2,508 matches
-
Încremenită și izolată. Dacă priveai prin sticla albastră, nisipul devenea cenușă, iar pe cerul tropical Înotau copaci ca de cerneală. Galbenul crea o lume de chihlimbar În infuzia de ceai foarte tare a razelor de soare. Roșul făcea frunzișul să picure stropi de Întuneric rubiniu pe o cărare roz. Verdele Îmbiba verdeața Într-un verde și mai verde. Și când, după atâta bogăție, te Întorceai spre un mic pătrat de sticlă normală, insipidă, cu țânțarul lui singuratic sau cu un ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
țipete și din spatele unui tufiș Înmiresmat s-au ivit În fața ochilor mei Polenka și alți trei, patru copii În pielea goală care se scăldau la câțiva metri mai Încolo, printre ruinele unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă, gâfâind, picurându-i apa dintr-o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai târziu a Început prima mea poezie. Ce a declanșat-o? Cred că știu. Fără nici o adiere de vânt, simpla greutate a unui strop de ploaie, strălucind cu o extravaganță de parazit pe o frunză cordată, Îi făcea vârful să picure și ceea ce părea o globulă de mercur executa un glissando brusc În jos, pe vena centrală și apoi, după ce Își lepăda povara strălucitoare, frunza ușurată se Îndrepta. Pic, tic, tac, pic, tac, tic - clipa În care se petreceau toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acestea nu mi se părea o fracțiune de timp, ci o fisură În el, o bătaie de inimă eșuată, compensată imediat de un răpăit de rime: spun „răpăit“ intenționat, căci atunci când se stârnea Într-adevăr vântul, copacii Începeau repede să picure toți deodată, ca o imitație a recentei rafale, la fel de grosolană ca asemănarea strofei pe care o murmuram deja, cu șocul suferit, când preț de o clipă simțisem că inima și frunza erau la unison. 2 În zăpușeala lacomă a Începutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ales În cele din urmă era acum oarecum mascat de un păienjeniș de intrări false, am auzit-o pe mama pufnind. M-am oprit imediat din recitat și mi-am ridicat privirea spre ea. Zâmbea fericită printre lacrimile ce-i picurau pe față. „Ce minunat este, ce frumos!“ spuse ea și, cu un zâmbet tot mai tandru, Îmi Întinse o oglinjoară de mână ca să pot vedea dâra de sânge de pe unul din pomeți, În locul unde Într-un moment nedeterminat strivisem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aceea palidă mătura la cotitură un mal argilos, când coboram spre râu. Dincolo de pod, drumul o lua din nou În sus până la Încrucișarea cu șoseaua Rojestveno-Luga și chiar deasupra acelei Încrucișări, o cărare croită printre tufele de iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vechi, de cunoscut, de trăit, încât nu-ți mai rămâne decât, cel mult, să întinzi mâna, să prinzi și să strângi în pumn, chiar atunci, clipa care, simți asta, doar ție îți este dată într-o nesfârșită dărnicie. Începuse să picure. Am întins mâna și mi-am lăsat-o udată. Apoi mi-am răcorit obrajii. Îi simțeam încinși. Un tramvai opri. Orbul porni spre el. Vatmanul așteptă până bărbatul acela reuși să se urce, apoi tramvaiul se desprinse din stație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chiar dacă le-ai trăit, nici tu nu mai ești al lor, după cum nici ele nu mai înseamnă nimic altceva decât poveste. Aproape un text. M-am întors între petrecăreți și m-am așezat iar lângă ea. — Plouă? m-a întrebat. — Picură. E o noapte frumoasă. Am ciocnit din nou. Apoi ea s-a ridicat și a ieșit. A lipsit mult, credeam că plecase. În locul ei s-a așezat fata cu ochelari care, din senin, a început să cânte „Mulți ani trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-mi aleg oricare altul din sala goală, dar n-am vrut! - este același dintotdeauna. Departe de fereastră. Oricum, de-afară vine puțină lumină, și aceea posomorâtă. La plecarea de acasă, mergând spre stația autobuzului, apoi așteptându-l, mă lăsam