35,668 matches
-
vorbesc (prefer să scriu așa, care-i problema?) are, bineînțeles, și produse de papetărie. Doamna Geta este vânzătoarea, o femeie frumoasă, trecută de patruzeci de ani, dar nu cu foarte mult, doi-trei ani, presupun și sper să nu mă înșel, păr buclat pe care îl vopsește negru sau roșcat, care poartă în fiecare zi ciorapi negri și m-a întrebat foarte serioasă dacă sunt de modă veche. Așa a spus ea, de modă veche. A mai spus ceva și despre oamenii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
proptit între niște pietre albe, încinse de soare, și mi-am imaginat că-i dau chiloții jos pistruiatei din banca a patra. Nu v-am spus nimic despre ea. Încă. O să vă spun doar atât: avea foarte mulți pistrui. Și părul lung, roșcat, și-l strângea într-o coadă, îl lega cu elastic. Nu o iubeam. Dar noaptea, sub pătură, mă gândeam la picioarele ei. Și nu numai. Și la râu, după ce durerea s-a dus la ea acasă, trebuie să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
foarfecă și l-aș tunde. Nu-mi plac bărbații cu plete, niciodată nu mi-au plăcut. Pletele sunt pentru femei. Poate chiar i-aș jupui pielea capului, pe urmă, obligând-o pe fufa aia să privească. După care aș lua părul lui de pe jos și i l-aș lipi ei în cap, în așa fel încăt să nu se mai dezlipească niciodată și să învețe și ea că femeile trebuie să aibă plete. Dar CURVELE astea tinere n-au habar de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu ideea că ești altfel. V-am spus că eu mi-am dorit să fiu altfel. Și cred că am reușit. Cu ajutorul Durerii din mine... 24 martie... Azi, doamna Geta era îmbrăcată într-un taior albastru. Și-a vopsit iarăși părul, în roșu strident, de data aceasta, iar combinația mi-a împăienjenit privirea. Am simțit și un nod în gât, n-am avut aer câteva secunde, dar nu a fost ca atunci când se apropie momentul în care Durerea dorește să iasă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
urma să o calce cu pantoful și să o facă una cu pământul, fără regrete. Terci. Nu a fost să fie. M-am înșelat. Terci a ajuns el, l-au strâns în pungă, un fel de pastă compusă din carne, păr, sânge, oase fărâmițate și cioburi de sticlă, așa mi-a zis cineva. Zidul ăla abia se mai ținea, dar tata s-a așezat taman la baza lui, ca să bea o bere sau, poate, două. Nu conta că nu avea voie
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fără Împărăția Cerurilor despre care se vorbește atât. Eu cred în ea. De mic am crezut. Mama mă punea să mă închin în fiecare seară. Uneori nici nu terminam rugăciunea, pentru că intra tata pe ușa dormitorului și o apuca de păr, cine știe din ce motiv. De multe ori nu avea nevoie de motive pentru a-i administra corecția cotidiană, dar era tata, făcea orice vroia el. Ținea pe toată lumea la respect. Numa` zidul ăla i-a venit de hac. Păr
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
păr, cine știe din ce motiv. De multe ori nu avea nevoie de motive pentru a-i administra corecția cotidiană, dar era tata, făcea orice vroia el. Ținea pe toată lumea la respect. Numa` zidul ăla i-a venit de hac. Păr, sânge, carne și oase fărâmițate, toate puse într-o pungă. Tata. Amin. Acum cred că nu spuneam rugăciunile așa cum dorea Dumnezeu, altfel nu-mi explic bătăile pe care le lua mama. De fapt, îmi dau seama că eu eram cel
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prin intermediul uniformei, contemporaneitatea a creat tipul de soldat ce se apropie tot mai mult de un mecanism de ucis, de o stihie a naturii; vrea să fie destin, ceea ce i-ar aboli orice vină. Chelul se vede întotdeauna ca având păr! Instinctual își alege acele poziții în oglindă care îl arată sieși ca având păr, ca fiind situat în zona normalității în ceea ce privește pilozitatea. Este chiar surprins când camerele de luat vederi din diverse magazine (montate special pentru a vedea hoțiile!) îl
