2,887 matches
-
murim./ infinitul n-a intrat în viețile noastre/ precum vântul într-o casă cu geamuri deschise./ nimeni n-a fost în stare să îmbrace/ ca pe o cămașă/ cerul cu stele. (...) munți tociți, la nivelul caldarâmului./ inimi cu pânze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce" (Oraș sigilat în moarte). Cât de mult îl cauți pe Dumnezeu, amușinând cu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât prozatori. Regula jocului acum, dragă Adrian, este aceea că tu pui întrebările, iar eu trebuie să răspund. Dar aici tu știi răspunsul mult mai bine decât mine. Astăzi, hotarul dintre poezie și proză este mai subțire decât pânza de păianjen. Este adevărat că prozatorul trece mai greu la poezie, iar dacă o face rezultatele sunt pernicioase. In schimb, poeții de azi rup corsetul liric cu nonșalanță și produc nuvele și romane remarcabile. Tu ești un bun exemplu. Dar și Nichita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le scoate la mezat, bancherul le transferă la pierderi. Cine sesizează mișcarea interioară, a ființelor care trăiesc înspăimântate, mereu la limită, vieți unice și irepetabile? Artistul. Fie el poet sau muzician, pictor sau geometru, filosof sau împletitor de plase de păianjen...! Poezia este sămânța a patra, cea căzută în pământul cel bun? Sau cea căzută pe stâncă stearpă, între spini, bălării, lângă drum, unde n-are destul sol să prindă rădăcini. (Aici numai sămânța beniuciană a reușit, cu merele lui roșii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pură în nici o companie 138. Cultura puterii este specifică unor companii antreprenoriale de mici dimensiuni (de pildă, structuri organizaționale politice, sindicate etc.). O companie structurată de o așa manieră se adaptează mai rapid la cerințele unei piețe dinamice. Pânza de păianjen este imaginea acestui tip de cultură. Cultura puterii este caracterizată de comunicarea de sus în jos o comunicare radială, în care deciziile se transmit de la centru către structurile periferice, iar informațiile parvin de la periferie către centru de control centralizat, decizia
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Extrem de bine dispuși că scăpaseră de foamete, sărbătoriră în lumina unei camere pline de lumânări, căci, firește, curentul se luase. 2 Douăzeci de ani mai târziu, în aceeași casă și în aceeași cameră, Sampath Chawla cel cu picioare ca de păianjen și cu brațe la fel, slab și cu o înfățișare îngrijorată, zăcea treaz sub un ventilator. Acesta se rotea și zdrăngănea deasupra lui, la fel de zgomotos ca o vijelie, deși tot ce putea Sampath să simtă era adierea slabă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
frazei sale - cea cu „imediat, domnule“ - uimită și șocată de cuvintele de dinainte, deveni nesigură și pluti ușor înspre tavanul înalt al încăperii, unde ventilatorul se rotea asimetric, asemeni unui ritm cardiac neregulat, căci palele prinseseră între ele pânze de păianjen. Toți se întoarseră și îl priviră surprinși. Nu îl mai auziseră niciodată rostind o astfel de frază. Era deosebit de neobișnuit. Realizând el însuși ce ciudat sunaseră vorbele sale, cu fața arzând, Sampath se întoarse și se repezi la biroul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
deși multe persoane se tem de mușcăturile de animale, trebuie să se acorde o atenție deosebită mușcăturilor de om, deoarece gura umană conține până la patruzeci și două de specii de bacterii. Astfel, pot fi mai periculoase chiar decât mușcăturile de păianjeni sau de câini. De când îi mușcă doamnele din oraș pe domni? o întrebă polițistul pe Pinky care mocnea dură și aparent lipsită de regrete, sprijinită de spătarul unei bănci la secția de poliție. O să ajungi la azilul de nebuni dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de șarpe, nu a lui. Se gândi la oameni cu nasuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
