2,546 matches
-
spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte două ore și curăță cartofi. Face mâncare și după aceea fuge pe câmp. Seara se ascunde în spatele ferestrelor, și așteaptă. Se uită de-a lungul căii ferate și cântă, încet, mai mult mârâie decât cântă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Era o pată albastră pe cer, acolo, acum zece ani? HAMALUL: Era, era. Vă jur că era. A fost primul lucru pe care l-am văzut, când am coborât din tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surescitat.): Atunci... atunci... poate că... (Din pivniță urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un cuțit de bucătărie în mâna stângă, cu un coș plin cu coji de cartofi târându-l după ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi și se lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul în șorț și icnește.) Ah, ce m-am speriat! HAMALUL (Prinzând-o patern, mângâind-o.): Taci, taci... se întâmplă ceva... IOANA (Își scoate capul din șorț.): Ce se întâmplă? S-a răcit aerul dintr-o dată și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
manifeste când a fost chestia cu ziua regelui în Piața Palatului? Da’ știi cine-a tras? Dacă-ți spun, îți dai demisia... Cât timp Bumbu era coborât iarăși la toaletă, o boxă la capătul unei scărițe metalice, în spirală, spre pivniță, îți rupeai gâtul coborând chiar treaz fiind, dar în condițiile noastre, o batjocură, ospătarul a venit nervos la mine: — Dom’ inginer, mergeți, bre, cu el la cabină. Vreți să moară pe drum? L-ați văzut cum coboară? Zici că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
teamă de concluziile spre care mă îndreptam atunci, în anii ’70, când gândeam să o scriu. Socialismul, în forma în care îl trăiam și „se construia“, era el însuși o formă odioasă a foamei, a luptei flămânzilor pentru supremație, pentru pivnițe și cămări, pentru toate celelalte. Mi se păreau dușmănoase astfel de gânduri, împotriva Lumii în care trăiam, contrare ideologiei dialectice în care fusesem educat, nocivă mai ales progresului și demoralizantă pentru lupta noastră cu capitalismul al cărui sfârșit iminent era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de fermier prosper ieșit cu văcuța în oraș. La cafele și-a descărcat sufletul. Până atunci conversaserăm așa, să nu ni se aplece mâncarea și să meargă bateriile. Era la modă atunci un vin galben, uleios, amărui, scos din nu știu ce pivnițe de la Însurăței, păstrat odinioară, se zicea, special pentru protocolul de la curtea lui Ceaușescu. Îi spunea „Cabinet“, dar între degustători circula sub „Lacrima împușcatului“. Nu aceasta însă îl făcuse celebru și căutat între cunoscători. Se întâmplase că tot cam pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care ai face mai bine s-o lași în pace sau să pui mereu cuiva drag o întrebare la care nu vrei răspunsul. Am ieșit din salon, am deschis ușa dinspre micul hol de la capătul scărilor ce duceau la pivnița noastră și am luat-o în jos încet, în ciuda creșterii evidente a volumului zgomotului. Nu încăpea îndoială că sursa zgomotului era undeva acolo, jos și totuși nu ezitam să mă îndrept spre ea. Vedeam limpede, pentru că singurul bec care luminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am luat-o în jos încet, în ciuda creșterii evidente a volumului zgomotului. Nu încăpea îndoială că sursa zgomotului era undeva acolo, jos și totuși nu ezitam să mă îndrept spre ea. Vedeam limpede, pentru că singurul bec care luminează mica noastră pivniță era deja aprins, iar diferitele nuanțe de maro ale dezordinii familiare a cutiilor, lampadarele cele vechi și alte nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama că-mi țineam respirația în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dădeam seama că nu vrea să încep să-l interoghez și m-am gândit că prioritatea ar fi să-l fac să se gândească la alte lucruri - lucruri mundane, practice, care să-i alunge gândurile îngrozitoare care-l surghiuniseră în pivniță. Cei de la spital au zis că fruntea lui e bine- doar leziuni superficiale -, dar au zis să verificăm la medicul de familie, care l-a trimis la un fel de terapeut, însă Ben refuzase să spună ce ieșise la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
