KorAP: Find »[drukola/base=platou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...285 >

7,105 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

dintre cele trei tirade preferate: 1) De ce sunt eu singura care pricepe; 2) Eu nu sunt nenorocita de maică-ta; 3) De ce trebuie eu să le fac treaba tuturor? Sau, dacă erai cu-adevărat norocos, atunci ți se oferea un platou compus dintr-o nouă și captivantă combinație de tirade. — Îmi pare rău, Vivian, am bolborosit eu. O să trec pe la Karen, prin birou, chiar acum. Ar fi trebuit să-i dau mai multe detalii despre carte. Desigur, eu și Karen discutasem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul se tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar când reia, în sfârșit, conversația, pare absent. — Deci, tot musaca a fost... Al dracului Bazil! A pus suc de roșii, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

întâmplase cu numai nouă sau zece săptămâni după ce Tom îi descoperise fotografia în Midnight Blue. — Nu ceva rău, sper, i-am spus. — Mai mult decât rău, mi-a replicat Tom, brusc cu ochii în lacrimi. A fost făcută poștă pe platoul de filmare. De regizor, cameraman și jumătate din echipă. — Dumnezeule mare! — Și n-au făcut-o deloc cu milă, Nathan. La sfârșit, sângera atât de rău, încât a trebuit să se interneze în spital. — I-aș omorî pe nenorociții care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Nu, nu, Jim al meu nu scrie. El e artist de sunet. — Ce e? — Artist de sunet. — Habar n-am ce-i aia. — Realizează efecte sonore pentru filme. Face parte din postproducție. Microfoanele nu prind întotdeauna ce se întâmplă pe platou. Dar să zicem că regizorul vrea să se audă sunetul pașilor cuiva pe pietrișul unei alei, înțelegi? Sau cum se dau paginile unei cărți, sau cum se deschide un pachet de biscuiți - asta face Jimmy. E o meserie mișto. Foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

urmă, toți cei prezenți au schimbat priviri Între ei și au zis că ar fi mai bine să-i aștept Înăuntrul clubului. — Scuze, Emma, dacă poți să te dai numai un pic... Kerry se Întinde peste umărul meu, după un platou. — Scuze, spun și mă dau Într-o parte. Spune, mamă, cu ce să te ajut, să fac și eu ceva ? — Să-i dai de mâncare lui Sammy, spune ea, dându-mi o cutiuță cu mâncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

