2,443 matches
-
În zori de zi, călcau pe bruma care se înfiripa din zi în zi... În dimineața aceea, dinspre cimitir s-au desprins trei umbre... Mergeau braț la braț. În mijloc, un brad de bărbat, iar de-a stânga - purtându-și pletele sure ca pe o flamură - o femeie. În dreapta, cu mers alignit, se ținea - încă drept și mândru - un bărbat cu privirea pierdută-n zare, ca și cum de acolo din depărtare și-ar fi chemat tainic tinerețele pierdute. Mergeau spre inima satului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca-ntr-o catifelare, fără să ne dăm seama, făcurăm doi pași pînă În dreptul canapelei, ne așezarăm liniștiți pe spate, În timp ce mîna ei dreaptă, strecurată sub mine, Îmi apăsa omoplații, iar cu cea stîngă se juca În păr. - De ce purtați plete, domnule judecător? Nu că v-ar sta rău, poate dimpotrivă, dar e neobișnuit pentru funcția dumneavoastră, și-apoi o asemenea tunsoare e foarte rară, În orașul nostru aproape că lipsește. - E o chestiune de mentalitate, care dacă nu concordă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
foarte rară, În orașul nostru aproape că lipsește. - E o chestiune de mentalitate, care dacă nu concordă cu a majorității, se spune că este excentrică - și așa este! - dar mie nu-mi pasă. Aduceți-vă aminte de moda veacului trecut: plete și barbă, iar moda pleacă și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, cînd lungi, cînd scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire din monotonie, altfel ar fi nesfîrșită plictiseală, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aș avea capul golit de gânduri, ca și cum trupul meu ar fi supt tot creierul, să se hrănească. Se întinse pe saltea, sprijinindu-și capul pe sacul de medic. Închise ochii și o văzu pe Velunda pe malul izvorului, pieptănându-și pletele blonde; zâmbind, îi ceru să-i dea panglica albă, să-și lege părul. Valerius simți că i se pune un nod în gât și-și acoperi fața cu brațul. — Proculus... — Știu că zilele astea, când te antrenai, te-ai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
1934. Să-l urmărim. Plecând din București spre Iași, la 13 septembrie cu „poșta” timpului, „cei doi surugii - cu pieptarele lor valahe, cu mânicile largi ale cămășii, cu cismele lor î nalt e, cu căciulile mici de blană și cu pletele în vânt, plesnind mereu din bicele lor lungi, făcând să răsune pădurile de strigătel e lor - care-i făceau pitorești”, ajung către seară într-un sat, care ei îi zic Buzău. Și mergând toată noaptea, în zori ajung la Râmni
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Solemni, gravi, impozanți se ridicau în ordine, persoană cu persoană, pentru a adauga de la cele șase microfoane ale prezidiului noi și noi date de referință, noi teze privind forțele miraculoase ale cristalului de cuarț! MOȘ COCA COLA “Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit...” ATENȚIE! Vehicolul M.C. 003, eliberează carosabilul! Vehicolul MC 003! P.1. Sunt sergent major Podoabă. Vă rog prezentați actele urgent,urgentissimo! M. Care acte? P.1. Permisul de conducere, buletinul sau pașaportul, cercertificatul de înmatriculare... P.2
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Când ajunseră la sanctuar, d-na Sen avea pe braț șase ghirlande. Se uită în dreapta și în stânga foarte mâhnită, pentru că o ghirlandă atîr-nată de gâtul unei fecioare înseamnă logodnă. Și atunci apăru un tânăr de o rară frumusețe, cu lungi plete negre pe umăr, cu ochi pătrunzători și gură roșie (suferii cumplit ascultând pe Maitreyi descriindu-mi-l), care căzii la picioarele d-nei, îi atinse tălpile cu mâna și îi spuse: "Mamă". Atât. A dispărut apoi. L-a iubit pe tânărul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Colentina, la pavilionul copiilor, ca să-i distrezi... - Așa e. Ba chiar, o dată... - Ieronim! îl