2,559 matches
-
KENT: Few words, but, to effect, more than all yet: That when we have found the King în which your pain That way, I'll this he that first lights on hîm, Holla the other. Exeunt. [Severally]. Scene ÎI [Another part of the heath.] Storm still. Enter Lear and Fool. LEAR: Blow, winds, and crack your cheeks. Rage, blow! You cataracts and hurricanoes, spout Till you have drenched our steeples, drowned the cocks. You sulph'rous and thought-executing fires, Vaunt-couriers of
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
boy. How dost, my boy? Art cold? I am cold myself. Where is this straw, my fellow? The art of our necessities is strange, That can make vile things precious. Come, your hovel. Poor Fool and knave, I have one part în my heart That's sorry yet for thee. FOOL: [Singing] He that has and a little tiny wit, With hey-ho, the wind and the rain, Must make content with hîș fortunes fit, Though the rain it raineth every day
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
the Dukes, and a worse matter than that. I have received a letter this night 'tis dangerous to be spoken I have locked the letter în my closet. These injuries the King now bears will be revenged home; there is part of a power already footed; we must încline to the King. I will look hîm and privily relieve hîm. Go you and maintain Și-ard nu eretici, ci de fuste vînători, Cînd tot procesu-i bine judecat, Nu-i cavaler sărac
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
you mighty gods! He kneels. This world I do renounce, and în your sights Shake patiently my great affliction off: If I could bear it longer and not fall To quarrel with your great opposeless wills, My snuff and loathed part of nature should Burn itself ouț. If Edgar live, O bless hîm! Now, fellow, fare thee well. He falls. EDGAR: Gone, șir, farewell. And yet I know not how conceit may rob The treasury of life, when life itself Par
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
points Finland has achieved during its contemporary history. Romanian society hasn't, unfortunately, learned anything from what Finland model had to offer. STRUCTURE In the first chapter we tackled the beginnings of Finnish literature; undoubtedly the most exotic and interesting part of the whole history of Finnish literature. The image of Mikael Agricola, bishop of Turku, is the most representative for this period as he had a rich translation activity in the religious field and, also, greatly contributed to the formation
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
of the two countries. We mention here Raoul Bossy (diplomat active between the two World Wars), Neagu Udroiu and Alexandru Popescu (during modern days) and Silviu Miloiu (historian and researcher on Finnish-Romanian diplomatic relations). The third chapter, the most consistent part of the paper, is focused on the reception of Finnish literature and culture in Romania, the main goal of the whole research. Structured in three subchapters (the period between the World Wars, the Romanian communism, and years 2000), this chapter
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
who published an important number of studies and articles in order to introduce the Finnish art, music and literature to Romanians. Moreover, in the same third chapter, we approached several Romanian writings during the communist era, continuing in the last part with the contemporary writings - Finland reflected (roughly) in the last decade (2000-2012). We have noticed a total absence of travel journals at this stage so we decided to almost exclusively shift our focus on periodicals. The fourth chapter has been
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
the reception of Finnish literature and culture in Romania, or, more precisely, in Romanian language. We are convinced it can find a proper place among other researches focusing on Finland from the Romanian perspective. One important achievement was the bibliographical part, we managed to set up a solid bibliography on the topic, and we aspired to give comprehensive data on authors, translators and forewords, as no one had done before. We consider the present research as a relevant popularization work. Keywords
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
