4,527 matches
-
nu este vorba numai de spectacolul lăcomiei nelimitate, dar și de mirajul puterii nelimitate... 60 Negând finitudinea, imperfecțiunea și limitele ființei umane, oamenii timpurilor noastre (începând, pare-se, cu anii '80 ai secolului al XX-lea), înțeleg să-și extindă perfecțiunea în toate domeniile: intelectual, fizic, emoțional, social, profesional (nu este vizat și cel moral!). În actualul context, al secularizării în expansiune, idealul personal indus de o societate obsedată de excelență și de performanță nu mai are limită. Nimic nu-l
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
seducție. "Ideologia reușitei notează filosoful francez invadează totul" (2009, p. 156). Desigur că nu negăm și credem că nu ar putea nega cineva care se pretinde o ființă rațională, doritoare de mai bine, de mai autentic, de mai frumos principiul perfecțiunii și al afirmării de sine, ca expresie a manifestării propriului potențial. Există însă un prag dincolo de care pretențiile idealului se dovedesc mai degrabă nocive, destructive, decât fecunde, împlinitoare, constructive. Pare că acest prag a fost trecut de societatea hipermodernă și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a lui Abu Hasan, care, aparent, nu avea nici o dorință, poate fi înțeleasă doar dacă ghicim adevărata sa valoare etică și psihologică, care ține de intenția cunoașterii profunde de sine. El devine în acest mod un fel de arhetip al perfecțiunii omenești, care mobilizează toate energiile spirituale pentru a se realiza, etapa finală a unui traiect inițiatic, după pățaniile anterioare, și ele cu aport cognitiv. Exprimânduși dorința de a fi calif, Abu Hasan se situează în poziția temporară de uzurpator, de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
din programul Démocratie pacifique: "Să abolim egoismul"; dacă s-ar putea face ca statul să dea totul tuturor, fără să primească nimic de la nimeni să se facă! Cu siguranță, voi vota decretul și mă voi bucura că umanitatea ajunge la perfecțiune și la fericire pe un drum atât de scurt și de ușor! Dar, trebuie bine spus, astfel de concepții par himerice și futile, dacă nu chiar puerile. Că au trezit speranțe în clasa care muncește, care suferă și nu are
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
particulară, dar legitimă, a acestui fundament al oricărei societăți, schimbul. Merg mai departe. Încredințând un serviciu special statului, cetățenii pot să realizeze o operațiune bună sau rea. Realizează una bună dacă, prin acest mijloc, serviciul este făcut cu mai multă perfecțiune și economie. Realizează una rea în ipoteza contrară; dar în niciun caz eu nu văd apărând principiul comunist. În primul caz, cetățenii au reușit; îl al doilea caz, ei s-au înșelat, asta este totul; și dacă Comunismul este o
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
piețele; este un termen nu foarte bine ales pentru a desemna un model mental al proceselor de piață care abstrage din lumea reală condițiile ce caracterizează concurența. Pentru ca statul să fie agenția capabilă să miște piețele către o astfel de "perfecțiune", ne-am aștepta ca și acesta să fie produsul unei politici democratice "perfecte", în care un număr infinit de votanți și de candidați nu au niciun impact asupra măsurilor adoptate, toate politicile sunt omogene, iar informația despre costurile și beneficiile
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
suportabilă. Ce am deveni dacă ne-am pierde timpul? "Cu cât înaintez în cariera vieții, cu atât găsesc mai necesară munca; cu timpul, devine cea mai mare dintre plăceri și ține loc tuturor iluziilor pierdute" (Voltaire). Dorința de succes și perfecțiune în muncă poate fi contracarată de nereușită, generatoare a sentimentelor de inferioritate și de umilință. Aceste eventualități pot facilita descoperirea că nu totdeauna intenția și ambiția reprezintă călăuze bune în muncă și în viață. Înțelegând eșecul, chiar recunoscându-i necesitatea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
motive de sănătate, Modigliani nu este încorporat. Caracterul dominant al pictorului a constat în faptul că a știut să își mențină creația la nivelul exigențelor sale. Opera sa a fost inspirată de dragoste, înde-părtându-se treptat de orice senzualitate. A glorificat perfecțiunea trupului și a chipului uman într-o operă realizată ca o recunoștință pentru viață, viața care pentru el a fost plină de suferințe. Împreună cu portretul, nudul este tema cea mai frecventă în opera lui Modigliani. A idealizat corpul femeii, etalându
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
