5,611 matches
-
compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic, îl neliniștește, ci redingota bleumarin, gilet-ul galben pai cu floricele într-o tentă foncée și pantalonul în culoarea oului de rață - ce anume oare din ținuta lui mai păstrează semnele Răsăritului Europei din care vine ? Deși suferindă și îndurerată de apropiata despărțire, pauvre maman a mers înainte de plecare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă mai apuce iarăși greața. — ...într-o lume în care toți trișează, trebuie și tu, dacă nu să măsluiești, cel puțin să tragi cu ochiul... îmi spusese asta într-o clipă de euforie, în timp ce eu stăteam pe un scaun de pai împletit, de pe care tot insista să mă ridic, argumentând că e șubred. Deodată mi-a venit să dau de-a azvârlita cu panerul de trandafiri păliți, să bat din picior și să țip, să țip și să urlu chiar, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
muzică d-a lor, numai niște ciocane - să dai să n-o mai auzi ! Dacă nici mă-sa-mare nu putea s-o sufere, și tot urca la ei s-o puie mai încet, c-aude ăia de jos și-și aprinde paie-n cap ! Și mai o oprea, mai îi dădea iară drumu, era și fete cu ei, ba una, ba alta, așa a venit ș-aia d-a luat-o Tudor de nevastă la urmă. Anca. O mâță nemâncată, când a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
montat perdele la salon și sufragerie. Le-am luat de aici pentru că trebuiau să fie lungi până la pământ, că avem uși-ferestre. Imediat ce aranjăm, vom face poze cu interiorul și-ți vom trimite. Am reușit să reparăm scaunele cu fundul de pai și acum sper să putem da tablourile la înrămat. Am pus și icoanele pe perete. De Crăciun am fost la Sandra și la Șerban, unde au venit și nașii lor din Germania. S-au împărțit cadouri și am petrecut foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin sfaturi despre alimentația sănătoasă și rolul ei În menținerea unui trup și a unei minți sănătoase - sînt elogiate virtuțile vitaminelor legumicole; dar mai ales printre foarte multe poze cu Ceaușescu umblînd țanțoș Într-un decor făcut din baloturi de paie sau din betoniere, prin locuri de interes economic unde minciuna oficială strălucește hîd. Nu-mi ia un sfert de oră ca să ajung să mă Întreb ce dracu’ o fi totuși cu oamenii ăștia. De ce să-i dai cuiva să citească
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la o fermă. CÎnd ajungem acolo, zdruncinați mai bine de o oră, inginerul care ne așteaptă Într-un depozit spune că nu mai are nevoie de ajutor. Nu se știe exact ce trebuia să facem, ceva cu niște baloturi de paie, sau cu cărămizi sau cu lăzi cu piese de atelaje agricole, sau cu saci de ciment, cert e că treaba a căzut. — Mașina de transport n-a mai ajuns, a făcut o pană pe drum, ne spune administratorul fermei. Maistrul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pașnice, așa că trebuie să-mi aleg subiectul cu grijă - deși, se pare că nu e de ajuns, a rămas fără țigări și nu poate să fumeze din tutunul meu blond, pentru că e mai slab ca al lui, țigările mele sînt paie, mi-o spune cu bucurie. Dar altfel e tonic, e Încă verde, Îl găsesc aproape neschimbat, poate cu mici variațiuni - care țin mai degrabă de capricii climaterice sau de alți factori efemeri. Ne vedeam rar Înainte, de cîteva ori pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-l imite amuzant pe Richard Tauber.) Emma semăna cu tatăl lui, pe care-l iubise enorm; reverberațiile șocului pe care i-l pricinuise moartea tatălui încă se mai făceau simțite. Era, ca și tatăl lui, înalt, cu părul de culoarea paiului, buze palide, delicate, și ochi înguști, de un albastru deschis. Se îmbrăca, asemenea tatălui său, în costume de modă veche, cu vestă. (Numai că, în timp ce tatăl își comanda costumele la cel mai bun croitor din Dublin, Emma le cumpăra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar Marilena-Melisa? Dănilă trebuia să deducă singur și să tragă învățăminte din cele ce spuneau cei mari: să nu te lași niciodată indus în eroare de