du finnois au roumain, pendant 2000-2013, vues par la critique roumaine. Auteurs classicisés comme Mika Waltari et Tove Jansson, ou récents comme Sofi Oksanen et Antti Tuomainen, sont présentés dans ce chapitre. Entre eux, Arto Paasilinna occupe une place à part. CONCLUSIONS Le présent travail de recherche, dont le but manifeste est de rendre visible la culture finlandaise aux lecteurs roumains, trouve sa place dans la série des préoccupations pour la culture nordique, étant un outil de popularisation d'une culture
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
mea, să-i poată face vreun rău.) " Iar jurămîntul pe care fiecare națiune îl pronunță în propria sa limbă este conceput în limba romană astfel: Si Lodhuuigs sagrament que son fradre Karlo jurat conservat et Karlus, meos sendra, de suo part non l'ostanit, si io returnar non l'int pois, ne io ne neuls cui eo returnar int pois, in nulla aiudha contra Lodhuuuig non li iu er. (Dacă Ludovic respectă jurămîntul făcut fratelui său Carol, și pe care Carol
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nicovală; în vreme ce Perth îi întindea una după alta tijele înroșite, iar forja încinsă își scuipa flăcările drepte, Fedallah trecu tăcut. pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se întrebă Stubb, privind de la teuga. Afurisitul își vîră nasul în foc ca-ntr-un cuptor și miroase el însuși a foc, ca încărcătorul unei flinte încinse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sticle colorate, prin care putea privi vîlvătaia soarelui. Legănîndu-se în ritmul vasului unduit de ruliu, rămase cîteva clipe cu luneta la ochi, pentru a surprinde momentul cînd soarele va ajunge exact la meridianul său. în timp ce privea astfel, cu atenția încordată, partul stătea în genunchi pe punte, sub el și, cu fața ridicată ca și a lui Ahab, contempla același soare, numai că pleoapele îi astupau pe jumătate ochii, iar fața lui sălbatică era îmblînzită de o expresie impasibilă. în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să-i simt pulsul fulgerului și să-l fac și pe el să-l simtă pe-al meu! Sînge lîngă foc! Așa! Apoi se întoarse, cu mîna stîngă încleștată pe ultima verigă a lanțului și-și puse piciorul pe spinarea partului, rămînînd neclintit în fața treimii înalte a flăcărilor, cu ochii în sus și cu brațul drept ridicat în văzduh. Ă O, tu, duh limpede al focului curat căruia m-am închinat odată pe aceste mări, întocmai ca un persan, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el însuși cu atenție, în ceasurile lui de reculegere, cînd se socotea neobservat de nimeni, oamenii și-ar fi dat seama că, așa cum privirea lui Ahab îi înspăimînta pe ei, propriii lui ochi erau îngroziți de privirea de nepătruns a partului; sau, în orice caz, erau adînc tulburați de ea în anumite momente. Căci, de la o vreme, zveltul Fedallah căpătase o înmlădiere atît de bizară și părea veșnic scuturat de un tremur atît de straniu, încît oamenii începuseră să se întrebe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fie încîlcită, ca rădăcinile smulse ale unor copaci doborîți de furtună, rădăcini ce cresc mai departe, chiar cînd copacului i-a pierit verdeața din creștet. Dar cu toate că viața lui devenise o necontenită veghe pe punte și cu toate că pînda mistică a partului era la fel de neîntreruptă ca și a lui, cei doi nu păreau să-și vorbească vreodată, decît, cel mult, pentru a schimba, la intervale foarte rare, cîteva cuvinte banale, sub imperiul vreunei necesități de moment. în ciuda tainicei legături ce părea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cuvînt, peste noapte rămîneau muți cu desăvîrșire. Uneori, stăteau ceasuri întregi în lumina stelelor, depărtați unul de celălalt: Ahab, în deschizătura spiraiului, iar Fedallah lîngă arborele mare - uitîndu-se însă țintă unul la altul, ca și cum Ahab și-ar fi văzut în part propria umbră, iar partul și-ar fi văzut în Ahab trupul abandonat. Totuși, Ahab părea să fie stăpînul, iar celălalt sclavul lui, căci firea lui dominatoare li se dezvăluia zilnic, ceas de ceas, clipă de clipă, supușilor săi. Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
