3,522 matches
-
fi transcris și figurat prin simboluri vizuale. Auzim, bineînțeles, altceva. Auzim sunetele propriu-zise, sunetele viorii, atît de diferite de aria executată la pian. Dar recunoaștem această arie deoarece, fără să citim notele, să le vedem exact cum sînt înscrise pe partitură, ne reprezentăm totuși, în felul nostru, simbolurile care dictează mișcările muzicienilor și care sînt aceleași, fie că ei cîntă la pian ori la vioară. Astfel, recunoașterea n-ar fi posibilă, iar memoria nu ar reține nimic dacă n-ar exista
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Vom arăta acum alte două modalități, dar de această dată pentru muzicieni sau pentru persoanele care știu să citească notele. Primii și-l amintesc fiindcă pot să-l execute, iar ceilalți, deoarece, după ce au citit înainte sau citesc chiar acum partitura, îl vor recunoaște cînd îl vor auzi cîntat. Între aceste două categorii de muzicieni unii care execută și alții care ascultă reprezentîndu-și simbolurile muzicale și suita lor există același raport ca între cei care cîntă vocal o arie și cei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de rost, avînd nevoie să privească măcar din cînd în cînd spre portativ. De remarcat că, dacă n-ar fi asimilat anterior semnele simple și elementare și chiar combinațiile cele mai frecvente între acestea, el s-ar găsi, cîntînd după partitură, în aceeași situație ca o persoană care citește cu voce tare și trebuie să se oprească tot timpul din cauza unor litere pe care nu le recunoaște. N-ar putea atunci să cînte într-o orchestră, în fața publicului, decît dac-ar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
compozițiilor pe care ar fi capabil să le execute. Dat fiind că semnele și combinațiile muzicale simple subzistă în creier, e inutil să fie astfel păstrate și combinațiile complexe, fiind de ajuns ca ele să fie notate pe hîrtie. Așadar partitura joacă aici tocmai rolul de substitut material al creierului. Să observăm atitudinea și mișcările muzicienilor într-o orchestră. Fiecare dintre ei nu este decît o parte a unui ansamblu care-i mai cuprinde pe ceilalți muzicieni și pe dirijor. Ei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pe dirijor. Ei cîntă în acord și respectînd măsura; adesea fiecare cunoaște nu doar partea pe care trebuie să o interpreteze, ci și pe ale celorlalți, precum și locul pe care partea sa îl ocupă printre acestea. Acest ansamblu cuprinde și partiturile scrise. Or, aici, ca în orice organism, există o diviziune a muncii, funcțiile sînt executate de organe diferite și putem spune că, în timp ce centrii motori care condiționează mișcările muzicienilor se găsesc în creierul sau în corpul lor, centrii vizuali sînt
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
diferite și putem spune că, în timp ce centrii motori care condiționează mișcările muzicienilor se găsesc în creierul sau în corpul lor, centrii vizuali sînt parțial în exterior, dat fiind că mișcările lor sînt legate de semnele pe care le citesc pe partituri. Trebuie să recunoaștem că această descriere nu corespunde decît aproximativ realității. Unii muzicieni și-ar putea executa pe de rost toată partitura. Alții, chiar dacă urmăresc cu privirea notele de pe portativ, știu pe de rost fragmente întregi din partitura pe care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sînt parțial în exterior, dat fiind că mișcările lor sînt legate de semnele pe care le citesc pe partituri. Trebuie să recunoaștem că această descriere nu corespunde decît aproximativ realității. Unii muzicieni și-ar putea executa pe de rost toată partitura. Alții, chiar dacă urmăresc cu privirea notele de pe portativ, știu pe de rost fragmente întregi din partitura pe care o interpretează. În funcție de aptitudinile personale ale muzicianului, de experiența sa și de cît de des a repetat, acesta s-ar putea lipsi
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
citesc pe partituri. Trebuie să recunoaștem că această descriere nu corespunde decît aproximativ realității. Unii muzicieni și-ar putea executa pe de rost toată partitura. Alții, chiar dacă urmăresc cu privirea notele de pe portativ, știu pe de rost fragmente întregi din partitura pe care o interpretează. În funcție de aptitudinile personale ale muzicianului, de experiența sa și de cît de des a repetat, acesta s-ar putea lipsi de sprijinul extern pe care semnele scrise sau tipărite îl oferă memoriei sale. Dar, oricare ar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