o reușită de proporții, ea devine, în scenariul dinamic al peratologiei, limită de atins. * "Limita de atins" este un concept ambiguu. Ea este absolută în măsura în care orice scop este finit, atingerea lui însemnînd o împlinire fără echivoc; ea este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul "de depășit-de atins". * Existența secvenței "de depășit-de atins" nu este decât consecința modului ambivalent în care poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acesta este prezent - indiferent de faptul că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o activitate (culme, perfecțiune). Acestea sânt cele patru linii semantice ale radicalului *per- pe care le reținem pentru analiza noastră. Este și limita aici (peras), și parcursul între limite (poros), resimțit ca depășire a unui obstacol și ca pășire dincolo (peran), și este, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
autor sau altul s-a stins de mult. Nu mă mai interesează decât ceea ce mi se adresează în mod direct, ceea ce are legătură cu mine, cu viața mea, sau ceea ce îmi provoacă o fericire intensă, făcîndu-mă să mă pierd în perfecțiunea altei lumi. Însă cărțile care pot să facă asta sânt extrem de rare: Maestrul și Margareta, Război și pace, Frații Kararnazov, Moartea lui Ivan Ilici ― atât e ceea ce-mi vine în prima clipă în minte. Cum de am ajuns aici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acel articol: Dacă omenirea în genere de secole nu face alt decât a continua o luptă infinită, aceasta nu e decât numai ca să atingă un scop oarecare celor mai mulți necunoscut. Acest scop este cel mai sublim, pentru că el este fericirea și perfecțiunea omului, unicile condițiuni cari-l pot apropia de creatorul său. Iang-Keh-Tiang a tresărit de bucurie la citirea acestor cuvinte și au esclamat: iată un om. Apocaliptica claritate al acelui articol, stilul cel corect și ușor al iluminatului necunoscut l-au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
internă, așa cum ar fi cerut probabil politica externă. Disciplina relațiilor internaționale și politica deveniseră prea complicate pentru a mai încăpea în modelul realist. Conexarea exista deja, nu mai avea nevoie să fie instituită printr-o politică conștientă. Destinderea reprezintă deopotrivă perfecțiunea și declinul diplomației superputerilor din secolul al XX-lea: o astfel de diplomație nu mai făcea față politicii internaționale. Dincolo de fragmentarea din ce în ce mai pronunțată a domeniilor diplomatice, eșecul lui Kissinger stă mărturie pentru faptul că elitele politicii externe pierduseră controlul asupra
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
extrapolate două tipuri ideale: o epistemologie naturalistă și una inter-pretivistă. Naturalismul are patru caracteristici de bază (von Wright 1971: 4). El presupune monismul metodologic, adică ideea unității metodelor științifice, în ciuda diversității temelor investigației științifice. Naturalismul tinde către idealul matematic de perfecțiune. Matematica și fizica impun standardul dezvoltării științelor, inclusiv a celor umane. Aceasta face din căutarea legilor generale deși nu neapărat și universale programul de cercetare legitim din punct de vedere științific. În al treilea rînd, naturalismul susține subsumarea teoretică a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Augustin într-o etapă a vieții sale. Albigenzii refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe marea majoritate a oamenilor, albigenzii s-au împărțit în două categorii: "desăvârșiții
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
albigenzii s-au împărțit în două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin punerea mâinilor) în această viață și, "credincioșii" care puteau duce o viață normală dar trebuiau să aștepte până vor fi murit pentru a atinge perfecțiunea.12 Învățăturile și practicile albigenzilor erau în mod evident eretice și lucrul acesta a generat o serie de cruciade de-a lungul unei perioade de aproximativ 20 de ani până când în cele din urmă au fost învinși. Cruciadele implicau atât
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
