3,306 matches
-
a instalat într-o insulă de pe Sena și a dat chiar prin acest fapt numele său viitoarei capitale franceze. În schimb, a fost recunoscut faptul că stema orașului Paris, la fel ca și deviza sa (Fluctuat nec mergitur, ea (nava pariziană) este bătută de valuri, dar nu se scufundă)) amintesc de călătoriile lui Isis în căutarea soțului ei Osiris.15 De asemenea, bazilica Saint-Germain-des-Prés, catedralele Notre-Dame din Paris și Chartres au fost construite pe locul unor foste temple dedicate lui Isis
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
multe vii în Ile-de-France. Călugării însărcinați cu exploatarea acestor vii au trecut în mod firesc sub protecția sfântului ocrotitor al abației lor. Anumiți cercetători afirmă că, motivul pentru care Sfântul Vincențiu a fost ales ca "ocrotitor al viticultorilor din regiunea pariziană a fost următorul: primii coloniști plantatori de vii au lucrat sub dependența directă a abației Sfântului Vincențiu înainte ca ea să devină mai apoi Saint-Germain-des-Prés"37, numită astfel pentru a nu se confunda cu biserica Saint-Germain-le-Vieux, situată în Île de la
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
-lea a construit canale pe râulețul Layon, pentru ca navele comerciale olandeze ale Companiei Indiilor să poată îmbarca pe loc producțiile locale. Cât despre comerțul intern, vinurile de Anjou erau transportate în bărci pe Loira, până la Saint-Georges-sur-Loire, Rochefort-sur-Loire și Ponts-de-Cé. Vinurile pariziene au fost deopotrivă ambasadori excelenți ai viticulturii franțuzești. La originea viticulturii pariziene s-au aflat călugării mânăstirii Saint Denis, construită în secolul al VII-lea, pe vremea "bunului rege Dagobert", proprietari a numeroase terenuri în Argenteuil, Montmorency, Nanterre, Port-Marly, Rueil
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Companiei Indiilor să poată îmbarca pe loc producțiile locale. Cât despre comerțul intern, vinurile de Anjou erau transportate în bărci pe Loira, până la Saint-Georges-sur-Loire, Rochefort-sur-Loire și Ponts-de-Cé. Vinurile pariziene au fost deopotrivă ambasadori excelenți ai viticulturii franțuzești. La originea viticulturii pariziene s-au aflat călugării mânăstirii Saint Denis, construită în secolul al VII-lea, pe vremea "bunului rege Dagobert", proprietari a numeroase terenuri în Argenteuil, Montmorency, Nanterre, Port-Marly, Rueil și Saint-Germain-en-Laye, precum și călugării mânăstirii Saint-Germain-des-Prés, care și-au plantat primele podgorii
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
prinții și burghezii își cultivau vița de vie în propriile grădini din Belleville, Chaillot, Charonne, Picpus și Vaugirard, apoi mai târziu, la periferia Parisului, la Bagneux, Chatillon, Clamart, Clignancourt, Fontenay, Issy, Meudon, Montmartre, Vanves... Cei care se ocupau de podgoriile pariziene erau, evident, regii. Astfel, Henric I era proprietarul unor podgorii întinse situate pe dealul Saint-Geneviève, care au alimentat pivnițele regale până la evenimentul pe care istoricii secolului al XIX-lea l-au numit "Războiul de 100 de ani". Însă, adevărata înrădăcinare
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Henric I era proprietarul unor podgorii întinse situate pe dealul Saint-Geneviève, care au alimentat pivnițele regale până la evenimentul pe care istoricii secolului al XIX-lea l-au numit "Războiul de 100 de ani". Însă, adevărata înrădăcinare a viticulturii ca activitate pariziană se datorează Stareței Adelaïde de Savoya, care la începutul secolului al XII-lea a creat un fel de "centură roșie" la periferia viitoarei capitale. Aparținând vinurilor roșii, (de un roșu deschis), acest vin parizian se numea "vin franțuzesc" sau "vin
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
adevărata înrădăcinare a viticulturii ca activitate pariziană se datorează Stareței Adelaïde de Savoya, care la începutul secolului al XII-lea a creat un fel de "centură roșie" la periferia viitoarei capitale. Aparținând vinurilor roșii, (de un roșu deschis), acest vin parizian se numea "vin franțuzesc" sau "vin de Franța" (adică din Ile-de-France), pentru a-l deosebi de vinurile de Burgundia sau Gascogne. Producția și calitatea lor, încă semnificative în secolele al XV-lea și al XVI-lea permiteau exportul vinurilor spre
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
hotărâre nu a condus sub nicio formă la scăderea alcoolismului în Paris. Însă dezvoltarea căii ferate în secolul al XIX-lea a fost cea care a permis vinurilor din sudul Franței să concureze mai întâi și apoi să elimine podgoriile pariziene, ca, de altfel, și pe cele din Orléans sau producțiile din Yonne (cu excepția vinului de Chablis) sau chiar pe cele din Champagne până la Château-Thierry. Totuși, de aproximativ 20 de ani, amatorii răbdători și cunoscătorii curioși pot să bea din nou
