5,205 matches
-
Acasă > Poeme > Sentiment > AȘ VREA... Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Aș vrea o felie de soare Să-mi stea necurmat la fereastra, Când viața sub pleoape-mi răsare Să-mi fie trezirea albastră, Coboare și cerul din ceruri Străpungă toți norii, deodată, Să nu rătăcească-n eteruri O viață la chin condamnată. Coboară, Lumină, coboară, Inundă pământul din mine Cu aripa gândului, zboară, Prin spații și
AŞ VREA... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373505_a_374834]
-
Acasă > Poeme > Meditație > BUCLĂ TEMPORALĂ Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meu nu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte in doua jumătate rămân - jumătate plec la
BUCLĂ TEMPORALĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373508_a_374837]
-
nostalgia Și-n picurul secundei se naște poezia. În glasul tandru a liniștii din zori, Se-aud cum pașii vieții calcă lin, domol Iar seara se apleacă cu dulcele-i alin În inimă îmi cântă un cor de heruvimi. Las pleoapa să mai bată din aripile ei Și să se-nalțe iarăși cu ochii spre etern Să se-mpletească avid doar cu lumina Și-n ale clipei palme s-aducă veșnicia. Necontenit în viață cu visarea-n gene Destinul lasă urme
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
pe care-l mai strig mereu se închide o poartă, deschisă era altădată, azi, lacăte dorm înghețate în frig. În liniște ni se sting bătrânii, fără să-i simțim și pe ascuns ei pleacă, îi mai zărim sub a cerului pleoapă, mai tineri ca noi, cuminți ne așteaptă. Referință Bibliografică: În satul pe care-l mai strig / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate
ÎN SATUL PE CARE-L MAI STRIG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373634_a_374963]
-
mai mult. Își înțelese menirea sa pe lume: nu era un simplu îngeraș, era un înger păzitor și-atunci se uită mai atent prin casă și observă cât de liniștit putea să doarmă puiul de om. Era atât de fermecător! Pleoapele somnoroase îi acoperiseră ochii de cer. Avea părul bogat în bucle,iar la culoare era precum spicul de grâu și era atât de frumos, încât îngerașul se uită după aripi crezând că are în față tot un îngeraș ca și
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
soarele cu raza, cum e inima cu gândul,Și-am putea să înțelegem tainele dumnezeiriiContopiți, ascunși în însuși Dumnezeul nemuririi.... VII. BUCLĂ TEMPORALĂ, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017. Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meu nu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte în două jumătate rămân - jumătate plec la
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte în două jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea ... Citește mai mult Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meunu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăceriimâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumiceva mă mă absoarbe înapoiceva mă aruncă în spațiuo buclă temporală mă împarte în douăjumătate rămân - jumătate plecla mijloc durerea... VIII. NU-MI AMINTESC..., de
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
în foc,Împrăștiindu-se cum ceațaDin care, tu, răsari, poveste,... X. AȘ VREA..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. Aș vrea o felie de soare Să-mi stea necurmat la fereastră, Când viața sub pleoape-mi răsare Să-mi fie trezirea albastră, Coboare și cerul din ceruri Străpungă toți norii, deodată, Să nu rătăcească-n eteruri O viață la chin condamnată. Coboară, Lumină, coboară, Inundă pământul din mine Cu aripa gândului, zboară, Prin spații și
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
-mă-n tine. Mă smulge din bezna durerii Și dă-mă din nou bucuriei, Mă fură acestei materii, Oferă-mă-n dar veșniciei. Citește mai mult Aș vrea o felie de soareSă-mi stea necurmat la fereastră, Când viața sub pleoape-mi răsareSă-mi fie trezirea albastră,Coboare și cerul din ceruriStrăpungă toți norii, deodată,Să nu rătăcească-n eteruriO viață la chin condamnată.Coboară, Lumină, coboară,Inundă pământul din mineCu aripa gândului, zboară,Prin spații și uită-mă-n tine
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TE DUCI LUMÂNARE CUMINTE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului sursa imaginii: http://www.artparks.co.uk/artpark sculpture.php?sculpture=7344&sculptor=paola grizi gând suspendat de pleoapa cuvântului ca orice clipă veselă sau ca o mască a răsucirii nevoilor lemnul icoanei cântă te duci lumânare cuminte în fața ei și arzi în întunericul sălilor mari nu te mai pierzi te risipești adunându-te într-un singur cuvânt răzbate
TE DUCI LUMÂNARE CUMINTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371310_a_372639]
-
împungeau adesea cu sulița în coaste pe cei căzuți pentru a se asigura că dușmanii sunt morți. În clipa când Gaius făcu acel gest, din rana deschisă începu a curge sânge și apă. Câțiva stropi de sânge îi ajunseră pe pleoape și ștergându-se cu o năframă, Gaius nu-și putu crede ochilor la propriu, deoarece vedea acum foarte bine ca și cum nu ar fi avut nimic. N-avu timp însă de explicații atunci. Iudeii se împinseră spre crucea lui Iisus dorind
