul păcătos și Biserică”. Pentru a menține această atitudine, atât confesorul, cât și penitentul vor trebui să fie conștienți de rolul pe care fiecare și-l asumă și cu care fiecare se implică în celebrarea acestui sacrament. 2.3 Rolul și calitățile
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
trebuie să fie celebrat în așa fel încât să focalizeze atenția în mod exclusiv asupra lui Dumnezeu, care proclamă o veste bună”. Fidel acestei intenții, confesorul va căuta să rămână „semnul și instrumentul iubirii îndurătoare a lui Dumnezeu față de cel păcătos”. Acest raport paradigmatic este vizibil, în special, în modul de derulare a procesului dialogic din cadrul mărturisirii individuale, așa cum este prezentat atât în Forma A, cu Ritualul reconcilierii fiecărui penitent în parte, cât și în partea a treia a Formei B
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aceea, sacramentul reconcilierii poate fi privit și prin prisma acțiunii transformatoare a harului. Însuși Cristos lucrează prin intermediul confesorului, făcându-l mai întâi pe acesta „alter Christus”, pentru ca apoi să îl schimbe în mod radical și pe penitent, transformându-l din păcătos într-un alt „alter Christus”, în care să existe viața sa dumnezeiască. Dobândind o asemenea stare interioară, penitentul iertat poate afirma asemenea Sf. Paul: „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20). Prin urmare, „imaginea lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
vine înaintea sa, îl predispune pe penitent să conștientizeze și să contemple acest eveniment sacramental care îl transformă fundamental. 4.2 Confesorul, părinte care își primește fiul Ritualul Penitenței afirmă despre confesor că, „prin faptul că îl primește pe penitentul păcătos și-l aduce la lumina adevărului, el îndeplinește o misiune părintească, descoperindu-le oamenilor inima Tatălui ceresc”. Prin întoarcerea sa, penitentul își recunoaște decizia necugetată de a păcătui, asemenea „fiului risipitor” (cf. Lc 15,11-32), și cere iertarea și primirea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
judecător al greșelii. Întreaga celebrare a sacramentului se împlinește printr-un act de autoritate, de discernământ și de judecată, pentru că „sacramentul penitenței este acea liturgie, care, în forma proclamării, a rugăciunii și a absolvirii, actualizează judecata harului lui Dumnezeu asupra păcătosului căit”. Judecata pe care confesorul o face nu este o judecată arbitrară. Ea vine din partea lui Dumnezeu, care nu vrea să condamne, ci să mântuiască. Este o judecată mântuitoare, de eliberare, pentru că nu se oprește asupra penitentului pentru a-l
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se folosea deja sintagma „medic al sufletelor”. Astăzi, în celebrarea reconcilierii sacramentale, confesorul își împlinește rolul său de medic, prezentându-i penitentului imaginea lui Cristos, adevăratul medic al sufletului. Modalitatea prin care Cristos a decis să îl vindece pe omul păcătos este înfăptuirea propriei jertfiri, oferindu-se pe sine, miel imaculat, în favoarea omenirii. Confesorul își împlinește rolul său de medic, doar dacă devine o cale, prin care această vindecare să poată să ajungă la penitent. În acest sens, el poate acționa
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de sfințire a omului, adică la a continua lucrarea de mântuire pe care a început-o Isus însuși. 4.7 Confesorul, martor al harului lui Dumnezeu Celebrând sacramentul reconcilierii, confesorul păstrează conștiința că, la rândul său, este și el un păcătos. Dar, în același timp, este convins că nu datorită calităților sale l-a ales Dumnezeu, ci datorită înțelepciunii planului divin. El este un ucenic al lui Cristos, fapt pentru care el lucrează ca un instrument al lui Dumnezeu. Prin fața sa
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
istorică îndelungată, vrea să sublinieze și astăzi, mai mult ca oricând, valabilitatea și eficacitatea acesteia. Spovada frecventă este un instrument spiritual valid, pentru că, prin acesta, se reușește să se înrădăcineze și mai profund în sufletul omului conștiința condiției sale de păcătos și a nevoii de milostivire din partea lui Dumnezeu. „Spovada frecventă a păcatelor veniale sau a imperfecțiunilor este o consecință a fidelității față de botez și mir și exprimă o dorință sinceră pentru desăvârșire și reîntoarcere la planul Tatălui”. Fără a avea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
nu către persoana de față. O provocare particulară este poziția de îngenuncheat propusă penitentului, pentru că adesea pare incomodă, fie din punct de vedere fizic, fie din punct de vedere spiritual, mai ales pentru că aceasta cere atitudinea de umilință, caracteristică omului păcătos. Însă această îngenunchiere este semnificativă și eficace, pentru că ea reprezintă rugăciunea pe care penitentul o face cu trupul său, având conștiința clară că în acel moment el se află înaintea lui Dumnezeu cel atotputernic și milostiv. Dialogul dintre penitentul îngenuncheat
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
altar, pentru a asculta mai îndeaproape cuvântul lui Dumnezeu și pentru a primi sacramentul Euharistiei. b) În spațiile sau navele laterale ale bisericii - pentru ca, în acest mod, să se indice dorința Bisericii de a oferi, într-un mod comunitar, celor păcătoși iertarea de păcate, ajutându-i să se reintegreze în comuniunea inițială cu restul comunității. Amplasarea confesionalelor în aceste zone ale bisericii, favorizează celebrarea reconcilierii comunitare, propusă de Forma B, cu Ritualul reconcilierii mai multor penitenți cu mărturisirea și dezlegarea individuală
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin urmare, o trăire evidentă. În mod cronologic, trăirea ascetică se manifestă, mai întâi, în planul interior, în sufletul penitentului, atunci când acesta se decide să își îmbunătățească viața sa spirituală, prin renunțare la sine și prin umilirea proprie, recunoscându-se păcătos și dependent înaintea lui Dumnezeu. Abia în al doilea moment, asceza continuă în plan exterior, prin evenimentul mărturisirii propriu-zise pe care penitentul o face în fața confesorului. Iar în al treilea moment această asceză se prelungește în ambele planuri, atât în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să îi ofere omului în mod constant și în orice moment, posibilitatea unei întâlniri transformatoare, de reînnoire a vieții sale și a relației cu Dumnezeu. Întâlnindu-se într-un mod original în sacramentul reconcilierii, prin iertarea păcatelor, „Dumnezeu se comunică păcătosului, iar păcatul încetează să mai fie o realitate obscură, putredă, care îl alienează pe om de la viață și de la relație”. În primul rând, acest fapt se realizează datorită inițiativei și acțiunii lui Dumnezeu. El decide să se autocomunice necondiționat prin
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]