îmbrăcămintea arătoasă a unei femei. Melisa purta o panglică înfășurată în jurul calotei pălăriei de pai, înnodată și lăsată să atârne cu capetele până către mijlocul spatelui. Iar la gât își lega uneori o bentiță neagră, precum Katherine Hepburn în Femeia zilei. Iepele se îmbrăcau elegant, ba chiar extravagant pentru acele vremuri. Rochiile lor puteai să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu pietriș, cu lemne sau mai știu eu cu ce, care trebuie descărcate. Am înțeles cum devine treaba, dar aș vrea să mai știu... Ce anume? Când primesc banii pentru lucru? Da’ știi că mi placi? N-ai ridicat nici un pai, dar de parale ai și început să întrebi. Vinerea seara. Până atunci însă nu este zi și nu este noapte. Este de lucru și atât! Vagonul nu așteaptă pe linie, fiindcă plătim locație cât nu face marfa. Și atâta ne
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de furtună în toate părțile... „Ce înseamnă asta? O luat foc casa Dochiței?” - s-a întrebat. Șchiopătând amarnic, a început să alerge într-acolo. Când a ajuns la poarta ei, și-a dat seama însă că ardea o căpiță de paie din afara curții. În jur nu se vedea nici o mișcare. „Doamne! Focul poate ajunge la casă!” - i-a trecut prin minte fulgerător! A trecut podețul de la poartă și a început să strige din toate puterile... Nici un răspuns. În cele din urmă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cap... Că pe urgia asta de afară îi fi căzut într-un șanț sau cine știe cine ți-o aținut calea și câte altele!... Nu s-o întâmplat nimic din închipuirile tale, dar am stat să mă pârpălesc la o căpiță de paie ce ardea în curtea Dochiței moașa. Ia dă-te la lumină, că chiar mi se pare că ești pârlit. Ești negru ca un harap. Cred că-i funinginea de la căpița Dochiței, că focul nu m-o ajuns. Bine că nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
verde, pasărea fecioară și altele încă, fac bună casă cu cele ce poartă nume neîntâlnite prin părțile noastre: tuit-tuit, tec-tec. Cea mai interesantă poate fi socotită, însă, pasărea bellier. De ce? în timp ce rândunica noastră își „zidește” cuibul din glod amestecat cu paie Îchirpici, să zicemă, bellierul își țese cuibul, atârnat de crengile copacilor. Un cuib de forma unei mănușe de box, dar fără deget, țesut din firele de iarbă uscată într-o manieră incredibil de complicată. Dar și artistică. Păianjenii, șopârlele, șerpii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
pilda următoare: "Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amîndoi în groapă? 40. Ucenicul nu este mai presus de învățătorul lui; dar orice ucenic desăvîrșit va fi ca învățătorul lui. 41. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? 42. Sau cum poți să zici fratelui tău: "Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi și, cînd colo, tu nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
fi ca învățătorul lui. 41. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? 42. Sau cum poți să zici fratelui tău: "Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi și, cînd colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 43. Nu este nici un pom bun, care să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Sau cum poți să zici fratelui tău: "Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi și, cînd colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 43. Nu este nici un pom bun, care să facă roadă rea, și nici un pom rău care să facă roadă bună. 44. Căci orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
bonus pentru contractele pe care le vom încheia momentan, așa cum momentan vă rog să-mi permiteți să mă scarpin după ureche. Merçi. Continuăm ? Am o mașină. Cunoaștem. Aveți un exemplar în patru timpi de producție indigenă cu o vechime de pai’șpe ani. Dacă mai întârziați un an cu asigurarea, sigur că trebuia să-i scoateți buletin de identitate. Hi! Hi! Puteți râde că a fost o glumă. Ha! Ha! Merci. Înseamnă că v-a plăcut deși e cam cretină. Mă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aut... Nu vrea. Sigur că nu vrea c-afară-s minus șai’șpe grade. Ce? îi nebun să iasă?! Stă în gâtu’ sticlei mai ceva ca-n sânu lui dom’ Avram, ăla de-a tras în piept Banca Națională RomânoPapuașă de vreo pai’șpe miliarde, sta i-ar în gât. Domnule! Te rog, fără politică, fără atac la persoană, mai ales că respectivul are și imunitate, că-i vaccinat parlamentar. Deci: fără atac la persoană. Care persoană, că ăla-i un dobitoc ! Dobitoc
