KorAP: Find »[drukola/base=pistol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...215 >

5,361 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

Nu, nu. Iartă-mă! Nu! — Fratele meu, Kanai... Fratele meu a fost azvârlit într-o celulă de închisoare mai rece și mai întunecată ca aceasta. Vocea răgușită a asasinului amuți brusc din pricina unui acces puternic de tuse. Fără să slăbească pistolul din mâna dreaptă, și-a acoperit gura cu stânga. Umerii îi tremurau din cauza tusei. Când s-a mai liniștit, a scuipat pe sacii de ciment. Și de data aceasta se vedeau firicele de sânge. — Kanai, fratele meu... pentru o crimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
sângerânde într-un gest de implorare: — Am soție... și copii... Am doi copii! Mâinile lui Endō au început să tremure ușor. Implorările lui Gaston i-au atins, fără îndoială, o coardă sensibilă, dar și-a oțelit inima, a strâns iar pistolul în mână, l-a dus la tâmpla lui Kanai, prăbușit pe sacii de ciment, și a apăsat pe trăgaci. Trecea un tren prin apropiere. Zgomotul de pe șantier era mai infernal ca oricând. Se apropia de ora prânzului. Degetele însângerate ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
trăgaci. Trecea un tren prin apropiere. Zgomotul de pe șantier era mai infernal ca oricând. Se apropia de ora prânzului. Degetele însângerate ale lui Kanai, agățate de sacii de ciment, au început să se miște ca niște viermișori. Endō privea încremenit pistolul. Încă nu realiza ce s-a întâmplat. A mai apăsat pe trăgaci, o dată, de două ori... dar credinciosul lui pistol suna în gol. Ori de câte ori ieșea fum pe țeavă, Endō simțea un șoc plăcut care-i străbătea palma, apoi brațul, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
însângerate ale lui Kanai, agățate de sacii de ciment, au început să se miște ca niște viermișori. Endō privea încremenit pistolul. Încă nu realiza ce s-a întâmplat. A mai apăsat pe trăgaci, o dată, de două ori... dar credinciosul lui pistol suna în gol. Ori de câte ori ieșea fum pe țeavă, Endō simțea un șoc plăcut care-i străbătea palma, apoi brațul, și în cele din urmă întregul corp. De data asta însă, s-a auzit doar declicul declanșatorului. Pistolul nu avea gloanțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
dar credinciosul lui pistol suna în gol. Ori de câte ori ieșea fum pe țeavă, Endō simțea un șoc plăcut care-i străbătea palma, apoi brațul, și în cele din urmă întregul corp. De data asta însă, s-a auzit doar declicul declanșatorului. Pistolul nu avea gloanțe! — Fără gloanțe! Fără gloanțe! Fără gloanțe! i se părea că aude pe cineva strigându-i în ureche, în bătaie de joc. S-a întors și l-a fixat pe Gaston cu privirea. Gaston și-a acoperit fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Și acum plângea ca un prost, lipsit de orice demnitate. Greșise că-l slăbise din ochi. — Când îmi țineai pelerina? Endō și-a amintit că i-a dat lui Gaston să-i țină pelerina și în buzunarul ei se afla pistolul. Cum de îndrăznise el să scoată gloanțele într-un timp atât de scurt? De unde atâta îndemânare la cretinul ăsta străin? Soarele îi bătea drept în fața prelungă și neghioabă. Gaston își ștergea sângele de la nas. Privindu-l, Endō simțea că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
de parcă vorbea singur. Mergi, pe naiba. Vrei să te bat până crapi? — Nu. Nu vreau să mă bați. Nu-mi place bătaia. Atunci valea! — Merg cu tine. Insistențele lui l-au scos pe Endō din sărite. A pus mâna pe pistol și s-a îndreptat spre Gaston să-l lovească. Gaston se sperie. — O, non, non! Și-a dus mâna la față și se pregăti să pareze lovitura lui Endō. Atunci mișcă! — O, non, non! — De ce nu pleci dacă nu vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
i-a dat drumul și a plecat. Când s-a uitat îndărăt și l-a văzut pe Gaston târându-se de-a lungul zidului în urma lui, s-a repezit la el și l-a lovit cu toată forța cu patul pistolului în tâmplă. Bubuiala a fost zdravănă. Gaston s-a răsucit puțin și a căzut ca un bolovan. Deși primăvara a cedat locul verii, seara era încă răcoare. Cei doi clopoței pe care-i cumpărase Tomoe din Ginza clincheneau la adierea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
