3,087 matches
-
mă lăsa s-o aștept în fața căminului de fete, să-i ofer o friptură la Mărul de Aur sau la Carul cu Bere, să o țin de mână, să o mângâi pe gât, să o sărut pe gură, să o pipăi la început pe sâni și apoi peste tot, tot așteptând săraca să o duc acasă, să ne iubim ca demenții atât de focoase erau îmbrățișările noastre din fața intrării la căminul din strada Frumoasă, dar unde pula mea s-o duc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
viața lui Brașov și a lui Cătălin Geograful, care mă enervau deja, deși nici nu apucasem să-i cunosc încă. Am stat până pe la 3 în fața căminului din strada Frumoasă. Înainte de asta fusesem la Carul cu Bere, unde ne-am pipăit pe sub masă și ne-am sărutat peste, până ne-a dat afară ospătarul, probabil nemulțumit de faptul că nu consumasem o bere în doi. Pe la 1 am ajuns în strada Frumoasă și am început controlul. După ce m-am asigurat că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca un personaj dintr-un film, sau dintr-un vis al meu. Stăteam amândoi pe jos și nu scoteam o vorbă. Cred că am adormit câteva minute sau câteva ore, nu-mi dau seama. Când m-am trezit, mi-am pipăit instinctiv locul unde-mi țineam portofelul și abia după aia m-am uitat la el să văd ce face. Era treaz, se uita la mine și mi-am dat seama după fața lui că se prinsese de ce făcusem gestul ăla
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ai s-o duci tatălui tău s-o mănînce, ca să te binecuvinteze înainte de moartea lui." 11. Iacov a răspuns mamei sale: "Iată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc. 12. Poate că tatăl meu mă va pipăi, și voi trece drept mincinos înaintea lui, și, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul." 13. Mamă-sa i-a zis: "Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu, și du-te de adu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!" 20. Isaac a zis fiului său: "Cum, l-ai și găsit, fiule?" Și Iacov a răspuns: "Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte." 21. Isaac a zis lui Iacov: "Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau, sau nu." 22. Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, și a zis: "Glasul este glasul lui Iacov, dar mîinile sunt mîinile lui Esau." 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
l-a scos înainte." 21. Isaac a zis lui Iacov: "Apropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau, sau nu." 22. Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, și a zis: "Glasul este glasul lui Iacov, dar mîinile sunt mîinile lui Esau." 23. Nu l-a cunoscut, pentru că mîinile îi erau păroase, ca mîinile fratelui său Esau; și l-a binecuvîntat. 24. Isaac a zis: "Tu ești deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pe-atunci un capac de stilou sau o ascuțitoare de pe masă atât de intens și de impersonal încît totul dispărea împrejur, iar lucrurile astea se ridicau în privirea mea întregi, văzute din toate părțile deodată și înțelese în tăria la pipăit și în chimismul suprafețelor lor de metal și de plastic ca și când nu ar fi fost în afara corpului meu, ci ar levita - cum și levitează - în aerul de aur al minții mele) - un exercițiu de concentrare pentru noaptea care urma, un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și de neputință, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o ferestruică a crematoriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și apăsase buzele pe argila ei rece. Ajuns acasă, cântărețul așeză urna pe un gheridon din colțul odăii și, chiar din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Apoi celălalt, vrăjitorul Tela, o luă pe fată de mână și o aduse în locul deschis din mijlocul satului. La un semn al lui, tobele începură să bată din nou, iar Ntombi jucă dansul despărțirii. După aceea plecă singură spre miazăzi, pipăind prin beznă pământul cu tălpile. Ochiul străin o privi răutăcios, mai rece decât luna, iar în apropiere răsună răgetul unui leu. Fata vru să se oprească, însă tobele bătură mai tare și ea începu să cânte, mergând mai departe. Pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a căzut cu greutate și a împins văzduhul