2,957 matches
-
muncă la inițiativa angajatorului poate surveni în una din situațiile: a) abateri grave și repetate ale angajatului de la R.O.I. b) pensionare c) la încetarea contractului de management 4. Contractul individual de muncă încetează de drept în următoarele situații: 1) pensionare pentru limită de vârstă 2) transfer 3) terminarea perioadei pentru care a fost încheiat contractul 4) abateri grave și repetate ale angajatului de la ROI 5) la încetarea activității firmei Precizați combinațiile corecte: a) 1,2,4,6 b) 1,2
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
7. Părintele nostru 12. Evocări pedagogice 12.1. Elogiu unui dascăl modest de țară 12.2. Ce putem Învăța... cântând? 12.3. Un altfel de domn Adrian Neculau 12.4. Cu domnul Teodor Cozma prin Europa 12.5. ... și o pensionară 13. Secvențe autobiografice cu reverberații paideice 13.1. Arta - un mod de a spune ceea ce... nu se poate spune 13.2. Noi și „umbra” noastră: ce facem cu ea? 13.3. Înapoi În timp, În căutarea poeziei 13.4. Bârnova
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
vor stabili. Se pare că, peste câteva săptămâni, vom merge Împreună la un congres internațional la Alger, pentru prima dată Într-o țară din afara Europei. Ce lucruri despre lume voi mai afla de la domnul Cozma? 12.5. ...Și cu o pensionară Ca student al Facultății de Filozofie, am avut onoarea să am drept titular la pedagogie pe doamna profesoară Silvia Cernichevici. Pe atunci, nu visam să ajung eu Însumi profesor de pedagogie. De altfel, În reprezentarea noastră, acest obiect nu prea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a Universității București. În 1949 își începe, la aceeași facultate, cariera universitară - care devine, pe măsura desprinderii de activitatea și funcțiile politice, un domeniu de afirmare profesională, în 1990 ajungând șef al Catedrei de literatura română, iar din 1993 până la pensionare (1996), decan, continuând să funcționeze ca profesor consultant. În 1971 a obținut titlul de doctor în filologie. Paralel cu activitatea universitară, între 1952 și 1964 a fost director general în Ministerul Culturii, a condus succesiv (de la vârsta de douăzeci și
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
și comedie a Conservatorului de Muzică și Declamație din București. Ecourile unei existențe de boem se răsfrâng în Fragment dintr-un roman (1922). A. nu va fi totuși actor, ci bibliotecar la Fundația Universității, unde va funcționa din 1913 până la pensionare. Ultimii ani de viață adaugă, la durerea pierderii în război a unicului său fiu, indigența și boala. Este frate cu poetul Vasile Al-George și unchi al orientalistului Sergiu Al-George. În 1909, A. publică în „Convorbiri literare” traducerea unei poezii de
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
din Timișoara), ale cărui povestiri și schițe pun în lumină o sensibilitate feminină barocă, pluriformă și neliniștită, ce recunoaște în modurile de manifestare ale existenței tot atâtea reflexe ale unui principiu spiritual integrator. Fie că este vorba de Amy, o pensionară sexagenară părăsită de bărbat pentru o frumoasă americancă (Rame Blondel), de d-na Nora de la etajul patru, care, locuind într-un imobil ce dă spre cimitirul orașului, își organizează existența în jurul amintirilor legate de fostul ei soț, îngropat acolo (Liziera
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
literar. Învață la Liceul „Dragoș Vodă” din localitatea natală (1941-1949) și face studii universitare de filologie la Cluj (1949-1953). Funcționează ca profesor de limba și literatura română la Vama, în județul Suceava (1953-1954), și la Câmpulung Moldovenesc (din 1954 până la pensionare). Debutează în cotidianul „Zori noi” din Suceava (1957), ulterior colaborând la „Cronica”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista muzeelor”, „Zori noi”, „Steaua” ș. a. Preocupat de valorizarea patrimoniului cultural local, J. culege și tipărește folclor poetic din zona Suceava, mai
JUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287677_a_289006]
-
Marx, pensionar; Ernst Haak, fost profesor de economie politică la Parteihochschule Karl Marx și la Academia de Stiinte pedagogice din Dresda, pensionar; Elsa B., fostă studentă și apoi profesor la Parteihochschule Karl Marx, profesor de filosofie la Humboldt-Universität zu Berlin, pensionara; Mechtild Köster, fostă secretara a Consiliului Științific de Etică la Akademie für Gesellschaftswissenschaften, fost profesor de comunism științific la Institutul pedagogic din Lubango În Angola, șomer; Herbert Burmeister, fost student din ultima promoție de la Akademie für Gesellschaftswissenschaften, primar PDS Într-
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