Pippa Brady, Redactor‑șef EDITURA PARADIGM: TE AJUTĂM SĂ TE AJUȚI SINGUR URMEAZĂ SĂ APARĂ: Supraviețuind în junglă de Gen. de brigadă Roger Flintwood Trei La douăsprezece fără cinci a doua zi încă mă mai aflu sub puternicele reflectoare din platoul emisiunii Cafeaua de dimineață, întrebându‑mă cât va mai dura. De regulă, rubrica mea de sfaturi financiare se termină la 11.40, dar toți au fost atât de captivați de tipa aia paranormală care crede că e reincarnarea spiritului reginei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
care îi au în comun. — Pur și simplu nu‑l înțeleg! exclamă Judy! Acum avem și noi în fine șansa de a face o investiție serioasă. E o oportunitate de zile mari! De ce nu pricepe? Se oprește brusc și în platou se lasă o tăcere expectativă. Toată lumea așteaptă răspunsul meu. — Judy... mă opresc gânditoare. Pot să te întreb ceva? Cu ce e îmbrăcat Bill astăzi? — Cu un costum, spune Judy, surprinsă. Unul gri, pentru serviciu. — Cu ce fel de cravată? Simplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de banii voștri... —...și ei or să aibă grijă de voi! rostesc la unison Rory și Emma. După o pauză în care îngheață în poziția de final, toată lumea se relaxează și Zelda, asistenta de producție, intră cu pași mari în platou. — Bravo! spune. Ca lumea. Becky, vezi că te așteată Enid pe linia 4. Dar, dacă vrei să scap de ea... Nu, spun, spre uimirea ei. Vreau să vorbesc cu ea. Știi, am impresia că nu are deloc chef să iasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
televiziune și o să explorez orașul. Doamne, cât e de palpitant. În șaptezeci și două de ore, am să fiu acolo. În Big Apple. Orașul care nu doarme niciodată. Locul... — Becky? Drace! Mă trezesc din visare și surâd larg. Sunt în platoul de la Cafeaua de dimineață, și e momentul în care primesc telefoane, iar Jane din Lincoln îmi explică la telefon că dorește să‑și cumpere o proprietate, dar nu știe ce fel de ipotecă să‑și ia. Pentru numele lui Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să le spun celor de la Cafeaua de dimineață nimic despre faptul că mă mut la New York. De fapt, Luke m‑a sfătuit așa. Pentru orice eventualitate. — Becky, voiam să vorbesc ceva cu tine, zice Zelda, asistenta de producție, năvălind în platou cu niște hârtii în mână. Noul tău contract e gata de semnat, dar trebuie să ne uităm puțin pe el împreună. Avem o clauză nouă despre faptul că reprezinți imaginea postului. Coboară vocea. După tot ce s‑a întâmplat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
asta, fără să‑l jignesc? Sunt sigură că meseria de chelner e o meserie plină de satisfacții. Oricum, probabil că în timpul lui liber e actor. Însă, în vreme ce eu mă gândesc cum să‑l abordez, el îmi trântește în brațe un platou de argint plin cu pește afumat. — Hai! Acum! — Dar eu nu sunt... — Acum! Du mâncarea pe masă! Înspăimântată de tonul lui, mă îndepărtez cât pot de repede. OK. O să fug să scap de el, o să las platoul ăsta undeva și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în brațe un platou de argint plin cu pește afumat. — Hai! Acum! — Dar eu nu sunt... — Acum! Du mâncarea pe masă! Înspăimântată de tonul lui, mă îndepărtez cât pot de repede. OK. O să fug să scap de el, o să las platoul ăsta undeva și o să‑mi caut locul. Mă înapoiez precaută în salon și mă plimb printre mese, căutând un loc unde să las platoul. Dar nu prea sunt nici mese laterale, nici scaune libere. Nu pot să‑l las pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
lui, mă îndepărtez cât pot de repede. OK. O să fug să scap de el, o să las platoul ăsta undeva și o să‑mi caut locul. Mă înapoiez precaută în salon și mă plimb printre mese, căutând un loc unde să las platoul. Dar nu prea sunt nici mese laterale, nici scaune libere. Nu pot să‑l las pe jos, și ar fi foarte aiurea să trec cu el peste capetele invitaților și să‑l pun pe o masă. Hai, că asta chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
prea sunt nici mese laterale, nici scaune libere. Nu pot să‑l las pe jos, și ar fi foarte aiurea să trec cu el peste capetele invitaților și să‑l pun pe o masă. Hai, că asta chiar mă enervează. Platoul e destul de greu și încep să mă doară brațele. Trec de scaunul domnului Wunsch și îi zâmbesc scurt, dar el pare să nu mă remarce. Parcă am devenit brusc invizibilă. Hai, că e ridicol. Trebuie să fie un loc unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să‑l servesc, dacă tot sunt aici... Lasă‑l jos. Acum! — Da. Mă uit neajutorată în jur preț de o clipă, apoi văd un chelner care se apropie de mine cu o tavă goală. Înainte să apuce să protesteze, pun platoul cu pește afumat pe tava lui, apoi mă grăbesc să mă așez cu picioare tremurătoare pe scaunul gol, netezindu‑mi părul cu mâinile. În timp ce mă așez și îmi aranjez șervetul pe genunchi, la masă domnește tăcerea. Schițez un mic surâs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