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de un mecanism de ucis, de o stihie a naturii; vrea să fie destin, ceea ce i-ar aboli orice vină. Chelul se vede întotdeauna ca având păr! Instinctual își alege acele poziții în oglindă care îl arată sieși ca având păr, ca fiind situat în zona normalității în ceea ce privește pilozitatea. Este chiar surprins când camerele de luat vederi din diverse magazine (montate special pentru a vedea hoțiile!) îl dezvăluie ca aparținând clasei chelioșilor; și surpriza este retrăită de fiecare dată, semn că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
căreia Îi spuseră Zâna, căci era tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În veselia lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii erau ca de fum, iar părul despletit, Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și era așa de frumoasă, că nici nu ziceai că este vrăjitoare.Trupul subțirel Îi era Încins cu o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și era așa de frumoasă, că nici nu ziceai că este vrăjitoare.Trupul subțirel Îi era Încins cu o panglică albastră, părul de aur Îi era despletit , pe frunte avea o coroană de flori proaspete. Și nici nu făcea ceea ce fac de obicei vrăjitoarele. Nu făcea nici un rău nimănui.Dimpotrivă, când se ivea prilejul făcea fapte bune.Odată a găsit niște pui
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
niciodată Zâna cea bună nu s-a putut Întâlni cu FătFrumos, doar Îl privea de departe când el venea cu alai la vânătoare. De atunci, din vremurile acelea vechi, ori de câte ori oprește un muritor are un necaz, Zâna cea bună cu părul de aur și cu coroana de flori proaspete pe frunte, vine Îndată și Îl ajută cu bagheta sa fermecată.Toți o iubim și ea nu se mai simte chiar așa de singură. LEGENDA ȘARPELUI Demult,tare demult....... Pe când Dumnezeu și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un lucru, ăn mintea ei deja plănuia cum să facă acel lucru. El, Decebal, care ieșise Învingător din atâtea grele bătălii, nu știa ce să se mai facă cu ea.Femeile ar fi vrut s-o poată lua nițel de păr, copiii ar fi vrut să arunce cu pietre după ea, bătrânii ar fi vrut să-i spună câteva cuvinte grele, dar era fiica conducatorului lor. Și nu avea Decebal destule probleme cu țara? Trebuia să mai și domolească certurile dintre
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
erau În mare petrecere, căci baiatul unuia dintre ei Împlinea zece ani, aflându-se la pragul dintre copilărie și bărbăție. Zeii, cu coroane din ramuri verzi pe cap, și Înfășurați ăn mantii albe, se odihneau lungiți pe fotolii.Zeițele aveau părul despletit În care Își prinseseră flori ireale și purtau rochii lungi și vaporoase. Cu toții mâncau ambrozie și ascultau muzica unei harfe. Aniversatul primise fel și fel de daruri, Însă În zâmbetul lui se citea o undă de tristețe.Tatăl Îl
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
flori ireale și purtau rochii lungi și vaporoase. Cu toții mâncau ambrozie și ascultau muzica unei harfe. Aniversatul primise fel și fel de daruri, Însă În zâmbetul lui se citea o undă de tristețe.Tatăl Îl chemă la el, Îi ciufuli părul și-l Întrebă: -Ei, ce zici: Îți place petrecerea? Ai desfăcut cadourile? -Da, totul este cum am vrut.Doar că aș fi vrut un cadou mai special.Îmi doresc atât de mult să primesc În dar o jucărie, o păpușă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fată de păgân, leneșă și Înfumuratp, pusp mereu pe gâlceavă, rea și fără inimă.Tatal ei era Înstărit și-i aducea mereu din târg mătăsuri și rumenele. Într-o zi , fata de creștin Își spălă fața după obicei, Își Împleti părul și puse niște ouă Într-un coș, ca să meargă la târg să le vândă. Merse ea o bucată de drum, gândindu-se la ale ei, când Îi ieși În cale fata de păgân care o Întrebă unde se duce, ce
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