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Yonne (cu excepția vinului de Chablis) sau chiar pe cele din Champagne până la Château-Thierry. Totuși, de aproximativ 20 de ani, amatorii răbdători și cunoscătorii curioși pot să bea din nou vin de Orléans, sau chiar produs la Paris sau în regiunea pariziană. Ile-de-France este în măsură să producă vinuri bune, întrucât se situează pe aceeași latitudine cu provinciile Champagne sau Orléanais, iar microclimatul intern al Parisului seamănă cu cel de pe Valea Loirei. În plus, numeroasele meandre ale Senei favorizează expunerea bună a
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
3600 de butuci de sauvignon dau aproximativ 4000 de sticle care sunt puse în vânzare în pivnița municipală cu ocazia Sărbătorii Culesului viilor, care are loc în fiecare an în prima sâmbătă din octombrie. Și în alte localități din regiunea pariziană apar sau se întind podgorii: la Bagneux, Blanc-Mesnil, Clamart, Conflans-Sainte-Honorine, Coulommiers, în Parcul floral din Courbevoie, la Rueil-Malmaison, la Sucie-en-Brie etc. La începutul secolului al XX-lea, podgoria din Ile-de-France avea încă aproape 10 000 ha, pentru ca în anul 1920
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
-lea, podgoria din Ile-de-France avea încă aproape 10 000 ha, pentru ca în anul 1920 să scadă la 1000 ha, iar apoi la 250 în anul 1934 și la doar câteva zeci în zilele noastre. Dar grădinile întinse de la periferia regiunii pariziene amintesc încă de amplasarea vechilor culturi de viță de vie, iar Parisul păstrează și în zilele noastre urmele trecutului viticol. De aceea există drumuri denumite Clos Bruneau (în arondismentul V), Clos Feuquières (arondismentul XV), Clos Lamotte (arondismentul XIX), Cité-des-Clos (arondismentul
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
exemplu în construcții) și și-au pierdut locurile de muncă. Firmele mici au fost cele mai afectate la scară mondială, ori multe firme românești cu capital autohton intră în această categorie. Brusc cântăreții romi români au reapărut masiv în metroul parizian... Criza a condus la un protecționism național și solidaritatea europeană nu a funcționat în luna februarie 2009, atunci când țări precum Ungaria au cerut ajutor în numele Europei de Est de la UE. Rezultatele summit-ului G20 din aprilie 2009 privesc problemele Europei
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
deoarece numele de Milonga amintea prea mult de „Barria de Las Ranas” unul din ghetourile Buenos Aires-ului. Din 1900 mai mulți amatori din comunitatea argentiniană au Încercat fără succes să introducă Tangoul (36 de măsuri pe minut) În Paris. Profesorul parizian Robert a facut eforturi uriașe pentru a face Tangoul popular și totuși drumul lui nu a fost "pavat cu trandafiri". Au fost mulți adepți dar și mulți oponenți. În special episcopii francezi erau Împotriva dansului, ei atragând atenția asupra naturii
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
subordonare, pentru a uza resorturile autorității publice, pentru a o înjosi în fața opiniei publice și pentru a crea peste tot încurcături". Proiectul ((i propunea restabilirea cenzurii, suprimarea tuturor autorizațiilor de apariție și nu permitea reapariția decît a ziarelor "ultra". Jurnaliștii parizieni, la apelul colegilor de la National, au organizat rezistența (i, datorită acestui apel, s-a născut revoluția pariziană. Presa f(cea astfel dovada puterii sale. Printre ziarele cele mai rezistente ale perioadei se distingeau: Gazette de France care rămăsese ultra sub
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
crea peste tot încurcături". Proiectul ((i propunea restabilirea cenzurii, suprimarea tuturor autorizațiilor de apariție și nu permitea reapariția decît a ziarelor "ultra". Jurnaliștii parizieni, la apelul colegilor de la National, au organizat rezistența (i, datorită acestui apel, s-a născut revoluția pariziană. Presa f(cea astfel dovada puterii sale. Printre ziarele cele mai rezistente ale perioadei se distingeau: Gazette de France care rămăsese ultra sub conducerea abatelui de Genoude, Quotidienne, al c(rui conservatorism exagerat îl a(eza adesea în calea opoziției
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
era relativ moderată. Aceasta putea s(-(i v(nd( influen(a, dar calitatea redact(rii sale, în care Chateaubriand deținea un rol important și unde Geoffroy adusese la modă foiletonul un fel de supliment literar, îi asigurau, în mijlocul înaltei burghezii pariziene și a notabililor locali, o influență considerabilă. Le Constitutionnel, după debuturi dificile, s-a constituit în organ al opoziției liberale și anticlericale. Sub influența lui Etienne, acest jurnal al burgheziei de mijloc, al cabaretelor și cabinetelor de lectură avea un
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