livadă. Încă simțindu-și capul și stomacul ușor deranjate, stătea întins ca un invalid și încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să spun „fiindcă“ și să Încep să folosesc „Întrucât“. Îmi corectai ebraica la fiecare a treia propoziție. Nu e ușor de trăit cu tine. Când Îmi pensez sprâncenele sau mă epilez pe picioare, te uiți de parcă ai fi găsit un păianjen În salată. Dar dacă eu Îți spun că Îți miros ciorapii, Începi să miorlăi că am Încetat să te iubesc. În fiecare seară provoci discuții, al cui e rândul să ducă gunoiul și cine a spălat ieri vasele și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
schimbarea anotimpurilor, trecerea unei pisici prin curte, răsucirea ușii În balamale, ciclul vital al plantelor, coacerea fructelor, foșnetul pinilor, un șir de furnici pe terasă, jocul luminii prin văi și munți, paloarea lunii și aura ce o Înconjoară, pânzele de păianjen pline de stropi de rouă spre dimineață, miracolele respirației și vorbirii, licăririle asfințitului, apa care fierbe sau Îngheață, strălucirea amiezii Într-un ciob de sticlă, atâtea emoții primare, pe care le-am avut și pe care le-am pierdut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l aducă și pe Dimi. A avut dreptate bătrânul: sunt mai bine de douăzeci de ani de când nu s-a mai făcut curățenie În vizuina asta. Tavanul e murdar și afumat din cauza Încălzitorului cu gaz. Prin colțuri atârnă pânze de păianjen. Baia e plină de igrasie. Plăcile de faianță sunt crăpate. Varul se cojește și cade. În câteva locuri au apărut pe pereți flori de mucegai. Fie iarnă, fie vară persistă aici un miros umed, de sudoare, un iz de burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ținuse până atunci prea apăsată, îi furnica. Avea astfel o atitudine ce-i păru lui Lică foarte distinsă. A.da vorbea încă! Ce mai vrea? . . . Maxențiu nu mai auzea și ar fi trebuit să audă. O pânză subțire ca de păianjen i se așezase pe urechi și ar fi vrut s-o ridice de acolo delicat, ca pe o portieră diafană. Prin țesutul ei transparent sunetele se difuzase și rar câte un cuvânt se prindea în mreaja auzului. Trebuia să-și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acolo, dar umbra mișca acum din nou înapoi . . . Tot pe la bucătărie venea! ... Nu se arăta însă nimeni și aceeași umbră se agita neorânduit, când oprită pe loc, când pitulată, când lunecând repede. Cine știe ce luptă a babei cu vreun șoricel sau păianjen. în orice caz, nu părea a se ocupa de ea. Mini avea acolo, în plină zi, o ciudată impresie de mister. jocul acela de umbre era încă mai bizar în plină lumină. Prin storuri, umbra se vedea acum nemișcată. Mini
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreeană a palatelor. Pe temelia coardelor notele punctau desenul grădinilor, arpegiile curbau colinele și din cheia de "sol" căderi de apă trimiteau un șipot fluid sau numai o pânză de răcoare, un păianjen vaporos ca răsfirarea fină a unui jet d'eau. Apoi seara cădea în acorduri minore peste cetăți. Ritmul cu frază largă sau șoapta minuțioasă a lui Bach nu părăseau nici un moment o idee gravă, o emoție concentrată, cu desenul tras
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cifre și prevestiri curioase. Viața moartă a acelei veri și spre toamnă când fusese căutător de prevestiri, și foarte copilăros, căci multe forme mai mari de Înțeles fuseseră călcate În picioare și un pai sau un fir de pânză de păianjen sau o pată, un gândac sau o vrabie trebuiau interpretate. Simboluri peste tot, și mesaje metafizice. În mormântul unei familii numite Mezvinski era, ca să spunem așa, chiriaș. Îngrijitorul pe timp de pace al cimitirului Îi mai dădea pâine. Și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ruginie de sânge care acoperea