4,013 matches
-
și uneori au pe undeva un y. După trei zile, mirarea voastră nu s-a epuizat. Cehoslovacia e o țară În care poți vedea... să lăsăm muzeele și vrăjelile turistice pentru mai tîrziu... poți vedea mîncare În magazine de mîncare. Picați În cur În fața băcăniei de la colțul străzii, zeci de jamboane și șunci și pești afumați În galantar și roți de cașcaval și brînzeturi și măsline și mirodenii și fructe despre care nici măcar nu știți dacă au sau nu sîmburi și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noapte, Într-o liniște În care susură somnul a o sută de soldați. Inima aproape că sare din mine, Încerc să-mi liniștesc respirația. [Erai În clasa a 10-a, pe la jumătatea lui octombrie, cred, aveai ore după-amiaza. CÎnd ai picat În clasă, Răzvan ți-a zis că a murit Neacșu. Ți-ai dat imediat seama că nu făcea mișto, pentru că s-ar fi ținut serios o vreme ca să Îngroașe gluma, dar el a Început să rîdă cînd a văzut cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de pe acest tablou ciudat, În care apar obiecte care, alăturate, n-au nici un sens și al căror loc e În altă parte. Furia Îmi Îneacă mințile. Tot episodul nu a durat mai mult de un minut și acum am rămas picat Înapoi În cur pe marginea patului. — Nu-mi vine să cred că nu i-am băgat o bucată. Dimineață nu și-ar fi amintit cine dracu’ i-a Învinețit mutra aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cald ca În restul casei, aragazul nu se oprește niciodată, arde o flacără albastră, fragilă. Pălăvrăgim o mie de alte chestii, deocamdată renunță să mă țină În casă. Urmează o a doua rundă de telefoane. Nico Îmi spune că am picat la fix, frate-său dă o petrecere mîine seară, dacă vreau, pot să vin... — Să vin? Întreb eu, nu-mi dau seama dacă e oportun. — Cum vrei. O să fie aici și... Înșiră o serie de nume, gașca ei. O să iasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
voi? Comandantul gărzii a crezut că au intrat În unitate niște țărani să fure. Cred că, așa cum stăm toți trei cu ochii bleojdiți pe santinelă, arătăm ca niște tîmpiți. Ca niște tîmpiți radioși, pentru că deodată ieșim de sub vraja lui Portocală. Picăm În realitate din acest eroism de desene animate și ne dăm seama că lumea poate fi bună și generoasă. Și ne emoționăm ca niște copii. În cazul meu, emoția e dublă, pentru că mă vedeam Închis În arest În ziua În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au proiectat În minte. Are un aer ușor amuzat. Deschid gura să o iau de la capăt, dar el ridică receptorul telefonului și- mi face semn cu el să mă opresc. — Cine a intrat OS? Stancu...? Știe de ăsta care a picat azi-noapte? Să vină la mine În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne freacă de ne sar ochii, face caz de regulamentele militare, de tot felul de principii din care doar el și poate alți cîțiva dezaxați Înțeleg ceva. Într-o săptămînă, ne-am făcut deja șase craioveni. Călin și Gabi au picat la o zi distanță unul de altul, ultimul e Marius. Mirosim a piloși toți, pentru că am fost transferați la mai puțin de o oră de casă. Dar tot la mai puțin de o oră de casă e și grupul ilfovenilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atîta lucru poate să Înțeleagă și ea. Dar, pentru că tatăl ei e directorul unui mare combinat și, conform cutumei generale, o roată În sistemul clandestin de relații care Îți poate face viața mai bună (dincolo de realizările regimului), ar trebui să pice ceva de undeva. Cum mama ei e directoare la un laborator de chimie alimentară, șansele se dublează. Pe masa de Crăciun ar trebui să fie niște portocale și banane, niște ciocolată, cîrnați și friptură. Se vor face cozonaci. Ar trebui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de mers, două luni prin ploi și noroaie. Ne-am adăpostit pe moșia unui boier, Gărdăreanu, undeva Între niște dealuri. Avea pămînt și animale și n-avea cu cine să-l muncească, că bărbații erau la război. Așa că i-au picat niște gospodari pe cap... Eu mă