unde semnează D. Arbore și Al. Arbore), „Momentul”, „Drapelul”, „România liberă” (1945-1950). Între 1951 și 1958 este profesor și director de școală, din 1958 până în 1967 activează ca metodist la Școala Populară de Artă din Iași, iar din 1966 până la pensionare, ca redactor la săptămânalul „Cronica”. A debutat cu o schiță în revista „Vremea școlii” (1930). Publică versuri și epigrame (neadunate în volume), cronici dramatice și plastice, interviuri cu scriitori și personalități artistice, recenzii, reportaje în „Adevărul literar și artistic”, „Presa
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
teză despre Spiridon Popescu, realizată sub conducerea lui G. Călinescu, devine în același an cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor (ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”) al Academiei Române, parcurgând toate treptele carierei. Din 1974 până la pensionare (1994) conduce sectorul de literatură universală și comparată, în cadrul căruia inițiază ampla lucrare Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1859-1918), coordonatăă împreună cu Ioan Lupu (I-III, 1980-1985; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române, 1982). Va participa, în calitate de
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Radu Paraschivescu, iar în volum cu o ediție din scrierile lui Traian Demetrescu (1951). Lucrează ca redactor la „Flacăra” (1949-1968), este corespondent al revistei „Steaua” la București (1953-1955), redactor la „Viața românească” (1955-1958) și la „Secolul 20” (din 1964 până la pensionare). Colaborează, de asemenea, la „Națiunea”, „Tânărul scriitor” (cu cronici literare), „Contemporanul”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. În cadrul activității de la revista „Realitatea evreiască” se ocupă de editarea seriei „Caiete culturale”, cu volume dedicate lui B. Fundoianu, Paul Celan
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
trei ani mai târziu la Grupul Școlar „Electronica” din București. Obține titlul de doctor în filologie în 1974, cu teza Mituri romantice în poezia românească a secolului al XIX-lea. Din 1978 este secretar pentru România al Comitetului Internațional „Byron”. Pensionară a Uniunii Scriitorilor din 1982, emigrează în 1990 în Israel. După ce, în 1960, sub semnătura Cristina Lucian, debutase cu versuri la „Flacăra”, va mai colabora cu studii și articole de istorie literară, eseuri și versuri în „Limbă și literatură”, „Revista
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
câte n-au făcut la fel...”. Viața la bloc devenise și mai promiscuă în ultimii ani ai lui Ceaușescu: se întrerupea lumina, căldura și apa caldă erau restricționate, impresia de stare de război sau asediu marca pe toata lumea. O pensionară, inginer chimist, relatează cu exactitate: „Întâi a venit restricția la lumină și apoi la căldură. Din ce în ce mai des se întrerupea curentul electric, frigiderele se dezghețau, iar liftul rămânea cu locatari cu tot între etaje. Trebuia să strigăm după ajutor ca să vină
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
De unde primeau cu toții sprijin pentru a putea rezista? Familia devenise singura oază de conservare a valorilor și mijloc de menținere a încrederii în forța interioară a individului. Aici fiecare putea fi el însuși, familia oferea susținere, căldură, siguranță. O profesoară pensionară își amintește de anii studenției, când familia îi asigura liniște și protecție, deși unii membri (unchi, mătuși) erau arestați, iar părinții erau terorizați de cotele pe care trebuiau să le predea la stat. Ea se destăinuie: „Familia a jucat un
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1947. În sate mureau zilnic oameni, mai ales bătrâni și copii. La școală se mergea în cipici și opinci, rar cine avea papuci de suman cu talpă de cânepă sau sfoară”. Dar rezistenta era girată de solidaritatea familială. O ingineră, pensionară, își amintește: „Pentru cei care aveau pământ se introduseseră niște cote ce erau imposibil de plătit. Aproape tot ce strângeai într-un an de pe tot pământul pe care-l aveai trebuia să dai la stat. Noi, părinții și bunicii, aveam
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în familie, în structuri rezidențiale sau în structuri alternative; - tineri cu dizabilități (18‑26 ani) aflați în familie, în structuri rezidențiale sau în structuri alternative; - adulți cu dizabilități, de vârstă activă, integrați sau nu în muncă; - adulți după vârsta de pensionare care au certificat de încadrare într‑o categorie de handicap; - familii cu risc de naștere a copilului cu deficiențe. În cadrul acestei strategii au fost inițiate acțiuni bazate pe comunicare, flexibilitate și transparență și focalizate pe: - reforma cadrului normativ pe principiul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de bancă. Urmează liceul la Roman și, între 1944 și 1948, Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, secția engleză-italiană. Între 1950 și 1961 coordonează traducerile din limbi străine în cadrul Direcției Generale a Editurilor, iar din 1961 până la pensionare (1982) este redactor la Editura pentru Literatură Universală, devenită Editura Univers. Debutului din 1956, cu volumul Ochelarii, cuprinzând transpuneri din nuvelele scriitoarei italiene Anna Maria Ortese, îi urmează, întinsă pe multe decade, o carieră de traducător preponderent din literaturile anglo-saxone