întrerupse Maria, apucîndu-i brațul. Nu e nevoie să intri în amănunte... - Purgare non est necesse! adăugă cineva. Necunoscuta își scutură de câteva ori, cu gesturi scurte, pletele și zâmbi din nou. - Te cunosc bine, spuse. De aceea am îndrăznit să te caut pe o vreme ca asta, deși nu știi cine sunt. Eu sunt Marina Darvari. - Nu. Nu cred că ne-am cunoscut. - Dar nu e vorba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Scena se petrece într-un lagăr de concentrare și de exterminare; să-i spunem, Buchenwald... Maria da Maria întoarse brusc capul către ceilalți și-i privi speriată. - Dar cum ați ghicit? Ați aflat de la cineva? Marina își scutură din nou pletele, apoi își netezi prelung fruntea cu palma dreaptă. - Nu. Nu mi-a spus nimeni nimic. Dar mi se pare evident: gesturile, tonul vocii, vocabularul... - Ați auzit? Ați auzit? strigă Făgădău. - Dar nu înțeleg ce-are a face Buchenwaldul cu Boddhisattva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și oglinda i-a privit pe toți, așa cum se strânseseră, la cererea Generălesei, înghesuiți, în fundul salonului. Parcă nu mai îndrăznea nimeni să respire. Și atunci, dintr-un fald al draperiei, a apărut el, așa cum îi plăcuse să se deghizeze: cu pletele blonde, dar cu figura arsă de soare, îndelung bătută de vânt, cu o cămașă ruptă, decolorată, prin care se vedeau umerii și pieptul, în picioarele goale, și cu pantalonii scurți, pe care și-i suflecase și mai mult, ca și cum s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și îl sileau mișcările de dans, mereu altele, când lente, maiestuoase, aproape liturgice, când abrupte, sălbatece, ireverențioase. De ce s-a oprit, la un moment dat, și depărtîndu-se la un pas de oglindă, s-a înclinat, plecîndu-se mult din mijloc, cu pletele căzîndu-i peste față, n-a înțeles, pentru că nu era obosit. I-ar fi plăcut să-și continue dansul, să inventeze alte melodii și versuri. - Encore! encore! au început să strige toți, în fundul salonului, bătând din palme, unii cu oarecare greutate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care a fost apă plată dar e atât de goală (pe dinăuntru, nu pe dinafară), că m-a speriat. ...De curând am găsit, în sfârșit, o blondă pe gustul meu. E o tipă matură, așezată, calmă, demnă, bine dispusă. Are plete lungi, galbene, drepte și cam aspre. Așa e ea. Dar îmi vine s-o țin în brațe toată ziua și când o țin așa strâns în brațe și îi torc poveștile mele, simt că mă iubește. Altfel nu mi-ar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
îmi vine s-o țin în brațe toată ziua și când o țin așa strâns în brațe și îi torc poveștile mele, simt că mă iubește. Altfel nu mi-ar fi dat voie săi iau, drept amintire, o șuviță din pletele ei blonde și lungi. Mă supără doar faptul că PAM o ia din când în când, foarte brutal, de lângă mine și adună cu ea, pe un făraș, niște căzături minuscule de pe podea. Da, e o simplă mătură iubita mea cea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
prieteni... Ce văd? O surpriză. Așteptați puțin să-mi revin! ... V-am spus doar că eu văd mai bine ca voi, oamenii. Ei bine, văd acum că Grădinarului, de emoție, cred, i-a căzut frumoasa pălărie sub care-și ascunde pletele. Și pletele lui s-au revărsat în bucle strălucitoare, lungi până la călcâie... Abia acum văd eu - și văd bine, să știți - ...îmi dau seama, în sfârșit, că Grădinarul ăsta seamănă a... grădinăriță. Are obrazul fin, fără urmă de barbă sau
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
văd? O surpriză. Așteptați puțin să-mi revin! ... V-am spus doar că eu văd mai bine ca voi, oamenii. Ei bine, văd acum că Grădinarului, de emoție, cred, i-a căzut frumoasa pălărie sub care-și ascunde pletele. Și pletele lui s-au revărsat în bucle strălucitoare, lungi până la călcâie... Abia acum văd eu - și văd bine, să știți - ...îmi dau seama, în sfârșit, că Grădinarul ăsta seamănă a... grădinăriță. Are obrazul fin, fără urmă de barbă sau de mustață