este fix cea care are această problemă. Incredibil, chiar așa e. Zilele trecute am primit o scrisoare pentru el - de la birou, așa că m-am gândit c-ar trebui să fac ceva în privința asta, în loc s-o pun în teanc în pivniță, cum am făcut cu toate celelalte... Sunt sigură că nu s-a dus la serviciu și probabil că e în legătură cu asta - am primit o mulțime de telefoane de la birou ca să mă-ntrebe unde e și așa mai departe, și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se întoarcă mai târziu. Judy B en pare un băiat schimbat. Sunt atât de mulțumită și de ușurată; simt că nu voi înțelege niciodată de fapt prin ce trecea el în noaptea aceea îngrozitoare în care l-am găsit în pivniță, dar poate că e mai bine așa. Simt că acum e jenat din cauza asta și eu sunt prima care înțelege cum e să vrei să lași toate astea în urma ta. Încă se mai duce la terapeut și bănuiesc că având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de acces. ― Adică? Melania Lupu făcu o pauză. Spuse abia auzit: ― Veți intra pe dedesubt. ― Tot nu înțeleg. ― Mă așteptam. În apropierea muzeului se află o vilă. Cei din cartier o numesc Căsuța cu zorele. Câțiva metri de pământ despart pivnița vilei de canalul colector al unei foste întreprinderi, un laborator chimic, în prezent demolat. Canalul colector trece pe sub muzeu. Efortul vostru va consta deci în săparea a 8-10 metri de pământ, din pivnița Căsuței cu zorele spre canal, și de la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu zorele. Câțiva metri de pământ despart pivnița vilei de canalul colector al unei foste întreprinderi, un laborator chimic, în prezent demolat. Canalul colector trece pe sub muzeu. Efortul vostru va consta deci în săparea a 8-10 metri de pământ, din pivnița Căsuței cu zorele spre canal, și de la canal până la subsolul muzeului. În trei oameni, povestea nu vă poate lua mai mult de două ore. Ionescu își lărgi puțin gulerul cămășii. Gămăliile de fosfor ale ceasornicului azvârleau licurici: "E nebună! Nebună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că nu vă înșelați." Banii aceștia vi-i voi pune eu la dispoziție. Mai mulți decât ați îndrăzni să sperați." "În regulă. Accept oferta dumneavoastră." "Să nu uit, domnule Scarlat! Luați și arma luni seară. Măștile le veți găsi în pivniță..." Scarlat se ridică din pat și traversă elastic odaia. Ar fi dat orice să vadă chipul necunoscutei din confesional. * Melania Lupu zâmbi. Petalele delicate ale freziilor îi mângâiau obrazul. Aspiră parfumul dulce și puse paharul de argint pe noptieră. ― Bărbații
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acolo. ― Cum îi recunosc? ― îți vor cere un foc și vor aprinde țigara la filtru. Încă o precizare! Numai după ce se vor aduna toți oaspeții, puteți să vă semnalați prezența. Deci nu înainte de 8, 30. Până atunci vă ascundeți în pivniță. Mai ai vreo nelămurire? ― Cu dumneavoastră când facem cunoștință? Femeia râse. ― În cursul nopții de mâine, pe aeroportul particular din P. Îți urez succes! Inginerul privi lung receptorul apoi îl puse în furcă. Cu mișcări măsurate scoase seringa din noptieră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se pare? Inginerul clătină din cap edificat: ― Clarisim! În bucătărie mirosea a chiftele și a praf pentru gândaci. Ionescu dădu preșul la o parte și ridică chepengul. Coborî primul scara. Se opri pe ultima treaptă aruncând o privire circulară prin pivniță. De zid stăteau rezemate o sanie cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sărite. ― Blînd?! se strâmbă Florence. O canalie blîndă! De jos răzbăteau zgomote înfundate. Profesorul Dragu, amețit, răvășea inconștient cărțile de pe masă. Obrazul uscat îi tresărea. ― N-am auzit în viața mea o poveste ca asta. În fond, ce țineți în pivniță? Miga se mișcă neliniștit în scaun. ― Pe Dumnezeul meu dacă-mi dau seama! ― Eu cred că am ghicit, interveni Melania Lupu. Dumnealor, sânt convinsă, caută o comoară. Acum sapă ca să ajungă la ea. Ionescu râse. ― Sînteți pe aproape. Nebănuit de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