dimprejur. Pietrele găsite de robul tău erau prea mici ca să împingă văzduhul și erau căzute din ajun... - Știu, îl întrerupse Tefnaht plictisit. Și tu știi bine că chiar de le-ai fi pipăit fără să leșini, tot n-ai fi aflat nimic. Mulțumește-te cu ce poți cunoaște. Ești frământat de steaua cea necunoscută. Poate va cădea și ea, ca piatra de care ți-am vorbit. Ai s-o vezi sau n-ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mulțumește-te cu ce poți cunoaște. Ești frământat de steaua cea necunoscută. Poate va cădea și ea, ca piatra de care ți-am vorbit. Ai s-o vezi sau n-ai s-o vezi. Ce pierzi sau ce câștigi dacă pipăi o piatră venită din cer? Preotul ei tot n-ai să poți fi! - Da, stăpâne, dar... - Viața omului e scurtă. Ce rost are să fie otrăvită cu întrebări la care nu poate răspunde nimeni! Nu uita că ești un rob mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prețuite de bogații stăpâni ai Atlantidei, fie burdufuri cu vin auriu și tare, stors din strugurii de la capătul de răsărit al Mării dintre Pământuri. Intrând din liniștea mării în această larmă, Iahuben a pășit pe țărm bucuros că picioarele lui pipăie iar pulberea pământului țării. A trecut prin mulțimea pestriță, s-a rânduit în șirul armatei și a pornit spre cazărmi. Seara, unul dintre căpitani l-a chemat la sine și i-a dat vestea mărinimiei strălucitorului Puarem. A doua zi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu se pot dezlega? - Nu știu, stăpâne. M-ai învățat că se pot dezlega toate mai devreme sau mai târziu... Dar cum să putem ajunge sus până la stea, să vedem ce este? - Ca să înțelegi lucrurile trebuie numaidecât să le și pipăi? - Dar cum altfel, stăpîne? zise Auta. Marele Preot întoarse capul spre fereastră și stătu o vreme așa. În frunzișul de sub fereastră zburătăceau păsările. - Nu e oare o stea căzătoare? întrebă deodată sclavul. Bătrânul își întoarse într-o clipă ochii spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am putut desluși bine, căci am leșinat. - Cum ai leșinat? De spaimă? - Nu, stăpîne: ele m-au făcut să leșin. Nu semănau cu nimic din ce am văzut. N-am izbutit să ajung la ele, să le văd, să le pipăi. De la oarecare depărtare m-a apucat o sfârșeală și m-am târât cât am putut, apoi am leșinat, măcar că nu aveau nimic înspăimîntător. Dacă ar fi fost numai atât, aș fi zis că eram eu bolnav, chiar dacă depărtîndu-mă numaidecât mi-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Căzu. Nu ardea nicăieri nici un fel de foc și nu era nici lună. Sutașul pricepu abia acum că frica de pedeapsă îi luase toate gândurile prevăzătoare pentru care altădată îl lăudaseră de atâtea ori căpitanii. Căzut pe brânci, începu să pipăie înjur și dădu de un trup omenesc, apoi de altul. Înțelese îngrozit că erau străjile. Soldații aceștia însă nu se trezeau. Beți nu puteau fi, nici atât de somnoroși. Un gând fulgerător trecu prin mintea sutașului: erau morți. Dar cum? Între
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că începe să-l părăsească îndrăzneala. Ce putea fi asta? Sau era una din acele stânci care cad uneori din cer și din întîmplare poate mai potrivită în mărimi decât celelalte? Unele mai mici văzuse nu o dată, și le și pipăise cu mâna lui. Oamenii cei mai mulți credeau că stâncile căzute din cer sunt zei. Auta știa că nu sunt decât bolovani de piatră, chiar dacă nu era în stare să priceapă de unde veneau. Poate din stele? Dar stelele sunt atât de mici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pânză sau papirus? îl întrebă atunci bătrânul, văzîndu-i uimirea. Spune, unde se mai poate face asta în Atlantida, în Ta Kemet sau oriunde în lumea pe care o cunoști? Tefnaht luă cu grijă foaia albă și uimitor de subțire, o pipăi, o mirosi chiar, o aduse în dreptul luminii, apoi dădu din umeri. - Slăvite, scrisul robului tău îl recunosc. Dar nu pot ști nici cu ce a scris, nici pe ce... Întâia oară de când sunt, cred că încep să fiu îngrijorat... - Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu frunțile la pământ. Cei doi preoți îndurară cu teamă abia stăpânită ceremonialul îmbrăcării globurilor sticloase și înșurubarea săgeților în