și a arătat cu degetul o adresă scrisă cu creionul: „Dl. Kobayashi, orașul Yamagata, prefectura Yamagata“. — De unde o ai? Gaston privi în pământ, neștiind ce să răspundă. Adevărul este că bucata de hârtie fusese în buzunarul pelerinei lui Endō împreună cu pistolul ale cărui gloanțe le scosese. Era hârtia pe care șoferul Umezaki i-o dăduse lui Endō pe drumul dintre Sanya și Ginza. Deci Endō o să stea la acest Kobayashi din Yamagata? Gaston ridică din umeri. N-avea cum să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
baracă pentru muncitorii care veneau să le adune. — Să intrăm aici... Aici! — Am să le în... în... înapoiez, bâgui Kobayashi. — Să înapoiezi? Când au ajuns la intrarea barăcii, Endō băgă mâna în buzunar. Degetele atinseră țeava tare de oțel a pistolului. Să înapoiezi? Ce să înapoiezi? Privindu-l țintă în ochi, Endō i-a întins o cursă. — A, deci le ascundeai! Bineînțeles că Endō habar nu avea ce ascundea Kobayashi și tocmai de aceea a continuat. A intuit că era ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
beznă. Tot hanul era cufundat în cea mai adâncă liniște. — Scoală-te! Endō își îmbrăcase deja cămașa și pantalonii. Chimonoul de la hotel, cu care dormise, era făcut sul, la picioarele patului. Tuși în timp ce-și punea haina. Gaston zări pistolul în tocul lui, sub haină. — Unde mergem, Endō-san? N-ar trebui să faceți nici un efort. Endō a deschis ușa fără să-i mai răspundă și l-a împins pe Gaston pe coridor. Jos în hol era încă întuneric, dar cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
o tuberculoză groaznică, spuse Kobayashi, uluit la vederea sângelui. Apoi zâmbi iar ciudat și adăugă: — E imposibil să ajungeți la Mlaștina Mare. — Vezi să nu încerci s-o întinzi, se răsti Endō. — Am înțeles. Endō a pus imediat mâna pe pistol. Gaston l-a privit suprins. — Endō-san, ați promis... — Nu-l împușc, Gas... decât dacă încearcă să fugă. Cu cât urcau mai sus, cu atât era ceața mai deasă. Nu se vedea la doi pași. Copacii și stâncile erau învăluite în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
în timp ce Kobayashi s-a apropiat de baracă, intrând cu cizmele prin băltoace. Când a bătut la ușă, a ieșit un țăran. Endō s-a rezemat de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască pistolul. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare. Era și mai tras la față decât fusese la Tokyo, iar pungile de sub ochi, care-i trădau boala, stăteau mărturie a greutăților prin care trecuse în ultimele trei zile. — Endō-san, să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
care trecuse în ultimele trei zile. — Endō-san, să mergem acasă, îl îndemnă Gaston în șoaptă. Endō nu-i răspunse, dar mâinile își continuau activitatea. A scos cartușele, le-a examinat, le-a pus înapoi, a tras siguranța și a pus pistolul la loc, în buzunar. Kobayashi se întorcea, călcând prin băltoace. A adus cu el trei sticle de oranjadă. — E tot ce-avea. — Omul nu bănuiește nimic, nu? — Nu, fiți liniștit. A venit aici ca să pescuiască. — Sper că n-ai dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Un bătrân ca mine? Am inima slabă. Nu pot intra în apa asta rece. — Ajungi la o răcoare mult mai dură dacă nu faci ce-ți spun. Endō a băgat mâna în buzunar, zâmbind. Când a scos-o, ținea strâns pistolul negru. — Da, înțeleg. Kobayashi clipea din ochii lui de șobolan și se uită la asasin implorator. Vă rog, iertați-mă, înțelegeți-mă, Endō-san! Zău că sufăr de inimă. Gaston, care până atunci nu-și luase ochii de la cei doi, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
până la șold. Cei doi de pe mal l-au văzut dispărând în ceața lăptoasă. În clipa aceea, ochii de șobolan ai lui Kobayashi au fost atrași de cazmaua pe care Gaston o uitase pe mal. Endō, care tot mai ținea strâns pistolul în mână, s-a întors spre Gaston și-l privea cum își croia drum în apă, așa că-l scăpase din vedere pe dușman câteva secunde. În ciuda fizicului uriaș, Gaston nu știa să înoate. Pentru că se născuse într-o regiune de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
lupta mai mult să iasă, cu atât mai anevoioasă devenea mișcarea. Endō a auzit strigătul lui Gaston. Din nefericire însă, Gaston nu se vedea deloc. Și-a dus mâna la gură și a început să strige. Era mâna care ținea pistolul. Chiar în clipa aceea l-a și văzut pe Kobayashi cu coada ochiului punând mâna pe cazmaua de pe mal. Atenția i-a fost distrasă de Gaston doar pentru o clipă, dar suficient ca să fie luat prin surprindere. Kobayashi a profitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
