2,409 matches
-
în Dubai, oraș distrus de furtuni de nisip. Povestea a fost inspirată din propriile experiențe ale lui Davis și Williams cu caniculele, cicloanele tropicale și furtunile de nisip din Louisiana și Lubbock, precum și dintr-o întâmplare în care o armată persană a dispărut într-un deșert din Egipt din cauza unei furtuni de nisip. Cei doi au crezut că forțele haotice din spatele furtunilor de nisip i-ar ajuta să arate cât de fragili sunt oameni, precum și duritatea războiului. Echipa a crezut că
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
(sau "Birijani"; Urdu: بریانی; Hindi: बिरयानी, ) este o mâncare cu orez. Numele provine de la cuvântul persan beryă(n) (بریان) și înseamnă „prăjit“. Există variante regionale și locale de Biryani în Orientul Mijlociu până în partea de sud-est a Asiei. Componenta principală este orezul, în special orezul Basmati. La aceasta se adaugă carne condimentată și prăjită, cum ar fi
Biryani () [Corola-website/Science/335600_a_336929]
-
transferată la începutul absidei noii biserici, iar de o parte și de alta au fost construite camere servind drept - diakonikon - care servesc, intre altele drept vestiare, și prothesis. Biserica a fost distrusă, ca și majoritatea bisericilor din Palestina, de invazia persană sasanidă din 614, apoi de invazia arabă musulmană. Mozaicurile pavimentului sunt cele mai vechi mozaicuri figurative ale artei creștine din Palestina găsite până astăzi și impresionează prin păstrarea unei destul de bune calități. Culoarea pietrelor mozaicurilor este neagră, brună, roșie, galbenă
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Patriarhilor, Hebronul a rămas în această perioadă dependent administrativ și politic de Ierusalim.( Jericke) După distrugerea Primului Templu, numeroși locuitori evrei din Hebron au fost,se pare,deportați în exilul babilonean.( Carter). O parte s-ar fi întors după cucerirea persană (538 î.Hr.) (Nehemia 11:25). În perioada elenistică s-au găsit aici morminte grecești cu menționarea zeului edomit Kos, localitatea cunoscând o influență edomită. Edomiții sau idumeii,probabil sub presiunea nabateenilor, au înaintat prin Neggev până în sudul Iudeei, și au
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
orașul a fost parte a Imperiului Roman de Răsărit sau Bizantin în cadrul provinciei Palaestina Prima din Dioceza Estului. În secolul al V-lea împăratul Iustinian I a ridicat deasupra Peșterii Macpela o biserică creștină, pe care a distrus-o generalul persan Sahrabaz în cursul ocupației scurte a țării de către Imperiul Sasanid în anul 614, sub domnia lui Khosrau al II-lea.(Norwich). Sub bizantini stabilirea de evrei la Hebron a fost interzisă (Scharfstein). Persanii au distrus numai biserica, prezervând sanctuarul peșterii
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
găsit expresia cea mai vestită.. Printre cei mai vestiți donatori in evul mediu pentru pelerinii la Hebron s-au numărat Emirul Horasanului,care a dăruit în acest scop o mie de dirhami pe an,și al Shar al Adil. Călătorul persan Nasir-i-Khusraw care a vizitat Hebronul în anul 1047 menționează în cartea sa „Safarname” că foarte multe sate furnizau Sanctuarului donații în scopuri pioase. Într-unul din sate exista un izvor, care tâșnește de sub o piatră, dar nu foarte abundent; apa
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Abū al-Qăsim Maḥmūd ibn ʿUmar al-Zamaḫšarī, cunoscut sub numele de Al-Zamaḫšarī, (n. 8 martie 1075 - d. 14 iunie 1144) a fost un învățat mu’tazilit de origine persană, care a trăit în perioada abbasidă. Al Zamaḫšarī este cunoscut pentru comentariile sale asupra Coranului și a poeziei preislamice, precum și pentru unele tratate de retorică ("Asas al-Balăġa", „Bazele retoricii”), gramatică, fiqh, geografie. Totodată, este autorul unui dicționar arab-persan, care utilizează
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
i-a fost aplicată. Mai târziu, el a revenit la Khwarezm, unde a murit în 1144, la Gorgan (în prezent, provincia Gulestan, Iran). Ca lingvist, a considerat limba arabă regina tuturor limbilor, în ciuda faptului că era vorbitor nativ de limbă persană. Cea mai cunoscută lucrare a sa se numește "Al-Kashshăf ʿan Ḥaqăʾiq at-Tanzīl" și reprezintă un studiu cuprinzător, bazat pe analiza lingvistică a sensurilor Coranului. Acesta a fost scris în limba arabă și finalizat în anul 1134, fiind publicat în 1856
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