ie foarte original( unde Saint-Beuve și-a făcut debutul de critic. Cît despre mica presă apolitică Le Corsaire, Le Diable boiteux, primul Figaro din 1826 aceasta era plină de spirit, marc(nd începutul unei lungi serii de titluri consacrate vieții pariziene, scandalurilor și modelor. B) Presa în timpul Monarhiei din iulie (1830-1848). Născut dintr-o revoluție provocată de presă, noul regim a fost nevoit să-i acorde acesteia o mai mare libertate. Aceasta este garantată prin articolul 8 din Charta revizuită iar
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
să rămînă timp de un secol magazinul ilustrat francez, simbol al calității. C) Noile cotidiene cu o piață mai bună. Dezvoltarea presei era frînată de prețul mare al abonamentelor: 80 de franci, aproximativ cît salariul mediu lunar al unui muncitor parizian sau a zecea parte din leafa anuală a unui profesor de țară. Ideea de a scădea prețul de vînzare al ziarelor, grație resurselor din publicitate, deoarece suprimarea taxei de timbru nu fusese acceptată, plutea în aer. Pe 1 iulie 1836
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
La Presse anual între 1836 și 1848. Succesul acestor două ziare a fost durabil dar nu fulgerător. Celelalte ziare au fost astfel obligate să le urmeze exemplul și să scadă prețul abonamentului. În final, între 1836 și 1847, tirajul cotidienelor pariziene a crescut de la 80.000 la 180.000 de exemplare. Noile ziare nu se diferențiau de loc prin conținut de cele vechi. Concurența acerbă dintre titluri va crea romanul-foileton, care devine una dintre atracțiile pentru lectura ziarului și va contribui
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
amenințat de o sabie a lui Damocles guvernamentală și se vedea constrîns să practice o autocenzură extrem de severă. 3. De la constr(ngerea presei la revolta ziarelor (1852-1871). Progresele presei sub Cel de al Doilea Imperiu au fost considerabile. Tirajul cotidienelor pariziene trece de la 150.000 de exemplare în 1852 la un milion în 1870 (din care jumătate pentru foile de 5 centime). În provincie, putem estima tirajul global al foilor politice cotidiene la 450.000 de exemplare în 1853 și la
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
solide, L'Avenir national de Peyrat, liberal doctrinar; și Courrier de Dimanche, s(pt(m(nal al opoziției "normaliste" reprezentat de Prevost Paradol și J.J. Weiss. Le Figaro, fondat în 1854 de Hippolyte de Villemessant, s(pt(m(nalul vieții pariziene devine cotidian în 1866 și cotidian politic începînd cu 1867. C) Imperiul parlamentar (1868-1870). Incapabil de a domina opoziția, guvernul a fost nevoit să abandoneze vechiul sistem de constrîngeri și prin legea din 11 mai 1868, care suprima autorizarea prealabilă
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
lume. De exemplu, Times era între 1815 și 1833 de trei ori mai scump decît Les Débats sau Le Constitutionnel. Între 1815 și 1836, Times se vindea cu 7 pence iar Le Constitutionnel cu 20 de centime. În 1830, cotidienele pariziene aveau împreună un tiraj mai mare de 60.000 de exemplare iar 17 cotidiene din Londra numai 40.000 de exemplare. Începînd cu 1833, sub presiunea opiniei publice taxele au fost reduse iar în final, între 1853 și 1861, s-
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
în zilele noastre progresele audienței ziarelor au fost practic nule dacă ținem cont de creșterea populației; progresul difuzării în sate era compensat prin ușorul recul înregistrat în marile orașe. La începutul primului Război Mondial, tirajele celor patru mari ai presei pariziene nu aveau echivalent nici măcar în Anglia. Totuși, ziarele franceze apăreau inferioare celor ale confraților prin paginația săracă și mediocritatea rețelei de informații în străinătate: de fapt, întreprinderile de presă franceze erau defavorizate de resursele financiare modeste și unul dintre defectele
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
cheltuit rapid mediocrele capitaluri ale celor care le-au comandat, acestea toate au conferit statisticilor o imagine gre(it( și au ascuns realitatea unei concentrații foarte importante, pentru că în 1914 cei patru mari asigurau practic 75% din tirajul presei cotidiene pariziene și mai mult de 40% din cel al tuturor cotidienelor franceze. 2. Recunoașterea libertății presei. Între 1871 și 1879 presa a rămas supusă, prin intermediul unor comandamente de ordin moral, unui regim destul de dur. În timpul crizei din 16 mai 1877, guvernului
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
legi scelerate care, în decembrie 1893, lărgeau noțiunea de provocare la crime prin mijlocirea presei și, în iulie 1884, defereau tribunalului corecțional articolele care "au ca scop propaganda anarhistă". Odată criza trecută, aceste texte au căzut în uitare. 3. Ziarele pariziene. La Paris, în perioada de aur, existau între 50 și 70 de cotidiene; în 1910, din 60 de titluri, 39 aveau un tiraj mai mic de 5.000 de exemplare, din care 25 mai mic de 500. A) Succesul publicațiilor
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]