a profitat de neatenția lui Endō ca să-l lovească cu cazmaua, cu toată puterea. Deși bătrân, disperarea i-a dat o forță de nedescris. Încercând să evite atacul, Endō a alunecat pe pământul ud și a căzut, ținând însă bine pistolul în mână. Kobayashi l-a lovit peste mâna care ținea pistolul. Acesta i-a căzut în apă, nu înainte însă de a răsuna o împușcătură în întreaga mlaștină. Mâna lui Endō era plină de sânge. — Mori, ticălosule! Mori! Mori! striga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
cu toată puterea. Deși bătrân, disperarea i-a dat o forță de nedescris. Încercând să evite atacul, Endō a alunecat pe pământul ud și a căzut, ținând însă bine pistolul în mână. Kobayashi l-a lovit peste mâna care ținea pistolul. Acesta i-a căzut în apă, nu înainte însă de a răsuna o împușcătură în întreaga mlaștină. Mâna lui Endō era plină de sânge. — Mori, ticălosule! Mori! Mori! striga Kobayashi în timp ce-l asalta cu o ploaie de lovituri. Endō a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
încercat să-l strige pe Endō, și-a pierdut echilibrul și s-a afundat și mai adânc. Între timp, pe mal, Endō și Kobayashi se uitau unul la altul, gâfâind. Când Endō a făcut o mișcare rapidă ca să-și recupereze pistolul, Kobayashi s-a repezit la el cu cazmaua ridicată. Încercările lui disperate au dat greș, pentru că Endō a reușit să pareze loviturile. Cazmaua lovea cu zgomot pământul de fiecare dată. Kobayashi nu se lăsa și țintea cu toată forța, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
lui injectați, a luat-o la dreapta, pe mal. Un zâmbet șiret îi flutura pe față. Nu fusese degeaba în armată. Ghicise repede intențiile adversarului. — Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul unde se afla pistolul, balansând cazmaua deasupra capului, fără vreo țintă precisă. Hotărât să nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de lama cazmalei, așteptând un prilej să-l poată ataca. Gaston a reușit să înoate până aproape de mal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
în armată. Ghicise repede intențiile adversarului. — Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul unde se afla pistolul, balansând cazmaua deasupra capului, fără vreo țintă precisă. Hotărât să nu-l lase pe Kobayashi să ajungă la pistol, Endō se ferea de lama cazmalei, așteptând un prilej să-l poată ataca. Gaston a reușit să înoate până aproape de mal, dacă târâșul lui ciudat se putea numi înot. S-a postat între cei doi, a întins brațele și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
de straniu. Sub impactul loviturilor repetate, Gaston a căzut grămadă în mlaștină, ca un bolovan care se duce la fund. Endō s-a dezmeticit între timp. A zbughit-o lângă mal ca un iepure și a pus repede mâna pe pistol. Îl ținea bine în mână în momentul în care Kobayashi cobora cazmaua pentru o ultimă lovitură. — Kobayashi! Endō a îndreptat țeava neagră a armei spre dușmanul său și i-a strigat: — Îl răzbun pe fratele meu. Azvârle cazmaua... Intră-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
apă. Ceața albicioasă a fost iar adusă de vânt și l-a învăluit pe Gaston în apă, iar pe Endō și pe Kobayashi la mal. Kobayashi a îngenuncheat umil și începu să se târască în fața lui Endō, care stătea cu pistolul în mână și își aduna ultimele rămășițe de energie pentru a duce la bun sfărșit ce mai avea de făcut. Adevărul este că-l vedea pe Kobayashi ca prin ceață. Și nu numai pe Kobayashi, dar și malul, și câmpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
au fost foarte agitate. Proprietarul hotelului lor i-a condus chiar în seara respectivă la secția de poliție din Yamagata, unde un polițist i-a înștiințat că Endō fusese găsit în dimineața aceea, pe la ora zece, la marginea mlaștinii, cu pistolul în mână. L-a descoperit bătrânul de la popasul din apropiere, care plecase la pescuit. Când s-a apropiat de apă, a văzut cam la cincizeci de metri de mal ceva lung, maro închis, acoperit de apa mlaștinii. Au sosit imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]