Ordinul Mawlaw'īyya / Mevlevi, sau Mevlevilik / Mevleviye este un ordin sufi fondat in Konya de adepții lui Jalăl ad-Dīn Muhammad Rūmī (persană: جلالالدین محمد رومی), cunoscut și ca Jalăl ad-Dīn Muhammad Balkhī (جلالالدین محمد بلخى),Mawlănă (مولانا, "învățătorul nostru"), Mevlânâ, Mevlevî (مولوی "Mawlawī", "învățătorul meu"), sau doar, simplu, Rūmī (1207 - 17 decembrie 1273), poet persan, jurist, om de
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
ad-Dīn Muhammad Rūmī (persană: جلالالدین محمد رومی), cunoscut și ca Jalăl ad-Dīn Muhammad Balkhī (جلالالدین محمد بلخى),Mawlănă (مولانا, "învățătorul nostru"), Mevlânâ, Mevlevî (مولوی "Mawlawī", "învățătorul meu"), sau doar, simplu, Rūmī (1207 - 17 decembrie 1273), poet persan, jurist, om de știință islamic, teolog și mistic sufi. Sunt cunoscuți și ca derviși rotitori, datorită faimoasei lor tehnici de rotire ca formă a "dhikr" (rememorare, pomenire a Divinului). Derviș este denumirea unui inițiat pe calea sufi; rotirea este o
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
Abū-Muhammad Muslih al-Dīn bin Abdallăh Shīrăzī (persana: ابومحمد مصلح الدین بن عبدالله شیرازی), cunoscut sub numele de Saʿdī (persana: سعدی), Saadī Shīrăzī sau Saadī, (n. 1210 la Șiraz, Persia - d. 1292) a fost unul dintre principalii poeți persani. , poetul filozof, este autorul a două vaste culegeri de un pronunțat caracter moralizator: Golestan (Gradina florilor) și Bustan (Livada / Gradina Fructelor), pe lângă producții pur lirice, însumând sute de gazeluri si catrene. Golestan este considerata cea mai influentă culegere de proză
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
este autorul a două vaste culegeri de un pronunțat caracter moralizator: Golestan (Gradina florilor) și Bustan (Livada / Gradina Fructelor), pe lângă producții pur lirice, însumând sute de gazeluri si catrene. Golestan este considerata cea mai influentă culegere de proză a literaturii persane. Mausoleul lui se află în Șiraz (Iran). Ziua Națională Saadi este celebrată în Iran pe 21 Aprilie (persana: ١ اردیبهشت) Multe aspecte ale vieții lui Saadi sunt incerte. Cercetătorii au identificat elemente autobiografice în principalele sale lucrări, Golestan si Bustan
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
lungul vieții.Saadi a decedat în anul 1292. Mausoleul lui Saadi, ce adăpostește mormântul acestuia, se afla în orașul Șiraz din Iran. Un poet și filozof de excepție, Saadi reușește să spargă tiparele lingvistice și temporale. Opera sa transcede spațiul persan și ajunge așadar în folclorul internațional sub formă de proverbe. Încercări repetate au fost întreprinse de cercetatori pentru a identifica aspecte culturale islamice, zoroastriene sau chiar sufite în opera lui Saadi. Esențial este însă faptul că umanismul său profund precum și
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
indiferent la necazurile celorlalți Nu meriți atunci sa fii numit om. Președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a citat primele două versuri ale acestui poem în discursul său de felicitare a poporului Iranian pe 20 martie 2009 cu ocazia celebrării Noului An Persan. In 2010, Banca Centrală a Iranului a început tipărirea de bancnote de 100,000 riali ce au imprimate pe verso primele două versuri din „Banii Adam”, precum și o poză a mausoleului lui Saadi din Șiraz. De asemenea, pe moneda de
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
critic literar mai recent, Annmarie Schimmel, comentează faptul că stilul artistic al lui Saadi este simplu dar elegant și justifică astfel atracția superioară pe care publicul european a resimțit-o față de opera lui Saadi în comparație cu cele ale altor poeți clasici persani. Unul dintre principalii critici iranieni care au analizat legătura lui Saadi cu sufismul a fost Badi’al-Zaman Foruzanfar. Foruzanfar a comentat despre posibila influență a maestrului Sufi Shahab al-Din Sahrawardi (sau Sohrevardi) asupra ideilor utilizate de Saadi în operele sale
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
Saadi este o eroare determinată în parte de asocierea acestuia cu câțiva reprezentanți sufi cu care Saadi a avut contact, și pe de altă parte, generată de existența unor poezii mistice printre ghazalurile sale. Saadi este unul dintre primii poeți persani traduși în Europa. Poezia persană a avut, fără îndoială, o influență asupra literaturii occidentale, începând cu La Fontaine, Diderot și Voltaire, până la Hugo, Balzac, Goethe și Ralph Waldo Emerson. Golistan este considerată că ar fi constituit o influență serioasă pentru
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