duceam cu oile, eram numai bun, și bătrînu’ Îi ținea gospodăria, făcea de toate... mulgea și oile... aduna cu pumnul căcărezele din putina aia de lemn plină cu lapte, nu știa să le mulgă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răspunse părintele Bernard, etalându-și surâsul fermecător. De fapt, îl înștiințase Gabriel la telefon, dar i se părea lipsit de tact să menționeze acest lucru. — Și de unde, mă rog, a aflat doamna Osmore? întrebă Brian iritat. Nu vrem să ne pice tot felul de indivizi, s-o deranjeze pe Stella. — M-am gândit la o mică atenție, spuse părintele Bernard și-i oferi un pachet lung și subțire, învelit într-un ziar, care se dovedi a conține câteva narcise abia îmbobocite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nefericit în acea perioadă din viața lui, își pregătea și el răzbunarea asupra lui Alex, pentru dragostea ei acaparatoare și nedeghizată. Alex, care se vedea pe sine ca o luptătoare, se simțea singură, amenințată, respinsă. Tom a fost cheia, darul picat din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui apusese și John Robert Rozanov era un om sfârșit. Singurul lucru care rămăsese teribil de viu era viitorul și viitorul era Hattie. În dezolarea lui, ideea nebunească, tipică pentru asemenea stare, de a o mărita repede pe Hattie îi picase ca un balsam. De ce n-ar încerca să-i aranjeze căsătoria, să intervină în viața și în viitorul ei? Una dintre cele mai ascunse și mai caracteristice dintre suferințele lui, un gând care se reconstituia întruna pentru a-i râcâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
expresia ta. Ceea ce e lipsit de formă e ireal. Unora le place, acest lucru. Adică unii gândesc că ceea ce e lipsit de formă e mai real, mai puțin formalist, mai spontan, ca o grădină sălbatică sau ca cineva care-ți pică neinvitat la masă. Bună idee, răspunse John Robert apreciativ, dar poate că ar trebui să privim problema sub altă prismă. Nu cumva totul ni se trage de la faptul că nu ne simțim americani? Tu te simți americană? — Nu. Dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mea cunoaște bine orașul Ennistone și poate foarte bine să-mi arate tot ce-i de văzut, așa încât nu e nevoie să te deranjezi dumneata. Dar... Oricum, în curând mă voi întoarce acasă... Acasă? — În Colorado, unde locuiesc. Numele american pică în conversație ca mișcarea satârului care despică în două halca de carne; Tom se simți retezat de parcă i s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici n-o să mă observe? Sper că-i o preocupare care nu-i dăunează. Și asta vrea să însemne că pot să mai aștept sau că nu-i nevoie să mai aștept? Crezi că George nu ți-a purtat niciodată pică pentru termenii prietenești în care erai cu Rozanov pe vremea studenției? Nu eram în termeni prietenești cu el. Pur și simplu considera că sunt bună la filozofie. Și eu... Și tu? Mă rog, îl cunoști pe John Robert sau îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neagră și cu colierul dințat, părea mult mai obscen „dezbrăcată“. O clipă, uită cu totul pentru ce venise. Nu trebuie să rămâi, nu ai voie să te găsești aici, îi repetă ea. Îl aștepți pe George? Nu, dar poate să pice oricând. Un minut pot să rămân? Diane, cam nesigură pe picioare, se așeză pe șezlong și își mai turnă un pahar de vin. — Vrei o picătură de whisky? Turnă puțin vin în celălalt pahar, stropind masa. Tom își scoase pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plec undeva în Sud, la Marea Mediterană, în Italia, Grecia, oriunde. N-am ieșit niciodată din Anglia, am fost doar la Londra, de câteva ori - mare scofală! Pe vremuri, țineam tot timpul o valiză gata pregătită, pentru cazul că mi-ar pica un tip bogat, bun și generos, pe pare să-l iubesc cum n-a fost niciodată iubit în viață: un bărbat trist, pe care să-l fac fericit și care să mă ia cu el. — De ce nu-l părăsești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întunecos. Se opri brusc. Ceva era în neregulă. Ceva se afla acolo. Ceva îngrozitor. Scrută întunericul. Stella ședea pe scări. — Hello, George. — Oh, Dumnezeule! George se lăsă să cadă pe unul din scaunele din hol. — Îmi pare rău că am picat pe neașteptate. — De ce-ai mai venit? De ce acum, sfinte Dumnezeule, de ce acum? Mă rog, o dată tot trebuia să fie. Regret că n-a fost mai curând. — Bestie rece... rece! — Nu pot să-mi schimb felul de a vorbi. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plece. — Taci odată din gură! strigă Greg din hol. Deci o masă de două persoane, dacă venim imediat? — De trei, îi strigă Judy. — Eu trebuie să plec. Trebuie să prind un tren spre Londra. Tocmai îmi făceam valiza când ați picat voi. — Prostii, dormeai dus. Oricum, ai pierdut trenul de zece patruzeci și cinci. Dacă plecăm imediat ni se mai servește o cină, anunță Greg. — Eu trebuie să plec, stărui Tom. Nu, n-ai să pleci! Dacă vrea să plece, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să poată fi în măsură să pună la dispoziția jurnaliștilor toate aceste facilități tehnice. Sala trebuie să aibă neapărat un retroproiector sau videoproiector. De asemenea, trebuie să știm dinainte cît poate suporta rețeaua și să nu ne trezim că ne pică tot sistemul în mijlocul unei conferințe de presă. De aceea, în acest sens, aveți nevoie de specialiști care să asigure funcționarea acestei părți tehnice la parametri optimi. Sălile de conferință trebuie dotate și cu flip-chart-uri, sau cu table de scris, care
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
și îți vei aminti negreșit. Regula funcționează perfect și astăzi. Și ori de câte ori o aplic, îmi amintesc de mama. Din câte se pare însă, mi se întâmplă tot mai des să uit. Medicamente pentru tata Într-o sâmbătă seara târziu, am picat pe capul lor fără să-i previn, împreună cu doi prieteni, cu gândul să rămânem la ei peste noapte. Am stat de vorbă cu toții în sufragerie, la o cafea. Tata s-a ivit cu întârziere venind din dormitor. Explicația întârzierii lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar întâmplător dădu cu privirea peste o felioară subțire de castravete, căzută de pe o tartină jos pe mochetă, chiar lângă pantoful ei. Alexandra îi urmări privirea și zâmbi ridicând ochii spre el. N-a căzut de la mine. Eu ce-mi pică în gheare nu scap! amenință ea în glumă. Dragoș găsi atât de absurd contrastul dintre Alexandra cea ponderată de toate zilele și femeiușca mondenă și dezmățată ce încerca să pară acum, după câteva înghițituri de vin, că izbucni în râs
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ședea deja în groapa săpată de cei doi soldați. Ce faci, domn’ sărjănt? Soileală de voie. Nu? Cred și eu! Boii ară și caii mănâncă sau, mai pe șleau spus, leatul sapă și eu stau la adăpost, așteptând să-mi pice în labă Toaibă cu ai lui. Ce gândeai? Să vezi ce îi iau la secerat cu automatul... Numai că - treabă anapoda - socoteala de acasă nu s-o potrivit cu cea din târg nici cât îi negru sub 24 unghie. Ia hai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întrebare:Ce vrei să zici? Doar nu-i spune că o venit domn’ colonel. Lasă, lasă. Știu că îl iubeai pe domn’ colonel, da’ cel mai tare îl iubeai pe... Ia spune tu, ca să nu spun eu, că ai să pici jos când îi auzi. Măi Oticule. Tu mă fierbi pe foc îngăduit, da’ eu nu prea sunt bun de zeamă. Spune, că chiar m-ai făcut curios. Tu ai vrut-o. Să nu spui că nu. A venit - însoțit de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
război... Dincolo de pod se întindea dealul, cu o pantă lină dar lungă cât o zi de post. Ajuns sus pe coamă, a privit în zare. În ceața depărtării se zărea dealul Măgurii. „Sub poala lui trebuie să ajung până nu pică noaptea”. Privea depărtarea în timp ce mergea din ce în ce mai anevoie din pricina durerii din picior. Fiecare pas era însoțit de un geamăt surd... În cele din urmă, s-a așezat pe marginea șanțului. A scos fularul și cu el a înfășurat strâns fluierul piciorului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]