bătea pădurea În lung și-n lat strigându-și odorul iubit. În sufletul său se Înstală teama. Îndată avea să se Întunece. Iar pe cer se Înghesuiau norii unii În alții, prevestind o furtună. Bărbatul alergă cu ochii rugători și părul răvășit strigând: -Cu cu! Cu-cu! Unde o fi Cucu? Ce i s-a intâmplat? L-a răpit cineva? L-a ademenit vreo vrăjitoare În fundul pîdurii? L-a mâncat vreo fiară sălbatică? Îl cuprinse diperarea. Căzu În genunchi și Începu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de an, Păun creștea Înconjurat numai de frumos. El nu auzise de noroiul ulițelor, nu auzise de sărăcia poporului, de boli ori de moarte. Și cu cât creștea, cu atât se făcea și mai frumos: era acum un tânăr cu părul negru ca pana corbului cu reflexii albastrii, avea ochii mari cu gene lungi și dese, obrazul Îi era alb ca spuma laptelui, iar buzele roșii ca cireșele de mai. Era Înalt și bine legat, cu mersul legănat. Mâinile-i aveau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o după-amiază, pe când se afla la vânătoare, zmeul văzu Într-o dumbravă o fata deosebit de frumoasă. Nici lui nu-i venea a crede că e adevărată. Se Întrebă: o fi vreo zeiță? Fata avea straie lungi de un alb strălucitor, părul de culoarea mierei Îi ajungea până la brâu, iar ochii albaștrii Îi străluceau blând. Zmeul Îi ascultă cântecul și rămase fermecat de glasul ei melodios. Glasul ei Îi aduse aminte de glasul mamei lui. O luă și pe această fată, dar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sunete, au Început să rostească cuvinte. De atunci Încoace toți oamenii vorbesc, oricât ar fi ei de tineri sau bătrâni, frumoși sau urâți, bogați sau săraci. VULPEA Într-un sat trăia o văduvă frumoasa, subțire la trup, sprintenă și cu părul roșcat. Era vestită prin sate pentru frumusețea ei și chiar dacă au pețit-o bărbații, unii chiar frumoși ori bogați, ea i-a refuzat pe rând, dar a profitat cât a putut de ei. Pe cât era de frumoasă văduva, pe atât
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
la ea. Pădurarul aduse lemne, morarul aduse făina, iar primarul venise cu hârtia semnată. Și fiecare vroia s-o ceară de nevastă. Când au văzut că au fost Înșelați, au luat-o la rost pe văduva, i-au ciufulit nițel părul roșcat. Ea, ca să scape din mâna lor, a luat-o la fugă și s-a ascuns În pădure. Nimeni n-a mai auzit de ea, căci nu s-a mai Întors În sat. Doar din când În când, venea pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Își petrecu tinerețea crescâdu-l pe Alun. Alun auzi că fata Împăratului vecin era de o frumusețe rară.Cei care o văzuseră spuneau că are mersul tgrațios, glasul bland și dulce, trupul Înalt și subțire, mâinile albe,ochii mari și blânzi, părul Împletit În cozi lungi și buzele roșii ca petalele de trandafir.Și mai auzi că ea era tristă și pierdută În gânduri căci Îl iubea pe el, pe Alun.Dacă-i pe așa, zise flăcăul, să mă Însor cu ea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Când starețul le puse inelele pe deget, ca de un foc mare o usturară ochii.Se trezi. Geamurile erau deschise , bătea vântul, iar crengile copacilor, mișcîndu-se, spuneau: -Alun se Însoară... Alun se Însoară... În cămașa de noapte , desculță și cu părul despletit , bătrâna mamă căzu În genunchi plângând: -Alun, Alun... Ai fost inima mea, dar tu ai uitat de sufletul meu.Să n-ai parte de soață, să fii la margine de drum, copac singur, că singură și eu am trăit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lacrimi, mi-a spus: Petre, eu te-am iubit, eu te iubesc. Atunci am vrut să mor, am băut săpun lichid și am fost dusă la spital. Nu știu ce a fost cu mine. Vorbea întretăiat, printre sughițuri și eu îi mângâiam părul și hohoteam neîncetat. Eu pe tine te iubeam, dar tu... Și nu putea continua. După ce ne-am liniștit puțin, strân gându-ne în brațe, ne-am depărtat unul de celălalt. Ne priveam cu nesaț și cu durere, căci între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fumezi și să umbli prin crâșme. Bine că a plecat"! Cu gândurile aiurea, aproape n-am observat că lângă mine s-a așezat o tânără țigancă, îmbrăcată curat, într-o rochie albastră înflorată, cu cizmulițe ce-i cuprindeau glezna fină, părul împletit în cozi și bănuți pe frunte. Era tare frumoasă, cu trăsături delicate. Îmi tot spunea ceva, dar eu nu auzeam, nu înțelegeam, n-o ascultam. La un moment dat, m-a strâns de mână și mi-a spus: Domnișorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]