să pătrundă în creierul acestora, să identifice procesele produse aici și să le relaționeze cu cauze exterioare, ar ști că unele rezultă din acele fenomene naturale numite sunete. Dar, observînd creierul unui muzician în momentul în care acesta cîntă după partitură, fiziologul ar distinge, pe lîngă urmele cerebrale ale sunetelor, altele, provocate de caractere figurative, de semnele tipărite, despre care n-ar putea spune decît că nu le recunoaștem în natură. Ar fi poate la fel de uluit ca Robinson cînd, explorîndu-și insula
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în privința semnificației semnelor. Aceste modificări, deși se produc în creiere diferite, constituie un tot, deoarece una îi răspunde exact celeilalte. Mai mult, simbolul și, în același timp, instrumentul acestei unități a totului există material: semnele muzicale și foile tipărite ale partiturii. Nimic din ceea ce se produce în creier ca rezultat al acestui acord sau al acestei unități nu poate fi luat în considerare izolat. Pentru cineva care nu ar ști nimic despre existența grupului din care face parte muzicianul, acțiunea exercitată
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
s-o plasăm în ansamblul din care face parte: amintirea unei pagini acoperite de note nu este decît o parte dintr-o amintire mai largă sau dintr-un ansamblu de amintiri: chiar în același timp în care privim în gînd partitura, vedem și un întreg mediu social, pe muzicieni, convențiile lor și obligația care ni se impune, pentru a intra în raport cu ei, să le respectăm. Să ne mai aplecăm o dată asupra muzicienilor care cîntă într-o orchestră. Au toți ochii ațintiți
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și un întreg mediu social, pe muzicieni, convențiile lor și obligația care ni se impune, pentru a intra în raport cu ei, să le respectăm. Să ne mai aplecăm o dată asupra muzicienilor care cîntă într-o orchestră. Au toți ochii ațintiți spre partituri, iar gîndurile și gesturile lor se acordă fiindcă sînt tot atîtea cópii ale aceluiași model. Să presupunem că toți ar avea o memorie care le-ar permite să cînte fără a se mai uita la paginile acoperite de semne sau
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
tot atîtea cópii ale aceluiași model. Să presupunem că toți ar avea o memorie care le-ar permite să cînte fără a se mai uita la paginile acoperite de semne sau numai aruncînd cîte o privire din cînd în cînd. Partiturile sînt acolo. Dar la fel de bine ar putea nici să nu fie. Dacă n-ar fi nu s-ar schimba nimic, deoarece gîndirea lor se acordă, iar partiturile nu au alt rol decît să simbolizeze acest acord. Nu s-ar putea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
acoperite de semne sau numai aruncînd cîte o privire din cînd în cînd. Partiturile sînt acolo. Dar la fel de bine ar putea nici să nu fie. Dacă n-ar fi nu s-ar schimba nimic, deoarece gîndirea lor se acordă, iar partiturile nu au alt rol decît să simbolizeze acest acord. Nu s-ar putea spune atunci că nu partiturile explică păstrarea amintirilor muzicale de parcă memoria ar avea nevoie să se sprijine pe un obiect material durabil -, căci ele încetează să mai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
bine ar putea nici să nu fie. Dacă n-ar fi nu s-ar schimba nimic, deoarece gîndirea lor se acordă, iar partiturile nu au alt rol decît să simbolizeze acest acord. Nu s-ar putea spune atunci că nu partiturile explică păstrarea amintirilor muzicale de parcă memoria ar avea nevoie să se sprijine pe un obiect material durabil -, căci ele încetează să mai joace vreun rol din momentul în care amintirea este fixată? Afirmînd că muzicienii și partiturile lor formează un
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
atunci că nu partiturile explică păstrarea amintirilor muzicale de parcă memoria ar avea nevoie să se sprijine pe un obiect material durabil -, căci ele încetează să mai joace vreun rol din momentul în care amintirea este fixată? Afirmînd că muzicienii și partiturile lor formează un ansamblu și că trebuie avut în vedere tot acest ansamblu pentru a explica păstrarea amintirilor, oare nu ne plasăm într-un moment în care amintirea nu există încă, ci abia se formează, iar obiectul material exterior, partitura
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
partiturile lor formează un ansamblu și că trebuie avut în vedere tot acest ansamblu pentru a explica păstrarea amintirilor, oare nu ne plasăm într-un moment în care amintirea nu există încă, ci abia se formează, iar obiectul material exterior, partitura, nu va dispărea odată ce amintirea va exista și va depinde numai de noi să o evocăm? Ar trebui prin urmare să revenim la teoria pur fiziologică a memoriei, să admitem că creierul este suficient pentru evocarea și recunoașterea acestor amintiri