picurat de această moină a dimineții. O negură jilavă, de tifon îmbibat în lichide vaporoase. Moină grea și, în același timp, molcomă, precum negura din grădina de la țară, când parcă descopeream în aburii ceții o lume neștiută până atunci. Am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un gust ușor amărui, care mai apoi se pierdea Într-un sol buretos, precum și peste găinaț și coji sparte de ou, deci nu mai Încăpea nici o Îndoială că În locul acela Își făcuseră ciub, de-a lungul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de picior cu niște cătușe prinse la capăt cu un șurub, Îi Îngăduia o mare libertate pentru a se deplasa prin peșteră, cu excepția punctului celui mai depărtat, unde zări trei mari cufere din lemn și o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor comunicante, din care bău, spălîndu-se apoi din belșug și străduindu-se să-și stăpînească durerea. După aceea, se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
șopti bătrâna. Am să-ți povestesc totul. Preparăm doar ceaiul și pun un capot pe mine. E o vreme oribilă... Se întoarse peste zece minute din chicinetă aducând un platou marc. Așeză în fața motanului o ceașcă de lapte, în care picură un deget de rom, apoi își turnă ceaiul. Adăugă o lingură de frișcă și începu să muște din felia groasă de cozonac. Frigul și ploaia îi coloraseră obrajii cu o nuanță delicată de roz. Capotul alb se închidea sus, sub
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gâtul uscat, tâmplele îl dureau. Se ridicase pe jumătate, gata să se repeadă. O secundă, pipăi pragul acela unde intenția, dorința pătimașă luptă cu spaima. Luptă încleștată cu un adversar pervers care se agață cu ghearele, îți taie răsuflarea, îți picură plumb în vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I se păru că distinge un licăr de dispreț în ochii doamnei Miga și durerea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi, cadavrul de alături, chipul tumefiat al căruntului. ― Ce ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei. Pari agitat. ― Trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de identitate și cartea de alegător, acesta anunță cu glas vibrant, aproape fericit, numărul cărții și numele posesorului ei, membrii prezidiului însărcinați cu evidența răsfoiră caietele de recensământ, repetară, când le găsiră, numele și numărul, făcură semnul bifat, apoi, tot picurând apă de pe el, bărbatul se îndreptă cu buletinul spre cabina de vot și, după puțin timp se întoarse cu hârtia îndoită în patru, o înmână președintelui, care o introduse cu un aer solemn în urnă, primi documentele și se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-a oprit, și deja încep să se vadă petice de cer senin. Puțin a lipsit ca membrii prezidiului și delegații partidelor să nu se cuprindă într-o îmbrățișare, dar bucuria le-a fost de scurtă durată. Monotonia cu care picurau alegătorii nu se alteră, venea unul, venea altul, veniră soția, mama și o mătușă a membrului prezidiului celui cu ușa, veni fratele mai mare al delegatului p.d.d., veni soacra președintelui, care, ignorând respectul cuvenit unui act electoral, îl informă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
modului lor de a proceda și să râdă de îngâmfarea prostească a unor domni care se cred cineva numai pentru că o întâmplare le-a dat ocazia să trăiască în capitală. Cuvintele Acei domni, pronunțate cu o mișcare a buzelor care picura dispreț în fiecare silabă, ca să nu spunem în fiecare literă, nu se adresau celor care, rămânând în casă până la ora patru, se repeziseră brusc să voteze ca și cum ar fi primit un ordin căruia nu-i putuseră rezista, ci ținteau către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sulurile enorme de sârmă întinse de-a lungul frontierei, de o parte și de alta. Cei trei bărbați au trecut deja, în față merge șeful, care e cel mai înalt și, în șir indian, traversează cu toții