caută o comoară. Acum sapă ca să ajungă la ea. Ionescu râse. ― Sînteți pe aproape. Nebănuit de aproape... ― Fără îndoială. Nu mă înșel niciodată. Aceasta-mi amintește de un caz asemănător. Cineva ascunsese o lădița cu aur și pietre scumpe în pivnița unui castel. O, un castel minunat cu donjoane și chiar un pont-levis. Am văzut poza. Prințesa scăpătase și căuta de zor sipetul. Într-o noapte, a avut un vis. Se făcea că... Florence se răsuci. ― Ia ascultă, unde ai auzit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Florence își strâmbă buzele. ― Ei asta-i! N-o să-mi dai dumneata dispoziții la mine în casă! ― Mă rog, râse tânărul. Domnule Miga, deocamdată răbdați. Melania Lupu se ridică vioaie. ― Mă duc eu, dacă-mi permiteți. În bucătărie zgomotele din pivniță se auzeau mai limpede. Bătrâna clăti un pahar, îl umplu și-l așeză pe o tăviță. Ochii îi străluceau. Băieții sânt harnici, șopti. În general, trebuie să recunoști că nu te-au dezamăgit. Ce mai încolo și-ncoace, draga mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
moale pe gulerul de dantelă. " Nu-i seamănă deloc." Celălalt se grăbea. Băgase fotografia în buzunar ridicând din umeri. " Probabil se poartă neprihănitele pe-acolo... Mai dă-mi un telefon când ai timp." Inginerul își trecu degetele peste pleoape. În pivniță zgomotele încetaseră. * Nucu Scarlat ținea lopata într-o mână, cu cealaltă se încheia la cămașă. Obrajii îi erau acoperiți de o crustă cărămizie, părul năclăit devenise cenușiu. ― Cum merge? întrebă Ionescu ridicîndu-se. ― Greu, dar până la urmă îi dăm de capăt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Luă sticla mulțumind răgușit. Melania se înclină politicoasă. "Te-ai gândit foarte bine, draga mea. Cine nu știe că pe bărbați îi stimulează o picătură de alcool." Scarlat desfundă sticla cu tirbușonul de la briceag și luă o înghițitură lungă. Din pivniță străbătea monoton zgomotul târnăcopului. Florence Miga își prinse tâmplele în mâini apăsîndu-și pleoapele. În curând degetele i se umeziră. * Umbrele li se proiectau pe zid. Dascălu își alungă șuvițele din ochi și începu să rîdă: ― Parcă am fi patru... Inginerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pasărea cea crudă. ― Îți place? ― Ce? întrebă absent Ionescu. ― Poezia. ― N-ai treabă! ― Pot să compun și alta. Nu mă satur niciodată de poeziile cu fluturi albaștri. ― Am băgat de seamă. Și se întrebă din nou ce caută aici, în pivnița întunecoasă, scociorând pământul alături de un nebun. Dascălu începu din nou să improvizeze versuri, pe urmă o lăsă baltă. Ionescu întoarse capul. ― Ce s-a întîmplat? ― Prima parte e mai grea. Nu-mi iese întotdeauna. Ascultă... Tu ce-ai să faci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și le ascunse la subsuori. " Ești nepermis de emoționată, draga mea, acum când totul depinde numai de lu-ci-di-ta-tea ta. In fond, nu-ți cer mare lucru. Să te stăpânești și... da, să fii pe fază, cum spun băieții aceia din pivniță." Luă o bomboană uitîndu-se pe furiș la doamna Miga. Femeia privea încremenită peretele din față. Ioniță își apropie scaunul șoptindu-i cu buzele tremurînde: ― Aș vrea să fac ceva pentru dumneata, Florence. Îmi dau teama prin ce treci... Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Eliberă și figura cârnului. Încercă să-și aprindă o țigară, dar chibritele i se frângeau între degete." Credeam că n-o să ajung niciodată... N-aș lua-o de la capăt pentru nimic în lume." Dascălu deschise ochii zâmbind. ― Unde sîntem? ― În pivnița muzeului. ― Cred că am tras un pui de somn. ― Da, erai foarte obosit. Trebuia să te odihnești. ― Ce drăguț din partea ta! Ai lucrat singur. ― Ia o țigară. Cârnul se așeză turcește. ― Am avut și un vis. Parcă ne băteam... O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]