plăcut de mine. În mașină, când ne‑am întors, n‑a prea vorbit - ceea ce poate însemna că a fost destul de impresionată în forul ei interior. Sau... nu. Când Luke m‑a întrebat cum a mers, am cam sărit incidentul cu platoul de pește. Și de cel de la cosmetică. M‑am concentrat, în schimb, pe cât de mult i‑a plăcut mamei lui eșarfa de la el. Da, OK, poate am mai inventat și eu câte ceva. Cum ar fi, de pildă, chestia aia cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să te sune Megan mai târziu... — Nu face nimic! spun, străduindu‑mă să par veselă și lejeră. Deci, pentru când crezi că se amână testul? Nu prea știu... Îmi pare rău, Becky. Acum trebuie să fug. Am o problemă pe platou. Dar mulțumesc că m‑ai sunat. Și distracție plăcută în restul călătoriei! La celălalt capăt al firului se lasă tăcerea și pun telefonul jos. Până la urmă, nu am nici un test video. Până la urmă, nu mă vor. Și mi‑am cumpărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Nu! zic, uitându‑mă fix la ecran. Vreau s‑o văd. Muzica familiară de la Cafeaua de dimineață izbucnește zgomotos dinspre ecran, în clipa în care apare jingle‑ul emisiunii, o cană de cafea, care se transformă într‑un cadru din platou. — Bună ziua! spune Emma veselă spre cameră. Vă spun din nou bine v‑am găsit. Și e momentul să o prezentăm pe noua noastră expertă financiară, Clare Edwards! — Cine‑i Clare Edwards? zice Suze, holbându‑se la ecran cu dezgust. — Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
interesați să audă despre... mica ta problemă. Așa, spun, simțind cum îmi îngheață zâmbetul pe față. Ei, nu e... nu e chiar o... — Și s‑a gândit că tu ai fi persoana ideală care să participe la o discuție în platou și/sau la telefon, despre acest subiect. Ia o gură de milkshake. Ce zici? Mă uit la ea perplexă. — Vreți să‑mi dai rubrica înapoi, că nu înțeleg? — A, nu! Cum te‑am mai putea lăsa să dai sfaturi financiare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pic... — Să... să plâng? o îngân, siderată. — Nu e obligatoriu. În nici un caz. Zelda se apleacă în față, cu sinceritate. Vrem ca asta să fie o experiență care să‑ți folosească și ție, Becky. Vrem să te ajutăm. Așa că în platou se va afla și Clare Edwards, care îți va da sfaturi... — Clare Edwards? — Da! Ați lucrat împreună înainte, nu? De asta ne‑am gândit la ea. Și, știi ceva, are mare succes! Pur și simplu bagă spaima în cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o să fie destul de traumatizant pentru tine. Nu e nevoie să te grăbești... și, dacă ai cădere nervoasă și începi să bocești, în fine... nu‑ți fă griji. — Mersi, Zelda, spun și aprob din cap serioasă. O să țin minte. Ajungem în platou și acolo se află deja Rory și Emma, care stau pe canapele. Trec pe lângă un monitor, îmi arunc o privire și văd că au mărit poza aia oribilă cu mine la New York, au virat‑o în roșu și i‑au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
din fața televizoarelor, care se află într‑o situație la fel de dezastruoasă ca a mea... că și voi puteți ieși din ea. Luați măsuri. Vindeți‑vă hainele. Căutați‑vă un alt serviciu. O puteți lua de la capăt, așa cum voi face eu. În platou se lasă tăcerea. Apoi, brusc, din spatele unei camere de filmat, se aud aplauze. Mă uit șocată și îl văd pe Dave, cameramanul, zâmbindu‑mi și spunându‑mi pe mutește „bravo“. Gareth, regizorul de platou, i se alătură și el... apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
capăt, așa cum voi face eu. În platou se lasă tăcerea. Apoi, brusc, din spatele unei camere de filmat, se aud aplauze. Mă uit șocată și îl văd pe Dave, cameramanul, zâmbindu‑mi și spunându‑mi pe mutește „bravo“. Gareth, regizorul de platou, i se alătură și el... apoi încă cineva... și acum întreg studioul aplaudă, în afară de Emma și de Rory, care par de‑a dreptul interziși și de Zelda, care vorbește inflamată în cască. — Ei! spune Emma, încercând să acopere aplauzele. Ă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

întoarce cu flori în mână. Nici o veste bună, scumpo, dar iubirea e cea mai bună veste, nu? Zâmbesc și îl îmbrățișez. Îi împărtășesc veștile mele - nici un rol, dar mi-am găsit o slujbă cu jumătate de normă, ca secretară de platou. Zilele trec. Săptămâni, luni. Și tot nici o veste bună pentru Tang Nah. Pentru a evita jena, stă în oraș până târziu. Vine acasă beat și nu se trezește până la prânz. Petrece întruna cu prietenii lui. Lumea asta e împuțită, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]