în parte de asocierea acestuia cu câțiva reprezentanți sufi cu care Saadi a avut contact, și pe de altă parte, generată de existența unor poezii mistice printre ghazalurile sale. Saadi este unul dintre primii poeți persani traduși în Europa. Poezia persană a avut, fără îndoială, o influență asupra literaturii occidentale, începând cu La Fontaine, Diderot și Voltaire, până la Hugo, Balzac, Goethe și Ralph Waldo Emerson. Golistan este considerată că ar fi constituit o influență serioasă pentru Fabulele lui Jean de la Fontaine
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
a finalizat în locul unde s-a născut.După ce a plecat din Turkistan, a stat o perioadă în Iran, mai târziu stabilindu-se la Bagdad, acesta fiind centrul științei și a artei. Aici și-a finalizat studiile superioare, învățând și limbile persană, arabă și greaca veche. După studierea filosofiei și-a dezvoltat viziunile în conformitate cu filosofia aristotelică. Și-a întemeiat o școală, unde a început să scrie lucrări mature. Și-a prezentat opiniile în domeniul psihologiei, metafizicii, unității, rațiunii, etc. A intrat în
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
Junaid-e Baghdadi (Persană: جنید بغدادی), (830 e.n.-910 e.n.) pe numele său arabizat Abu’l-QAsim al-Junayd ibn Mu˙ammad al-KhazzAz, a fost unul dintre cei mai de seamă mistici islamici (sau sufi) persani din vremurile de început și este o figură centrală în
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
i (Arabă: النزاريون "an-Nizăriyyūn; Nezări Ismaʿilis") fac parte din comunitatea șiiților Ismailiți (Arabă: الإسماعيلية "al-Ismăʿīliyya"; Persană: اسماعیلیان ). i și Musta’iliții sau "Țayyibī Mustaʿlī (Mustaʿlian Țayyebi Ismaʿilis)" reprezintă astăzi principalele ramuri ale șiismului Ismailit. La momentul actual, terminologia de Nizariți este asociată primordial adepților lui Aga Khan. În urma declinului dinastiei Ismailite fatimide și a morții Imamului
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
Mohammed este profetul Lui” confirmă apartenența credinciosului la Islam. Șiiții (Naziriții inclusiv) adaugă "wa 'Aliyun wali Allah" (), „iar Ali este gardianul [trimis] de Allah” la sfârșitul Shahadei. Cei șapte stâlpi sunt următorii: Prințul Shah Karim Al Hussaini Aga Khan (IV) (Persană: شاه کریم حسینی، آقاخان چهارم) (Urdu: شاه کریم حسینی، آقاخان چهارم) ("Aga Khan" sau "Aqa Khan" and "Agha Khan") n. 13 decembrie 1936 la Geneva, Elveția, este un magnat britanic, și cel de-al patruzeci și nouălea (și actualul) Imam
Nizariți () [Corola-website/Science/333603_a_334932]
-
februarie 1835 în orășelul Qadian (actualmente în nordul statului Punjab din India), Mirză Ġulăm Aḥmad se trăgea dintr-o respectabilă familie de moguli. De la vârstă fragedă, a primit educație religioasă islamică elementară și filologică, fiind instruit în filozofie, logică, Urdu, persană și arabă. . Cea mai mare parte a timpului obișnuia să și-o petreacă în singurătate (chiar și după cea dintâi căsătorie a sa, din 1852), studiind Coranul, meditând, fiind cufundat în rugăciuni. Dar era de asemenea cunoscut și pentru dezbaterile
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
Literatura persană (persană: ادبیات فارسی) este una dintre cele mai vechi literaturi din lume. Isoria ei se întinde pe două milenii și jumătate, deși mare parte din materialul pre-islamic a fost pierdut. Sursele sale au fost în Persia istorică, inclusiv în Iranul
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
Isoria ei se întinde pe două milenii și jumătate, deși mare parte din materialul pre-islamic a fost pierdut. Sursele sale au fost în Persia istorică, inclusiv în Iranul de astăzi, Irak și zona Caucazului, precum și regiuni din Asia Centrală, unde limba persană a fost istoric, limba națională. De exemplu, Molana (Rumi), unul dintre poeți cei mai iubiți în Persia, născut în Balch sau Vakhsh (în ceea ce este acum Afganistan sau Tadjikistan), a scris în persană, și a trăit în Konya, apoi în
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
succesiv - arabă, turcă și mongolă, instituindu-se un regim de tip feudal asiatic, la curțile feudale se dezvoltă o literatură predominantă de spiritul, ideologia, gusturile vieții de curte. ” , Baba Taher din Hamadan, zis despuiatul , a fost unul din primii poeți persani, care a precedat șirul geniilor poetice persane ca Ferdousi, Nizami, Omar Khayyam, Rumi, Attar, Saadi, Hafez și Djami. A fost unul dintre primii poeți care a folosit robaiul, catrenul persan monorimat, cu excepția versului al treilea, rima fiind de obicei
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]