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
un muzician care cîntă pe de rost și unul care urmărește notele pe portativ nu există decît o diferență de grad. Să remarcăm că, înainte de a o învăța pe de rost, cel dintîi a trebuit să citească și să recitească partitura. Indiferent dacă ultima lectură are loc în momentul interpretării, cu cîteva ore sau zile înainte ori chiar la un interval mai lung, timpul scurs nu schimbă natura acțiunii exercitate de sistemul de sunete asupra celui care-l traduce. Orice senzație
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
un circuit continuu, închis de obiect, oricît de îndepărtat în timp ar fi el. În cazul de față, obiectul este un ansamblu de semne. Acțiunea exercitată de el constă în comenzile pe care le transmite muzicianului. Muzicianul nu mai citește partitura, dar se comportă ca și cum ar face-o. Asta nu înseamnă că semnele vor fi trecut de pe partitură în mintea sa, ca imagini vizuale, căci el nu le mai vede. Vom spune că mișcările pe care le face sînt legate, că
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
față, obiectul este un ansamblu de semne. Acțiunea exercitată de el constă în comenzile pe care le transmite muzicianului. Muzicianul nu mai citește partitura, dar se comportă ca și cum ar face-o. Asta nu înseamnă că semnele vor fi trecut de pe partitură în mintea sa, ca imagini vizuale, căci el nu le mai vede. Vom spune că mișcările pe care le face sînt legate, că s-a creat în creierul său un mecanism care face ca fiecare să o determine automat pe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în memoria muzicianului sau a persoanei care-l ascultă și care cunoaște muzica suita notelor propriu-zise. Cum ar fi posibil? Măsurile reprezintă doar intervaluri identice de timp. Sînt cadre goale. Trebuie exprimată înșiruirea notelor, și ea este făcută, fie de partitura unde notele sînt înscrise, fie de aria prin care ele ajung la publicul muzicienilor. Dar trebuie, de asemenea, să știm să reproducem aceste sunete sau să le ascultăm după o măsură. Pentru asta nu ajunge să urmărim cu privirea bagheta
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
treacă în prim-plan: în orice caz, nu le putem neglija, ca să nu-l reducem pe muzician, indiferent dacă el interpretează sau ascultă, la o activitate strict automată. Cînd un muzician își reia locul în orchestră și regăsește în fața sa partitura pe care a descifrat-o de multe ori, se poate spune că nimic nu s-a schimbat și că aceleași note vor fi reproduse, în aceeași ordine și cu aceeași viteză: să adăugăm că interpretarea sa va fi, în general
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
-și imaginează nimic, că se mulțumește să asculte, că trăiește doar momentul prezent și că orice efort de gîndire l-ar distrage de la singurul lucru care contează, muzica. Același lucru ni-l va spune și un auditor care urmărește pe partitură compoziția pe care o ascultă. Dar sînt și persoane cărora le place să asculte muzică fiindcă li se pare că pot astfel să se gîndească mai liber la orice subiect care le preocupă, că imaginația lor devine mai activă, că
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
insistînd astfel pe rolul jucat de semne în memoria muzicală, nu ignorăm faptul că observații de același gen s-ar putea face în multe alte cazuri. Cărțile tipărite conservă amintirea cuvintelor, a frazelor, a suitelor de fraze la fel cum partiturile le fixează pe cele ale sunetelor și suitelor de sunete. Într-o biserică, preotul și credincioșii, chiar și cînd nu cîntă, citesc cu glas tare sau în șoaptă, urmînd o anumită ordine a versetelor, a frazelor și a fragmentelor de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
chiar și cînd nu cîntă, citesc cu glas tare sau în șoaptă, urmînd o anumită ordine a versetelor, a frazelor și a fragmentelor de fraze care sînt precum întrebările și răspunsurile. La teatru, actorii își interpretează rolul ca și muzicienii partiturile: au trebuit să le învețe pe de rost cu ajutorul textului tipărit; dacă nu au sub ochi cuvintele scrise, atunci le-au recitit de curînd, poate la repetițiile precedente: oricum, souffleur-ul este acolo, ca reprezentant al societății actorilor, citind în locul lor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]