muți cu desăvîrșire. Uneori, stăteau ceasuri întregi în lumina stelelor, depărtați unul de celălalt: Ahab, în deschizătura spiraiului, iar Fedallah lîngă arborele mare - uitîndu-se însă țintă unul la altul, ca și cum Ahab și-ar fi văzut în part propria umbră, iar partul și-ar fi văzut în Ahab trupul abandonat. Totuși, Ahab părea să fie stăpînul, iar celălalt sclavul lui, căci firea lui dominatoare li se dezvăluia zilnic, ceas de ceas, clipă de clipă, supușilor săi. Ceea ce nu-i împiedica să pară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
li se dezvăluia zilnic, ceas de ceas, clipă de clipă, supușilor săi. Ceea ce nu-i împiedica să pară amîndoi legați la același jug și mînați de un tiran nevăzut - o umbră firavă, alături de un trup vânjos. Orice ar fi fost partul, Ahab era ca o chilă trainică, de neclintit. La cele dintîi licăriri ale zorilor, glasul lui răsuna la pupa ca un dangăt: Ă Sus pe catarge! Și toată ziua, pînă după asfințit, același glas se auzea din oră în oră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Cheamă-i pe oameni! Sînt sigur că încă nu l-am văzut pe ăla. Dumnezeule, nu se poate! Lipsește tocmai el? Repede, fă apelul întregului echipaj! Dar teama batonului era întemeiată: la apelul echipajului, se văzu că Fedallah lipsea. Ă Partul! exclamă Stubb. Te pomenești c-a fost smuls de... Ă Dar-ar ciuma-n tine!... Dați fuga cu toții și căutați-l pretutindeni în arboradă, în cală, în cabină, la teuga - să mi-l găsiți! Nu, n-a fost smuls, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tine!... Dați fuga cu toții și căutați-l pretutindeni în arboradă, în cală, în cabină, la teuga - să mi-l găsiți! Nu, n-a fost smuls, nu se poate! Dar oamenii se întoarseră curînd la căpitan, pentru a-i spune că partul nu era de găsit nicăieri. Ă Da, domnule, făcu Stubb, s-a încurcat în saula dumneavoastră, mi se pare că l-am văzut cum îl trage peste bord. Ă Saula mea? Saula mea? S-a dus? S-a dus? Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urmă să vorbească în șoaptă: Ă Semne... Semne... Deunăzi i-am spus același lucru lui Starbuck, în legătură cu ambarcațiunea ea sfărîmată. O, cu cîtă rîvnă încerc să alung din mințile celorlalți ceea ce e atît de adînc înrădăcinat în propria-mi minte! Partul, partul! S-a dus?... Trebuia să se ducă înaintea mea, numai că urma să-l mai văd o dată înainte de a muri eu însumi. Cum vine asta? Iată o enigmă în stare să-i zăcească pe toți avocații, susținuți de fantomele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să vorbească în șoaptă: Ă Semne... Semne... Deunăzi i-am spus același lucru lui Starbuck, în legătură cu ambarcațiunea ea sfărîmată. O, cu cîtă rîvnă încerc să alung din mințile celorlalți ceea ce e atît de adînc înrădăcinat în propria-mi minte! Partul, partul! S-a dus?... Trebuia să se ducă înaintea mea, numai că urma să-l mai văd o dată înainte de a muri eu însumi. Cum vine asta? Iată o enigmă în stare să-i zăcească pe toți avocații, susținuți de fantomele tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din zi în zi mai stăpîn pe carnea mea vie! Nu mă pot compara cu corabia. Deși am cunoscut corăbii făcute din trunchiuri moarte, care au trăit mai mult decît unii oameni făcuți din cea mai viguroasă sămînță. Ce spunea partul? Că va continua să meargă înaintea mea, arătîndu-mi drumul ca un pilot... Și că-l voi revedea? Dar unde? Voi avea oare ochi în fundul mării, dacă voi coborî pe scările acelea fără sfîrșit? Numai că, toată noaptea, m-am depărtat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
voi coborî pe scările acelea fără sfîrșit? Numai că, toată noaptea, m-am depărtat de el, de locul unde se va fi scufundat. Da, da, aidoma multor altor oameni, tu ai spus adevărul, tristul adevăr, despre tine însuți, bravul meu part, dar în ce-l privește pe Ahab, n-ai nimerit-o. Adio, catargule, n-o slăbi din ochi pe balenă, cît voi lipsi eu. Vom vorbi mîine, ba nu, chiar în noaptea asta, cînd Balena Albă va fi întinsă colo
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mii de ani în urmă. EPILOG Și numai eu am scăpat, ca să-ți dau de veste. IOV Drama s-a sfîrșit. Cum de se mai arată cineva pe scenă? Pentru că un supraviețuitor al naufragiului tot a mai rămas. După dispariția partului, s-a nimerit ca tocmai eu să fiu pus de Ursitoare să-i iau locul în ambarcațiunea lui Ahab, ca șef al vîslașilor; tot eu am fost cel care, în ultima zi, cînd cei trei vîslași au fost azvîrliți peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]