1,528,970 matches
-
expoziții, chiar dacă ea nu ar avea nevoie, în mod normal, de explicații colaterale, ar trebui să ne-o reamintim pe Irina Nicolau, atît ca prezență umană, cît și ca ființă culturală în permanentă mișcare. Mai întîi, în ciuda faptului că făcea parte dintr-o generație născută, crescută și formată în plină agresiune comunistă - în sens larg, aparținea generației optzeci -, ea a reușit să-și păstreze o puritate aproape primitivă și o încredere absolută, la limita utopiei, în valorile creației și în atitudinile
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
imagini. Ceea ce, la primul impuls, s-ar fi putut transforma într-un memento cu nenumărate accente sentimentalo-funerare, s-a manifestat în pictura Mihaelei Șchiopu printr-o explozie de culoare, prin revărsări fove de tonuri crude. Tehnici mixte în marea lor parte, lucrările au devenit instrumente ale vitalității, forme de celebrare în sine, dincolo de modele și de forme preexistente sau posibile. Artistă complexă și neliniștită, cumulînd în același spațiu interese și disponibilități multiple, cu aceeași vocație a construcției ca și Irina Nicolau
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
vreme, am început să cred că ascultă cititul meu mut. Când luna li se lăsa între coarne, îi coboram de pe dealuri cu amărăciunea că întunericul a întrerupt și cititul, și lunga noastră comuniune. Când scriu, scriu și pentru ei: o parte dintre mustrările lor de critici fără grai mă urmăresc astăzi la fel ca ieri. Știau ei ce tac și de ce." Cîte comitete și comiții conduce dl Năstase? Nici nu lăsaseră bine mîinile jos deputații, votînd modificările Constituției, lunea trecută, că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
costat cam mult din banii contribuabilului. Ideile prostești nu intră la categoria abuzurilor în funcție? Ne întrebăm și poate se întreabă și Comisia de specialitate de la Cotroceni care se ocupă de cercetarea abuzurilor miniștrilor. Asta măcar ca să nu creadă o parte a presei, cum spunea dl Iliescu pe vremuri, că singura rațiune de a fi a comisiei cotroceniste e să-l pună sub acuzare pe Traian Băsescu sub motiv că "a vîndut flota". Oricum, în Evenimentul zilei, Cornel Nistorescu se declară
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
doua, conform teoreticienilor post-marxiști și post-nietzscheeni, cu începere din secolul XVIII. Scriitorii aparținînd amînduror clase au practicat, din punct de vedere al spațiului de referință, o literatură agorafilă sau claustrofilă. Prima ar putea integra realismul secolului XIX, a doua, mare parte din poezia romantică și avatarurile ei moderne. Evident, nu propun o tipologie pură. Tocmai de aceea, mă grăbesc să conced că, o dată cu restrîngerea ariei vitale a individului pe orizontală, corelativă cu extinderea ei în profunzime astăzi noii preoți sînt psihoterapeuții
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
nou, cu performanțe medii, dar nu mai puțin autentic a fost impus de valul postbelic al romanului francez, dar originea ei trebuie căutată la un francez din secolul XIX. În 1857 apare Madame Bovary. Una dintre genialele scene din prima parte a cărții este aceea în care Charles, văduv, face o vizită fostului său pacient, Rouault, tatăl Emmei. Pe la trei după-amiaza, în vreme ce Charles o așteaptă pe Emma în bucătărie, vede cum muștele urcau de-a lungul paharelor golite de cidru și
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
mai tîrziu, în 1989, de Jean Echenoz, în romanul său Lac. În următorii ani, musca devine o prezență familiară în ficțiunile franceze, simptomatică în același timp: pentru moartea "subiectelor mari", pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură în anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două categorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
urmă încep cu criticile în auzul drept-credincioșilor, că nu respectă tipicul. ( Acum, și popa Duhu...) Popa Oșlobanu răbdă ce răbdă, până ce izbucnește: Tipic, boaite fățarnice? zbiară la ei din amvon. Lasă că le dă el tipic... Și, lăsând la o parte cele sfinte, începe acest rechizitoriu: Ne-ați luat cu șmicherie pe marele mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, în locul acestui sfânt vestit, pe Lazăr, un jidan trențuros, care tot moare și învie și iar moare, de nu mai știe nimeni de
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
a azvârlita în adversari. Apoi, înhățând un sfeșnic greu, după ei... Părintele Duhu și călugărașul o iau la sănătoasa din sfânta biserică fugind mai mult pe brânci decât în picioare; chiar după tipic... Ironie evidentă a lui Creangă care ia partea popii Oșlobanu, oricât l-ar urî. Și pe bună dreptate. Sunt metode care, susținând adevărul, îl compromit. Se cuvine, prin urmare, să alegem metodele cele bune, ca să nu fim păcăliți. Dar care o fi acest adevăr, slujit cu atâta vehemență