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
educație politică a CC al PCR (1947), președinte al Uniunii Ziariștilor (1947), secretar general la Ministerul Artelor (1949-1950), redactor-șef al revistei „Viața românească” (1950-1953), redactor-șef al Redacției publicațiilor pentru străinătate (funcție în care a rămas din 1950 până la pensionare, în 1980). Cu toate că nu avea studii universitare de specialitate, a funcționat ca profesor universitar și șef al Catedrei de estetică la institutele de arte din București (1948-1968). Competența profesională precară - în materie de literatură și artă a rămas un autodidact
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
Eminescu). Între 1942 și 1947 este director al Teatrului Municipal din București. Funcționar la Uniunea Scriitorilor (1949-1951), cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor (1951-1955), contribuie la înființarea Muzeului Literaturii Române, unde activează ca muzeograf din 1957 până la pensionare, în 1968. Debutează în 1923 la „Cuvântul studențesc”, cu versuri, reluate imediat în „Universul”. În 1931 ziarele „Epoca” și „Lupta” îi găzduiau fragmente din volumul Carnet de drum, tipărit câteva luni mai târziu. De acum înainte colaborează sporadic, semnând uneori
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
1946, la „Tânărul muncitor” (1947-1949) și la „Scânteia tineretului” (1949-1951), redactor-șef la Editura Tineretului (1952-1954), redactor-șef adjunct la „Gazeta literară” (1955-1962) și, în paralel, cadru didactic la Facultatea de Limba și Literatura Română din București (din 1950 până la pensionare), trecând prin toate treptele carierei, până la gradul de profesor (1991). Colaborează la „Gazeta literară”, „Teatrul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul” ș.a. A debutat editorial cu Însemnări despre literatură și teatru (1958). M. s-a consacrat îndeosebi dramaturgiei, domeniu în genere puțin
MINDRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
Alianță cu ocazia alegerilor. Mingii mai cumpără ei” (femeie, 19 ani, casnică). După opinia sătenilor, singura sărbătoare care a persistat este hramul bisericii (de Sf. Dumitru), dar „nu de mare anvergură, nu se face cu mâncare...” (femeie, 63 de ani, pensionară) ca în alte părți. Este o sărbătoare obișnuită la care vin aproximativ 30-40 de persoane. Masa este organizată de către o familie care contribuie cu toate cele necesare, luând astfel forma unui praznic. Sărbătoarea mai mare care o înlocuiește, ca amploare
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
dispune țăranul, prins din zori și până seara cu treburile gospodărești. Caseta SEQ Caseta \* ARABIC 9. Opinii în ceea ce privește urmărirea programelor TV „Când intrăm în casă sara, suntem așa de obosiți că adormim în fața televizorului sau mâncăm ceva și ne culcăm” (pensionară, 66 de ani). „Aici, numai cei bătrâni și bolnavi, care nu se mai pot duce la muncă, au timp să se uite la televizor pe vremea asta. Și copiii... Acum e cartofii, floarea-soarelui” (pensionară, 71 de ani). „Eu, dacă prind
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
sau mâncăm ceva și ne culcăm” (pensionară, 66 de ani). „Aici, numai cei bătrâni și bolnavi, care nu se mai pot duce la muncă, au timp să se uite la televizor pe vremea asta. Și copiii... Acum e cartofii, floarea-soarelui” (pensionară, 71 de ani). „Eu, dacă prind zece minute, mă uit la TV... citesc Cuvântul liber... că altceva, la țară... Să treacă un jurnal de seară să nu îl vezi? Că altceva... ce avem?” (femeie, 56 de ani). Televiziunea și radioul
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
aproape” (femeie, secretarul primăriei, 35 de ani). Mijlocele de transport în comun cele mai accesibile sătenilor sunt: microbuzele Arad-Oradea-Timișoara „care circulă din oră în oră” (femeie, secretarul primăriei, 35 de ani ); mașinile de ocazie („mergem la Chișinău Criș cu ocazia” (pensionară, 72 de ani); autoturismul propiu: „Sunt în jur de 150 de mașini în comună” (preot reformat, 49 de ani); „Se duc oamenii cu mașina” (femeie, secretarul primăriei, 35 de ani) și mai rar, cu bicicleta: „Dar vara fac economie de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
în stradă din curte. Aici e curățenie” (șomer și lucrător cu ziua, 53 de ani); „Satul este foarte interesat de curățenie. Atât o casă, cât și un sat. Acesta este primul lucru, nu? În tot satul se face curățenie. Trebuie” (pensionară, 67 de ani); „Vrem să fie o curățenie mai mare” (femeie, 59 de ani). Sunt foarte multe case nelocuite în Zerind. Tinerii care au migrat la oraș dețin în proprietate casa părintească și vin în vizită doar de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]