2,986 matches
-
întreg raționament prin apolog (Marc Angenot), destinat să deschidă lectorului apetența de a se aventura în căutarea sensului real. "Nebunul regelui"254 prefigurează disimularea argheziană prin asteism și diasirm, figurile de bază ale polemicii literare urbane. E un model de pamflet politic care combină ironia prin antifrază și zeflemeaua neagresivă, "glacială și nepăsătoare fața de obiect"255, și care simulează, cu o naivitate perfidă, acceptul ironistului față de deciziile politice ale adversarului său. Doar titlul lasă să se înțeleagă dispoziția ironică a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a-și pune contribuția de scuipat și fecale morale în jurul cetățuii noastre. Masturbanți și fameni iau atitudini și vorbesc pițigăiat de noi, cu o demnă emfază. Intestinul lor, devenit cerebral, ne judecă, ne clasează". Asemenea tirade vexatorii, frecvente în pamfletul arghezian, au la bază mecanismul psihologiei detabuizante, o defulare explozivă a agresivității prin limbaj și imagini care, în mod normal, țin de cea mai strictă intimitate. E interesant de observat că, în aceste cazuri, deși intenția pamfletarului este, pe de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care, în mod normal, țin de cea mai strictă intimitate. E interesant de observat că, în aceste cazuri, deși intenția pamfletarului este, pe de o parte, de a-și flagela victima cu brutalitate: Avem un bici amenință Arghezi în același pamflet pregătit în vatră pentru spinările abia despovărate de slugărnicie", iar pe de altă parte, de a scandaliza, de a violenta spiritul public letargic, efectul (care presupune, obligatoriu, implicarea receptorului) este de delectare prin anularea constrângerii (în acest caz, biologicul tabuizat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
observație, dacă avem în vedere modalitățile de expresie ale sarcasmului arghezian, pentru că palierul este cât se poate de generos. Invectiva "căcănar universitar", "industriaș de fecale", "căcăcioșii de otrăvuri", înjurătura neaoșă, batjocura apar ca modalități predilecte de stilizare a obscenității în pamflet. Un model de text polemic, antologic pentru violența limbajului, este "Pârțotina boșoroagă", semnat cu pseudonimul Danfil Fleicaru, pe care, de data aceasta îl vom re-invoca pentru a-i evidenția dimensiunea comică. Aici, ilaritatea dublează violența, mai întâi, prin denominarea descalificantă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de ce, "mintenaș!"..." 3. Grotescul. Am văzut deja, în exemplul de mai sus, modul insidios în care grotescul acaparează ficțiunea, devenind sursa unui comic fantezist, care se substituie, prin ficțiune iconică, de cele mai multe ori, coerenței argumentative. Dată fiind pregnanța procedeului în pamfletul arghezian, considerăm oportună o analiză mai amănunțită. Mai întâi, trebuie remarcat că grotescul arghezian sancționează obiectul nu prin exces de devalorizare, ci prin metamorfozare șocantă, într-un spirit afin celui baudelairian: "râsul provocat de grotesc are în sine ceva profund
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
alta prin moravurile sale, prin literatura sa și mai ales prin asociațiile sale de idei. Dar cel de-al doilea este în general intraductibil. El datorează tot ceea ce este structurii frazei sau alegerii cuvintelor"268. Ambele ipostaze sunt identificabile în pamfletul arghezian, iar textul 269 selectat de noi le ilustrează într-un mod elocvent. Obiectul atacului îl constituie un citat preluat din articolul advers, în care apare o expresie nefericită (poate e vorba doar de o greșală de tipar) denunțată, fără
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și detașare, în raport cu obiectul. Privit astfel, el apare ca o digresiune ficțională, care transpune obiectul în câmpul rizibilului, iar, aici, toate contururile sale intră în disoluție. Din acest unghi, caricatura, ca resursă stilistică a satirei și strategie de bază în pamfletul arghezian, transformă individul real în personajul fictiv, adică într-o proiecție intuitivă, sintetică și stilizată a primului. În portretul caricatural, Arghezi exploatează conjugat întreaga dimensiune fiziologică: de la îmbrăcăminte și hrană, până la aspectele cele mai intime ale umanului biologic. Fie că
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cele mai importante dintre țintele argheziene: ca protagoniști-tip, jucându-și rolul comic într-un scenariu complex care începe în realul-cotidian și se sfârșește în imaginarul autotelic. Așadar, să spunem, o dată cu Mariana Ionescu, că "datorită intențiilor caricaturale ale pamfletarului, personajele pamfletului se află chiar mult mai departe de imaginea modelelor lor reale decât personajele unor genuri de inspirație istorică, romane, piese de teatru, balade, epopei"271. 7. Discursul polemic antiiorghist 7.1. Redefinirea contextului polemic. Gazetăria polemică a scriitorilor noștri rămâne