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
atâta tărăboi din biserică, popa Duhu devenise nervos. Altfel, nu se explică de ce, într-o zi, din senin, îl luase la bătaie pe autor... adică pe Creangă. Deși s-ar fi putut explica prin faptul că atunci, după incident, luase partea popii Oșlobanu... Căruța s-a stricat, oricum. În toamnă, feciorul Smarandei pleacă în fine la Folticeni, la ,,fabrica de popi." Trage la Pavel, ciubotarul, care îi va fi gazdă și de la care va învăța mai multe decât la Catihet. Cizmarul
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
lumea mai dragă, dar e mai bine cu ea decât fără ea. Noua linie de transport în comun e un cadou al primăriei. În zonă nu există „obiective industriale" sau instituții de interes public iar în perimetrul comercial din această parte a orașului ( supranumit „Fâșia Gaza") paradis al comerțului arab, chinezesc sau rrom, înșiruire de dughene insalubre, curți interioare sufocate de marfa „dă treijdălei" taiwanezo-pakistanezo-bulgărească, și tarabe pe care sunt aruncate din saci, de-a valma, fluierașe de plastic, pastile contra
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
și nu mai este însoțită, ca în carte, în experiențele ei directe de vedetă, de starletă în programe de varieteuri, în evoluția ei psihică și fizică, în traume, în modicările de percepție. Această reducere a poveștii oferă, pe de o parte, o anumită tensiune spectacolului, pe de altă parte însă, îi diluează proporțiile retoricii, discursului fabulos despre viață și despre moarte. Diminuează, într-un fel, aura cărții. Spectatorul care nu a citit cartea, nu cred că poate intui - din felul în
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
în experiențele ei directe de vedetă, de starletă în programe de varieteuri, în evoluția ei psihică și fizică, în traume, în modicările de percepție. Această reducere a poveștii oferă, pe de o parte, o anumită tensiune spectacolului, pe de altă parte însă, îi diluează proporțiile retoricii, discursului fabulos despre viață și despre moarte. Diminuează, într-un fel, aura cărții. Spectatorul care nu a citit cartea, nu cred că poate intui - din felul în care este făcut spectacolul -dimensiunea scriiturii și a
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
idee, fie ea și una singură. Nu trebuie să ilustreze textul inițial neapărat. Nu trebuie însă, în același timp, să-i reducă din emoție și din anvergura lumii. Or, mi se pare că tocmai asta s-a întîmplat, în mare parte. Dacă în cartea Aglajei, totul pare naiv la primul nivel al lecturii, dedesubt, în profunzime, mustesc marile confruntări ale omului cu sinele, cu timpul, cu sublimul și oroarea vieții, cu vise și coșmaruri. În spectacol ceva este inversat. Ce se
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
I" rubrica interesantă mereu " Cînd ați citit ultima carte de plăcere?" în care criticii profesioniști răspund fără excepțe că și-au pierdut voluptatea lecturii inocente și că citesc cu creionul în mînă și perspectiva cronicii literare în față. Asta face parte din rigorile profesiei: "Hipnoza gratuități îț este refuzată. Ca și lenea cea sfîntă. Ca și răgazul pritocirii cumsecade a ideilor și atitudinilor de politică culturală. Ajungi să acțonezi automat, ca o mașină de citit. În plus, se degradează în ritm
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
Cum literatura nu țîșnește doar din epidermic și afectiv, ci și din conflictele de idei, avem mare nevoie acum de polemici literare de substanță, și nu de certuri interpersonale născute din resentimente și frustrări - mai crede criticul. Bun, asta-i partea așa-zicînd de creațe, dar mai există și alte aspecte importante, de "producțe": instituța agentului literar - care lipsește deocamdată și mai ales "acea secretă, omnipotentă armată a editorilor de text din edituri, marii anonimi care transformă manuscrisele în marfă vandabilă, frăgezesc
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
înființarea Institutului nu se urmărește patentarea nici unui aspirator, ci ajutarea Fundaței Culturale să-și vadă de treburi, dar sub auspicii mai sigure și mai profitabile decît pînă în prezent. Nici gînd ca Ion Iliescu, Adrian Năstase (care oricum nu face parte din această ecuațe) sau alț politicieni să decidă cine va putea face parte din acest Institut. Decizia urmează să aparțnă FCR. Ceva, ceva știu însă ziariștii de la Curentul. A existat, se pare, o luptă pentru monopolizarea Institutului dusă dinspre Ministerul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