deoarece personajul feminin pozitiv, donna angelicata, nu mai este atât de credibil, nu mai reprezintă decât imaginea abstractă a unei calități sau virtuți, pe care intenționează, didactic, să o reliefeze, devine detașat de mundan, de verosimilitate și, mai mult chiar, perfecțiunea sa fizică și morală este umbrită de unele defecte care îi știrbesc din exemplaritate. Pe de altă parte, personajul feminin negativ, donna demonicata, dobândește valențe noi, pozitive: este adevărat că trișează, poate fi concupiscent, se revoltă, uzurpă autoritatea patriarhală, misogină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este tocmai această dramatică zbatere între bine și rău, între a opta pentru valorile pozitive sau a sucomba influențelor negative. Prin donna angelicata vom identifica și denumi un personaj feminin pozitiv, cu trăsături ideale, cu un aspect fizic de o perfecțiune aparte, astfel încât, uneori, nici nu mai pare real, ci mai curând eterat, deținând calități demne de a oferi exemple moralizatoare pentru un public ce nu trebuia să uite că în lectură utilul trebuie îmbinat cu plăcutul (diletto și utilità cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
existența. Beatrice reprezintă modelul ideal al acestei întruchipări angelice, care nu oferă doar un extaz contemplativ poetului îndrăgostit, ci îi garantează și accederea la divinitate. Prototipul donnei angelicata poate fi însă găsit mult mai departe, în cultură și religie, în perfecțiunea fizică și morală a Fecioarei Maria, singura creatură capabilă să cuprindă în ființa ei divinitatea și astfel să i confere omului posibilitatea înălțării spre dumnezeire. Cultul mariologic cunoscuse în perioada medievală o amplă dezvoltare, de aici și ipostaza femeii din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să reliefăm este faptul că această donna demonicata nu este monstruoasă, ci profund 21 umană, nu este malefică, așa cum, poate, ar apărea la o primă lectură superficială, ci o reformatoare veritabilă, nu este preocupată de viața de dincolo și de perfecțiunea umană, ci vrea doar să acționeze după bunul plac, eliberată de închisoarea căminului și de emblema de simplă aducătoare pe lume a unor urmași. Prototipul acestui personaj ar fi nesupusa Eva, care a dus la căderea întregului neam omenesc. Demonismul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lăsând deoparte rugile pe care le înălțau la ceruri, începură să vorbească între ele multe și mărunte despre vitregia acelor vremuri.”150 Așezarea în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante, numărul simbolizând perfecțiunea. Rugăciunile abandonate sugerează o rupere de elementul sacru și o orientare spre profan; în fața morții, personajele boccaccești nu-și descoperă evlavia sau pietismul Evului Mediu, ci omenescul și instinctualul, nevoia de a trăi cu intensitate viața. Ceea ce le leagă este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și mânuirea unor instrumente. Joacă șah și table, jocuri ce presupun nu doar dexteritate, ci și o inteligență remarcabilă. Membrele grupului reprezintă niște donne angelicate, trăind un otium senin, dar nu sunt niște ființe eterate, aproape 66 ireale, distanțate prin perfecțiunea lor și izolate sugestiv într-un spațiu celest de unde nicio imperfecțiune nu le poate vătăma, cum se întâmpla la Dante Alighieri sau la Francesco Petrarca, angelicul nu se referă la Boccaccio la o puritate absolută, la o credință și o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
demn de urmat, căci femeii în epocă i se cerea, ca de altfel până într-o perioadă târzie, o supunere desăvârșită. Dante Alighieri încheiase Divina Comedie cu imaginea apoteotică a divinității, ce fusese făcută accesibilă prin persoana Beatricei, întruchipare a perfecțiunii; 230 Ibidem, vol. II, p. 123. 84 Boccaccio, mare admirator al poetului, nu putea finaliza capodopera sa decât oferind un model de virtute creștină, o donna angelicata, nu atât prin frumusețe fizică, cât mai ales prin desăvârșire morală. La polul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Dumnezeu, instituția căsătoriei rămânea inferioară castității, celei din urmă fiindu-i rezervate, în lumea de dincolo, locuri privilegiate. A lăuda fecioria nu însemna a discredita mariajul. Ele nu reprezintă polaritatea bine-rău, ci o ierarhie de la bine spre mai bine, spre perfecțiune. Deși Fericitul Ieronim a dovedit că Hristos mergând la o singură nuntă i-a învățat pe bărbați și pe femei că ar trebui să se căsătorească o singură dată, el nu a interzis o a doua căsătorie sau chiar mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu blândețe în portretul făcut în Prologul general, folosind frecvent adverbul ful, care în engleza contemporană ar însemna very, adică „foarte”. Se ajunge astfel la unele superlative în comportamentul și atitudinea personajului. „Deși era o femeie rafinată, era departe de perfecțiune în vocația aleasă, aceea de stareță.”485 Personajul feminin aparține unei stări sociale privilegiate, este bogată și i se aduce mereu laudă sau i se fac reverențe. Descrierea pe care i-o realizează naratorul este detaliată.486 „Chaucer știe să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]