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvor greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se subția văzând cu ochii, și-a pierdut nădejdea că ai lui au venit... ― Gruiaaa! Aici sântem! - s-a auzit glasul lui tata Toader. A Întors privirea spre locul de unde venea zvonul. La geamul unui vagon, se ițea capul cu plete albe al cercetașului. Alături a apărut și chipul zâmbitor al mamei Maranda. A alergat În Întâmpinarea lor. Dintr-un salt, a urcat În vagon. ― Bine ați venit! Vă sărut mâinile - a reușit să rostească Gruia, pierzându-se În Îmbrățișarea celor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aiasta? ― Voi ca de la vodă, tată Toadiri - a răspuns bucuroasă mama Maranda. Maria și Gruia se priveau din când În când cu zâmbetul pe buze, care vorbea de la sine: „Privește la ei și te minunează... Câtă viață se ascunde dincolo de pletele troienite de ninsorile anilor!”... ― Apoi, dacă mama Maranda o aprubat să beu’ oleacă di rachiu, atunci să-l beu În cinstea lui Tudorel. Să crească mare, sănătos și să aibă minti bogată... Iar voi să fiți sănătoși și să vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu clipea. Cu respirația oprită, și-a fixat privirea pe deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete sure și mustață bogată. Pălărie cu bor larg și cămașă albă... Pantalon bine strunit În chimirul lat sfârșea În cizme cu carâmb moale, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape, a ridicat privirea, și-a scos pălăria și a salutat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
A cercetașului Petrică Staniște, dragul meu camarad și frate. Odată cu aceste cuvinte, s-au depărtat unul de altul atât cât să se poată privi cu aducere aminte... ― Dacă n-aș lua sama la mustățile aiestea cât niști hulughi și la pletele albi, aș zice - după glas - că tu ești omu’ lângă care mi s-o zbătut de multe ori inima gata să iasă din chept... ― Și bine ai zice, frate. Că și eu văd că am În față pe unul care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mintea la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă de un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-o scândură, acoperită cu un țol, ședeau doi țărani; unul cu plete sure, iar celălalt mult mai tânăr. În față, de-a dreptul pe fânul de pe pomostină, se afla cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor se legăna coviltirul unei căruțe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doamna Lia și celălalt pentru frumoasa Despina! Aista-i sămnu’ recunoștințî’ noastri cătri mânuțâli cari nu ne-o lasat sî trecim În ceea lumi... ― Apoi acolo-i o avere, oameni buni. Nu putem primi asemenea valoare - a vorbit țăranul cu plete albe. ― Și dacă am primi, iar unul dintre ai dumneavoastră ar duce vorba cine știe pe unde... Vă imaginați ce am avea de tras? - a pus Întrebarea tânărul. ― Da’ cini știi di trebușoara aiasta? Doar bulibașa șî cu mini. ȘÎ
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". "Dar tu mă iubești? Poți să-mi spui o dată, o singură dată că mă iubești? Măcar pe ea o iubești?" Mi-a luat umărul și... M-am lăsat în voia dulcelui meu păcat. Pletele albe, năvalnice și le prinsese la spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
eu nu merg, nu merg la ea./ Las' să vie ea la mine...", îmi aud vocea de-a doua, fredonînd. Are dreptate să mă batjocorească. De ce mă preocupă ce să îmbrac? Cu atît mai mult cu cît mi-am tăiat pletele la vreme, mi-am lungit poalele la vreme, am aruncat la vreme fardurile. Detest discursul ăsta: "la vîrsta noastră nu mai merge să... sîntem bătrîne de-acuma", cu care mă tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]