această altă plantă din capul nostru. Ceva ca volbura. Nu, ca o conopidă umflată. Șurubul care strângea artera nu putea reduce presiunea și unde vasul de sânge era varicos și mai fragil decât pânza de păianjen, avea să se desfacă. Un potop Înspăimântător! Puteai Încerca să te gândești cum să atenuezi lucrurile... Dar asta... ei bine! Viața! Toți cei care se bucurau de ea aveau să o piardă. Sau te puteai gândi că aceasta era clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bolnav chiar așa de des, nu-i așa? — Ba da, mai mereu. Nu puteam să sufăr Haga. Nici casa aia. Acum mi-o amintesc foarte bine. Tavanele erau foarte joase, cu bârne vopsite În negru. Erau peste tot pânze de păianjen și șomoioage de puf pe care aș fi vrut să le ating Întruna. În camera mea, care se afla sus, la ultimul etaj, era o ferestruică. Jumătate din priveliște era blocată de acoperișul Înclinat, iar iarna, când se așeza zăpada
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prima foaie, rândurile scrise de mână, care o umpleau cu volute. Scrisul acela părea că iese dintr-o lume trecută, pierdută, o lume În care nu existau nici mașini de scris și nici tipografie ieftină. Literele erau ca firul de păianjen, mâna care le scrisese tremurase, fusese nesigură. Multe rânduri erau hașurate, dar nu Într-atât Încât să nu se mai poată citi, și-a spus Margaret, ci doar pentru că cel care scrisese Își căuta cuvintele cele mai potrivite. A recitit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sărise penibil în ochi și care la urma urmelor a jignit-o rău. Fie ca iubirea mea dintâi să rămână nenumită, doar dacă nu cumva, apucând chihlimbarul, ea se dă-n vileag, prinsă înăuntru, ca o muscă sau ca un păianjen pe care eu îl strig cu voce tare, îl blestem, îl invoc... Nu mă lăsam deloc, o calitate care s-a consolidat și care până astăzi caută să dea dovadă de rezistență în cutare sau cutare domeniu. Deoarece noi, elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
coborât de pe bancă și m-am dus la altarul Fecioarei, pentru ca acolo, cu bună știință sau din simplă îndrăzneală, să... Nu, spun eu și pun piesa cu țânțarul lângă celelalte care păstrează, închise în ele, alte insecte - o muscă, un păianjen, un gândac minuscul. Nu am fost eu acela. Lucrul acesta stă scris în carte și e adevărat numai acolo. Nu, pentru această nelegiurie nu există dovezi, căci cu numai puțin timp în urmă, când m-am întâlnit, la începutul verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chihlimbarul meu și care pretinde că mă întruchipează pe mine: permanent la îndemână, se află, alături de alte obiecte găsite, în sertarul de sus al pupitrului și vrea să fie ținut în lumină, să i se ceară lămuriri. Fie că-s păianjeni, țânțari sau gândaci, dacă ai ceva răbdare, încep să-ți răspundă... Dar ce anume văd eu, de îndată ce-l privesc, la lumina lunii în primul pătrar, pe tanchistul rătăcit ca ediție timpurie a unei persoane ce a înaintat în ani? Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca țânțar sau păianjen minuscul. Pe urmă, însă, un alt obiect care s-a închis în ceva ar putea să se vâre în prim-planul amintirii: schija de grenadă care mi-a râmas în umăr, ca amintire, cum s-ar spune. Ce altceva s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
praf gri-brun, lăsau să se bănuiască farmecul zgârcit al tablourilor maestrului. Acesta purta ochelari cu lentile rotunde și zâmbea, în vreme ce noi priveam uimiți ceea ce preceda și ceea ce rămânea din arta sa, pe care o admiram atât de mult. Pânze de păianjen, unele chiar locuite, se țesuseră între vaze și sticle. În vremurile de azi, pline de praf și aranjate ca atunci, ele ar fi părut un exemplu de artă conceptuală pe placul amatorilor de autoreferențialitate și și-ar fi putut găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]