-și vadă de treburi, dar sub auspicii mai sigure și mai profitabile decît pînă în prezent. Nici gînd ca Ion Iliescu, Adrian Năstase (care oricum nu face parte din această ecuațe) sau alț politicieni să decidă cine va putea face parte din acest Institut. Decizia urmează să aparțnă FCR. Ceva, ceva știu însă ziariștii de la Curentul. A existat, se pare, o luptă pentru monopolizarea Institutului dusă dinspre Ministerul Culturii. Pînă una alta, Augustin Buzura a declarat public că proiectul de funcțonare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
teoria cea mai celebră din cultura română și pe autorul ei. Maiorescu este, neîndoielnic, autorul ei oricît s-au străduit Ibrăileanu și alții ( chiar și Lovinescu) să o descopere, în ciornă, la gînditori anteriori. Minimalizarea contribuției marelui critic a făcut parte mereu din jocul, de obicei plin de frustrări, al urmașilor săi și îndeosebi al lui Călinescu. Esențială nu este însă paternitatea, greu totuși de contestat azi, ci adevărul teoriei. Și, după părerea mea, Maiorescu trebuie considerat un gînditor pragmatic. Aș
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
epigon eminescian, deși atunci cînd își publica poeziile muzicale și pesimiste, Eminescu era încă acela de dinainte de 1870, un emul zglobiu al lui Alecsandri și Bolintineanu. Iată două cazuri de epigonism paradoxal. Neșansa lui Agârbiceanu nu se oprește aici. Întîia parte a operei sale, aceea de pînă la război, se încheie cu romanul Arhanghelii din 1913, roman solid, de pionierat realist, care este reținut totuși de către istoria genului doar ca o verigă între Mara ( în volum abia în 1906) și Ion
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
intens soția după ce aceasta a murit și poartă mereu cu el, ca semn al fidelității matrimoniale și dincolo de moarte, traducerea în daneză a Odisseei. Liantul care unește personajele, dispuse aproape simetric în structura intrigii romanești, este Erosul. Pe de altă parte, uzînd de potrivirile deloc întîmplătoare ale destinului personajelor sale, Kundera face o aluzie parodică indirectă la peripețiile erotice ale lui Ulisse, la unele complexe de tip oedipian, trimițîndu-ne inevitabil cu gîndul la unele scrieri din secolul al 18-lea, libertin
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
mătură invizibilă care de mii de ani transformă, desfigurează și șterge peisajele". Mișcările acestei „mături" s-au accelerat în ultima perioadă așa încît autorul se întreabă dacă astăzi Odissea ar mai putea fi concepută și dacă epopeea reîntoarcerii mai face parte din prezentul nostru. Noțiunea de patrie în sensul nobil și sentimental al cuvîntului, consideră Kundera, este legată de scurtimea relativă a vieții noastre, care ne oferă un prea zgîrcit răgaz pentru a ne putea atașa de o altă țară (sau
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
Paris cu Milan Kundera. Am recitit fragmentul descoperind o nouă poartă de acces la o mai bună înțelegere a esenței romanelor lui Kundera. Dar mărturisind unor prieteni germani, autohtoni și literați plăcerea cu care am citit L’Ignorance, am avut parte de zîmbete condescendente. „Cum îți poate plăcea acest autor de bestselleruri?" „Da, mi-a plăcut", am răspuns, fără a recurge la alte argumente decît banala precizare că și o anumită experiență de viață te poate face să îndrăgești o carte
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
pe alt amplasament, presa a elogiat performanța inginerească a ,,translării unui monument istoric") Dar dumnezeu cu literă mică? Elevii din SUA de azi nu-l mai întîlnesc deloc în manuale, ca de altfel nici pe satana, deși, pe de altă parte, ei nu mai află nimic despre dinozauri, a căror realitate ar contrazice teza creaționistă dînd apă la moară darwinismului. l În Literele pe aprilie, citim un fragment din Marin Preda și mitul omului nou, un studiu al lui George Geacăr
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
lui Constantin Mohanu cu timpul cercetării este notoriu în această lume de cifre, de lucidă străbatare a istoriei vremii lui Ioan Slavici, gospodărită de el cu măsura înțelepciunii și străbătută cu tensiunea conținută în însăși poziția scriitorului, cântărită de o parte și de alta a granițelor materiale și a provocărilor celor morale. Ambele inerente și cu nimic decorative. Stau mărturie datele despre istoria locului de baștină a lui Ioan Slavici, Șiria de lângă Arad, comună de podgorii, meționată din 1169, dar cu
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]