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
i se poate, nicicum, conforma. Când o va face, polemistul din el va fi murit, autodenunțându-se: "O să mă resemnez". Dar acesta este începutul unei alte povești despre un îndelung și alienant "somn al dialogului". 7.2. Strategie și artă în pamfletul polemic. Ipoteza de la care plecăm, în cercetarea polemicii antiiorghiste, este aceea că opoziția argheziană, deși se întemeiază într-un context și o conjunctură evenimențială date și vizează un adversar concret, identificabil prin nume, statut etc., nu are un caracter dialectic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
urmărești câteva zile pentru a-i deduce încetineala și neoboseala, faci bilanțul rezultatelor obținute și apoi te pronunți în cunoștință de cauză". Ironia descalificantă nu se oprește aici, pentru că Arghezi e permanent ispitit de argumentația ad absurdum, căreia, deseori, în pamflet și uneori în articolul polemic, îi cedează: Dacă omul e chinez, îl întrebi " Ce mai ala-bala pe la voi pe-acolo?". Dacă nu e chinez, te întorci la cartea domnului Iorga [...] și imediat, la pagina 5, afli că: [...]" și discursul continuă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a ataca. Astfel, în prefața unuia din opurile sale istorice, următoarea frază iorghistă: "Cartea aceasta e a mea ca oricare alta, pagină cu pagină, rând cu rând, idee cu idee" va constitui, pentru Arghezi, un laitmotiv al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
critici au numit "exagerare voit polemică"; e un fel de-a vedea lucrurile "în răspăr" și de a miza nu pe credibilitatea faptică, ci pe manipularea cât mai inventivă a potențialului faptic, în aceat caz, vanitatea ca resursă exploatabilă în pamfletul polemic. După ce am identificat principalele mobiluri ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două coordonate esențiale: dialogismul și, implicit, polifonia discursului și ocurența strategiilor polemice: argumentative, figurativ-expresive sau combinatorii. Dialogismul discursului polemic pune în lumină dinamica și tensiunea creată la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
șase săptămâni de când reapar, că portretul e rezumativ, concret și mai concludent decât articolul descriptiv și a publicat Un Fra Angelico român: T. Arghezi. [...] Domnul Iorga nu știe să facă uz de gen și în loc de un clișeu sintetic, obține un pamflet descriptiv"298. Pasajul, incomplet reprodus de noi aici, asupra căruia vom reveni însă în analiza strategiilor polemice, vizează, fără îndoială, un lector real (empiric), care, la momentul publicării textului, era perceput ca martor-spectator al confruntării și ca potențial partizan, odată ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca dominantă polemico-strategică, disimularea (aici includem și figurile concesiei). Aceasta corespunde, în planul intenției, unui atac camuflat ce presupune o ambiguizare artistică, mizând, în planul receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de a-și lua peste
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bărbat am visat"". Aici, uzul exclusiv al asteismului și diasirmului întreține o bună-dispoziție relaxată, păstrând intenția polemică, dar atenuându-i manifestarea. Dacă enunțarea se menține, de la prima până la ultima frază, în registrul comicului subversiv, înscriind textul în categoria largă a pamfletului ironic, în alte cazuri, cum e, spre exemplu, "Neamul românesc și Facla jidovească", polemistul alternează registrele și trece de la limbajul referențial și tonul neutru, din incipit, la "dubla enunțare", fie prin falsul acord, fie prin diversele forme ale ironiei, pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cuprinsul articolului sunt marcate de echilibru, iar prezența polemistului se face simțită în limitele cadrului polemic (fără excese), în final, Arghezi nu se dezminte. Tonul incendiar, vehement, acuzator rupe barierele unui virtual acord polemic, plasând discursul în zona autonomă a pamfletului, în care "asasinatul simbolic" (M. Angenot) nu e doar permis, ci și dezirabil. Acest pasaj final, inconfundabil pentru ceea ce înseamnă spiritul polemic arghezian, se comportă, din nou, ca o evaziune gradată în spațiul liber al ficțiunii pamfletare. Să urmărim așadar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
elogios, fără rezerve, cu publicistica pamfletară lucrurile stau diferit. Dinspre critica matură, vocea autorizată a lui Lovinescu 314 va fi prima care îl va ataca pe Arghezi, într-o intervenție dură din 1916, anulând poetul și denunțând violența și trivialitatea pamfletului său. Fără a mai aminti motivațiile obiective care au declanșat polemica Arghezi-Lovinescu, trebuie spus că acesta din urmă va desconsidera vehement ideea de literatură pamfletară într-un alt articol, de data aceasta cu ambiții teoretice 315, în care departajează, pripit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Fără a mai aminti motivațiile obiective care au declanșat polemica Arghezi-Lovinescu, trebuie spus că acesta din urmă va desconsidera vehement ideea de literatură pamfletară într-un alt articol, de data aceasta cu ambiții teoretice 315, în care departajează, pripit, între pamfletul de idei (avându-l ca exponent pe Iorga), superior calitativ, prin conținutul vehiculat, și pamfletul de cuvinte (reprezentat de Arghezi), etichetat ca suburban și trivial și împins, în consecință, la periferia literaturii (o poziție, așa cum se știe, reconsiderată ulterior). În