creștet, apoi intrară în încăperea cea mare a turnului. Trei jilțuri goale, albastre îi așteptau. Făcîndu-li-se semn, preoții se așezară, pipăindu-și întruna globurile de pe cap, iar Auta rămase în picioare. Unul dintre străini spuse ceva. Urmărindu-i înfățișarea, Marele Preot întrebă repede și puțin speriat: - Ce spune? Străinul se mira de ce Auta nu se așează, dar sclavul socoti că e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din cap. Tot atunci se întoarse Auta cu ulciorul. - De ce ai stat atîta? îl întrebă Tefnaht. Iar Auta rîse: - Întâi s-au speriat de mine când m-au văzut cu globul pe cap, apoi au început toți să mi-l pipăie, să vadă dacă nu sunt nălucă. Bătrânul nu mai vru apă; înțelese că pentru a bea trebuia să-și scoată globul, iar ca să și-l scoată trebuia să iasă din turn. Străinii se uitau curioși la ulcior. Cel cu păr
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe cap, puse pentru coborâre. Cârmaciul și Hor urmăreau încordați semnele luminoase ale căderii luntrei, cu toate că socotelile erau așa de bine făcute, încît luntrea ar fi putut coborî pe locul ales și singură. Și când se dădură jos pe pământ, pipăindu-l cu tălpile, iar Auta mîngîindu-l și cu palma și aducîndu-și un smoc de iarbă spre obraji, cârmaciul zise oftînd: - Sunt greu ca un elefant! Dar și pământenilor nu le venea ușor, după un an de greutate totuși scăzută. Ieșiră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ciuda staturii care-o făcea să pară greoaie, se strecura printre mese, neașteptat de iute, de la un client la altul. Nașul, atât cât se pricepuse, îl ajutase pe băiat. Piasa, voind să simtă dacă oasele se așezaseră cum trebuia, îi pipăi cotul, îi îndoi mâna, foarte atentă. La o mișcare involuntară mai bruscă, iar se deplasară oasele! Multă vreme după aceea, băiatul avea să-și aducă aminte cum suportase iar tot supliciul, de la început. Umblase cu mâna legată de gât, cam
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
se pierde Într-un scheunat pedant, ca și cum și-ar accentua spusele. Mai scutește-mă cu asta! — Am totul rezervat deja, confrate Toal, insist eu, punând receptorul În furcă. Ray a pus-o pe vaca bătrână și proastă să scrie inventarul. Pipăi prespapierul din buzunar. El Îmi face semn spre ușă și plecăm. În vreme ce ne-ndepărtăm, băbătia se smiorcăie nenorocită: — Prespapierul ăla nu valora mare lucru. Pare scump, dar nu e decât din aur de proastă calitate. Are doar valoare sentimentală. Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
00000000000000000mare și puternic 0000000000000000000000000 0000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000 000000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000 ... tot ca dracu000000000000000000000000000000000000000000000foame ca dracu cu mațele ghiorăindu-mi. E Întuneric și sunt În pat. Nu-mi amintesc să mă fi băgat În pat. Asta e o chestie neobișnuită pentru mine. Pipăi spațiul gol de lângă mine, Înșfac cămașa ei de noapte și o țin strâns. Încă mai are mirosul ei. I-am dat drumul În timpul nopții și În consecință am visat urât. De asemenea m-am zgândărit din neatenție și la coaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
putut da seama că se va petrece ceva, mi-am putut da seama că vom fi iubiți. Când mi-a vorbit, Îi scăpărau ochii ăia Întunecați... am simțit că o iau razna... Doamne, Îmi vine pur și simplu să mă pipăi singură peste tot când mă gândesc la asta. Dar nu. Mă abțin și mă hotărăsc să ies În oraș. Strada e friguroasă și cenușie, aidoma atâtor străzi din atâtea orașe ale țării ăsteia. Vântul te străpunge În valuri, scăzându-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din pricina faptului că este adevărat ce se zice despre ochi, că sunt oglinda sufletului. Iar sufletul meu este foarte sexual. Nu poți să-ți negi adevărata fire. Bruce m-a Învățat asta. În asemenea clipe mă simt Înclinată să mă pipăi singură... Îmi place la nebunie senzația pe care mi-o dă bluza asta din mătase pe piele. Îmi place la nebunie Am o senzație de leșin. De parcă Bruce ar fi aici cu mine. Curând. E vremea să ies În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]