pajiștea a cărei umiditate picură și geme sub pantofi. Pe o șosea secundară de la periferie, la vreo cinci sute de metri de acolo, așteaptă automobilul care-i va duce, în tăcerea nopții, la destinația lor din capitală, o firmă falsă de asigurări&reasigurări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul de fier, pune mâinile pe el și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe jos și sângele se prelinge și picură în balconul de jos. Câinele a venit alergând dinăuntru, adulmecă și linge fața stăpânei, apoi întinde gâtul în sus și sloboade un urlet înfiorător pe care un alt foc de armă îl curmă imediat. Atunci un orb întrebă, Ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
altul al orașului, de la Palatul Cotroceni la mahalaua Obor și de la cimitirul Șerban Vodă până la rondurile de la Șosea, și-apoi mai departe, în cele patru zări, se topea în soarele amiezii. Țurțurii păreau dați cu ulei și începeau, ici-colo, să picure în capul trecătorilor. Străzile erau destul de animate, cum sunt mereu în zilele dinaintea Crăciunului. Cu ochii pe sus, ca să nu-l ude, Nicu se pomeni întins în zăpadă, supărat ca atunci când se trezea cu fața la cearșaf. — Vasăzică mata’ iar ai căzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru o dovadă adevărată. Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele în cerneală violetă, dar nu-i ieșise nimic clar pe hârtie. Apoi îi venise ideea cu ceara, picurase ceară dintr-o lumânare și imediat apoi își imprimase arătătorul drept. Avea de așteptat câțiva ani, ca să repete experiența. Ieri pusese să-i fie luate amprentele și bărbatului cu aer de străin, adus de Petre și, destul de curios, acesta nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
noi . O creație devine capodoperă după ridiculizarea insultelor la adresa ei. Marii creatori debutează sub semnul dinamitei. Arta se maturizează când ajunge la stratul de ambiguitate. Unele popoare au rămas în artă. Chiar dacă au dispărut de pe hartă. Criticul iscusit știe să picure în laude și puțină cucută. Ca și în cazul femeii, omul de artă fără draci nu are nici un Dumnezeu. Unii artiști își cuceresc foarte greu admiratorii. Van Gogh și Rembrandt au avut nevoie de un secol. Perisabilitățile în arta contemporană
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cel care răspunde direct de inimă, cei doi rinichi, unul din lumea de sus, altul din lumea de jos, cei doi ochi, unul din lumea firii, altul din lumea nefirii, și așa mai departe, cu toate sertărașele gândurilor ei; toate picurau parcă, în acele momente, în ale mele, ca și cum cineva le-ar fi lichefiat ca prin minune; începeam așadar, încet-încet să respir cu proprii plămâni ai Iozefinei; treptat simțeam cum mi se împrospătau de-adevăratelea toate organele de holtei sastisit, ipohondru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
găurit-adaug după un timp alarmată. Ea ridică vasul, mă uit și... nimica. Ziua următoare, verișoară-mea avea să fie îmbarcată în marfar și să plece spre URSS. Erau zile moi, cu o topire înceată a zăpezii căzută încă înainte de Crăciun. Picura streașina iar eu încercam să ies din curpenișul visului. Într adevăr, nu mai era Karin - tante cea pe care o lăsase în urmă cu ani: tăcută, rezervată, corectă, cea care făcea ce făcea și, când vorbeai, te sorbea din priviri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Când erau nevoiți să-și facă necesitățile, săreau pe ferestrele clădirii, se răhățeau și săreau iarăși pe fereastră, înapoi. E vorba, după cum ți-ai dat seama, de treaba mare, că pe cea mică o făceau direct de pe pervazul ferestrei. Se picurau cu boltă imitând fântânile arteziene. Spectacolul acesta ținea zi de zi, noapte de noapte, tot într-o veselie. În același timp, la apeluri, ofițerul ne ținea nouă o morală jignindu-ne și reproșându-ne cât de lipsiți de cultură suntem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]