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din urmă va desconsidera vehement ideea de literatură pamfletară într-un alt articol, de data aceasta cu ambiții teoretice 315, în care departajează, pripit, între pamfletul de idei (avându-l ca exponent pe Iorga), superior calitativ, prin conținutul vehiculat, și pamfletul de cuvinte (reprezentat de Arghezi), etichetat ca suburban și trivial și împins, în consecință, la periferia literaturii (o poziție, așa cum se știe, reconsiderată ulterior). În sfârșit, o remarcă a criticului, semnificativă în spiritul ei pentru ceea ce a însemnat, în parte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trivial și împins, în consecință, la periferia literaturii (o poziție, așa cum se știe, reconsiderată ulterior). În sfârșit, o remarcă a criticului, semnificativă în spiritul ei pentru ceea ce a însemnat, în parte, antiarghezianismul său conjunctural, exprimă, încă o dată, poziția fermă în raport cu pamfletul publicistic arghezian: "Nedrept cu alții, a fost însă nedrept și cu sine; în năvala actualității, și-a aruncat în umbră opera poetică; polemica trece, poeziile rămân"316. Refuzul lovinescian de a privi altfel decât peiorativ-pragmatic discursul publicistic contemporan lui traduce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
316. Refuzul lovinescian de a privi altfel decât peiorativ-pragmatic discursul publicistic contemporan lui traduce, în mod exponențial, însuși fenomenul receptării literaturii de frontieră, a gazetăriei polemice, în mod special. Ca un paradox, însă, chiar demersul său critic derapează deseori înspre pamfletul violent și personal, în ciuda efortului teoretic de a convinge asupra suburbanității pamfletului. În timp, rezistența criticii canonice în fața așa numitei subliteaturi (de unde și conotația negativă atribuită polemicii, tocmai în intervale de explozie a acesteia) se va converti într-un interes
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui traduce, în mod exponențial, însuși fenomenul receptării literaturii de frontieră, a gazetăriei polemice, în mod special. Ca un paradox, însă, chiar demersul său critic derapează deseori înspre pamfletul violent și personal, în ciuda efortului teoretic de a convinge asupra suburbanității pamfletului. În timp, rezistența criticii canonice în fața așa numitei subliteaturi (de unde și conotația negativă atribuită polemicii, tocmai în intervale de explozie a acesteia) se va converti într-un interes tot mai mare (preocupările exegezei și hermeneuticii francofone o demonstrează din plin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și niciodată încălcată. Intenția de a atrage, prin intermediul dimensiunii comice, și de a provoca buna-dispoziție a receptorului, printr-un text (dar și prin caricatura grafică), nu mai puțin valoros din punct de vedere estetic, a trecut aproape neobservată de exegeza pamfletului arghezian: Surâzând treptat, în fiecare zi, cititorul se va obișnui să și râdă: educația optimismului trebuie făcută cu băgare de seamă după război și râzând îi va crește inima lui, va crește și formatul acestei gazete"321. După interpretări, ori
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1974. Scrieri (Proze), 41, Editura Minerva, București, 1998. 1.2. Antologii tematice Ce-ai cu mine vântule? Pe o palmă de țărână, prefață de Mircea Tomuș, Editura Minerva, București, 1970. Ars poetica, prefață de Ilie Guțan, Editura Dacia, Cluj, 1974,. Pamflete, postfață de Mariana Ionescu, Editura Minerva, București, 1979,. 1.3. Publicații Bilete de papagal, seria I (2 feb. 1928 9 august 1929, cotidian), București; seria a II-a (15 iunie 5 oct. 1930, săptămânal), București; seria a III-a (7
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
volume de publicistică Caragiale, I.L., Opere 4, ESPLA, București, 1965. Caragiale, I.L., Restituiri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986. Caragiale, I.L., Corespondență și publicistică, cu un studiu introductiv de Dan C. Mihăilescu, Editura "Grai și suflet Cultura națională", București, 1999. Courier, Paul-Louis, Pamflete, ESPLA, București, 1960, prefață și trad. F. Brunea-Fox. Eminescu, Mihai, Opere, IX, X, XI, XII, XIII, XIV, ediția Perpessicius, Editura Academiei, București, 1980, 1989, 1984, 1985, 1983. Ionescu, Radu, Scrieri alese, Editura Minerva, București, 1974. Rădulescu, Heliade-Ion, Versuri și proză
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]