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și bani ? Dăm și cu banu’ ! Atunci, pot să încep ? Vă rog. Dar ce faceți ? Sunteți stripteuză ? Nu, domnule. Io s, conform anunțului, colecționară. De tatuaje ? Ași ! Io mi-s colecționară de vânătăi. Numa’, uite-aici, pe omoplatu ăsta, am pai’șpe, poți să și numeri că nu mă gâdil, dincoace trei’șpe, că-s mai noi, iar jos... Vă rog... Poți să mă rogi și-n genunchi, da’ pe-astea nu le expun decât cu acordul dumnealui. Uite-l. Sunteți
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aprobarea șefilor de la raion sau de la regiune. ”Băi, Cerneo, vezi că mi-a aprobat Camburov!”. ”Am vorbit cu Masleanca”...” Am aprobare de la Zodieru”...”Știe Cartianu”. De câte ori venea la pădure, Zorzon era îmbrăcat strident. Purta pe cap, invariabil, o pălărie de paie teșită, avea haine în carouri, pantaloni în dungi și pantaloni galbeni. Poseda trei ceasuri: unul la mâna stângă, cu o curea foarte lată, altul la dreapta, cu o brățară din piele de șarpe, iar al treilea era un ceas de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
unor câini care se zbăteau în lanț, gata să mă sfâșie. Degeaba m-am învîrtit, degeaba am strigat. N-a ieșit nimeni. Mai departe am dat de o miriște la marginea căreia putrezeau, fără să păzească nimic, sperietori făcute din paie, cu pălării vechi de postav pe cap, arătând ca niște paiațe. Mergeam îngîndurat pe câmpul scăldat de lumina lunii când m-am înfiorat auzind, nu foarte departe, urletul unui lup. Sta la marginea unor tufișuri, privea spre paiațele de paie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
paie, cu pălării vechi de postav pe cap, arătând ca niște paiațe. Mergeam îngîndurat pe câmpul scăldat de lumina lunii când m-am înfiorat auzind, nu foarte departe, urletul unui lup. Sta la marginea unor tufișuri, privea spre paiațele de paie și urla. Pe mine nici nu mă vedea parcă. M-am retras repede și m-am ascuns după o tufă de măceș. Acolo mi-a venit inima la loc și am putut să văd mai bine scena aceea ciudată. Lupul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu mă vedea parcă. M-am retras repede și m-am ascuns după o tufă de măceș. Acolo mi-a venit inima la loc și am putut să văd mai bine scena aceea ciudată. Lupul urla amenințător spre paiațele de paie, dar nu îndrăznea să se apropie de ele. Până la urmă a obosit și s-a retras undeva în tufișurile din care ieșise, iar sperietorile au rămas în câmpul gol, inutile și ironice. Am făcut un ocol. Acum bătea vântul și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în care dacă mă prăbușeam, m-aș fi înecat și râul mi-ar fi dus cadavrul spre locul de vărsare. Mă străduiam de aceea să nu mă clatin. După o vreme a dispărut toropeala. M-am întors, dar paiațele de paie nu mai erau acolo. Am ocolit toată miriștea și nimic... În noaptea următoare am dat parcă de o poartă ruginită și încuiată. M-am chinuit destul de mult s-o împing, s-o forțez. În zadar. Era înțepenită zdravăn. Și tocmai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu mușuroaiele imense de care trecusem, dar cu totul izolată. Nu părea să fie ridicată de curând și totuși prima oară n-o văzusem. Era pe jumătate ascunsă de o tufă de mărăcini și vegheată de o sperietoare făcută din paie. Când am ajuns la colibă, am găsit o pălărie de postav putrezit pe butucul unde se odihnise Eleonora prima oară. Fără să înțelegem ceva din aceste amănunte bizare, ne-am uitat lung la pălăria ponosită, mânjită pe boruri de noroi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]