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului Sară eminesciană Urcă steaua căzătoare La apus, în zbuciumul Unei clipe trecătoare Lăcrimând-o buciumul... Dincolo de deal și ramuri Ce cu frunza bolta-nțeapă, Ale cerurilor geamuri Trag a nopții neagră pleoapă... În unghere stinse-n zare Se înstână stânele, Cumpănele cu căldare Răscolesc fântânele. Peste sat, peste pășune Ultimele paseri zboară, Se zoresc să se adune Pe la cuibul lor de vară. Pe răspântii din pădure Unde ne-am iubit noi, dragă
GRUPAJ CU POEZII RECENTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371353_a_372682]
-
aș sufoca cu-mbratisari flămânde Și-am reclădi din cioburi clepsidra timpului, Tribut să dăm uitării, și viață, gândului. M-aș întrupa, în noapte, din străluciri de stea. Ți-aș alinta privirea, ca să mă vezi aievea... Și-ar scânteia sub pleoape dorințele nespuse Iar palmele, cuminți, le-ar contura supuse.. M-aș întrupa, în zori, din străvezia zare Țesând pânză de rouă, ce da zilei culoare... Să te-nfasori cu ea, flămând și însetat, Până m-aș întrupa din nou, ispită
M-AȘ ÎNTRUPA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371381_a_372710]
-
poate răni sau destrăma... Mi-ai mângâiat părul castaniu, Dar nu ai înțeles Că firele argintii de la tâmple Sunt clipele de durere Presărate în calea mea de viață... Mi-ai atins ochii cu privirea, Fără să știi Că roua de pe pleoape E rodul tristeții adânci, Care m-a prins în mrejele ei... Mi-ai sorbit răsuflarea caldă, Dar nu ți-ai dat seama Că oftatul meu profund Este bucuria că te-am găsit, Iar tristețea-mi începe să se risipească... (din
N-AI ÎNȚELES... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371464_a_372793]
-
1), de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Azi, duminica (3) Poveste neterminată (1) Emilian Oniciuc- 03.04.2017 Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții... Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și îmi
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
el... Sânii rotunzi îi stau fermi cu sfârcurile semeț ascuțite și ... Citește mai mult Azi, duminica (3)Poveste neterminată (1)Emilian Oniciuc- 03.04.2017Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții...Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și îmi
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Acasă > Poezie > Delectare > DEZLEGARE Autor: Lăură Hubati Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Sunt pasăre în zbor ce-și trage umbră prin cenușă de lumină, o lume corai în care timpul închide pleoapele și cântă la fluier ultimele note ale unui sărut de demult. Sunt ninsoare cu aromă de jar, căzută ritmic peste întinderi neodihnite. Dezleagă-mă de mine, rupe punți verticale de umbre și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară citind
DEZLEGARE de LAURA HUBATI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371495_a_372824]
-
dimineață aș putea dormi pe cântecul lor. E atâta liniște în acest cântec natural. Ascultați! (Ciripit de păsărele.) În dimineața aceasta nu mai vreau să mă las legănat de cântecul lor și să dorm până ce razele soarelui îmi vor săruta pleoapele, vreau pur și simplu să-l ascult, să mă încarc de energia lui divină. (Ascultă.) Nimic nu poate egala această muzică. Da, cunosc! Marii compozitori ce reușesc să reproducă cântecul păsărilor. Fals! Uite! Ascultați! Vrăbiuța aceasta spune ceva. Ce anume
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
să-l înghit, deși știu, e-n zadar, n-am să reușesc... Am să deschid mai bine fereastra, fereastra minții, și-am să-i croșetez aripi am să-l încredințez apoi vântului, iar noaptea, noaptea are să ți-l strecoare pe sub pleoape. Și eu am să adorm sperând să ți-l amintești mâine. Referință Bibliografică: Stare / Brîndușa Maria Meruțiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1409, Anul IV, 09 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Brîndușa Maria Meruțiu : Toate Drepturile Rezervate
STARE de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371514_a_372843]
-
omul să spună adio unei clipe și să ureze bun venit alteia, ține de bunăstarea lui spirituală, dependentă la rându-i de poetica vieții mai presus de tot...! De aceea, între minuni, muzica romantică e mireasă castă a sufletului. Pe la pleoapele gândului, sunetul alinător îl ridică și pe pustnic într-un univers imaginar, cu blânde și-alinătoare trăiri. Fără muzică, o monstruoasă singurătate ne-ar îngropa, iar prin muzică, o blândă șoaptă ne cheamă la îngeri...! Romanticilor muzicii românești, puținilor ca
PAUL SURUGIU. MELODII CA STELELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371601_a_372930]
-
persoană, “persona autentica y verdadera”, cum ar zice Baltasar Garcián y Morales, până la starea de înălțare, de naștere din nou: Totu-s dăruit pentru Pasărea-Lotus, iar apoi până la starea de beatitudine: când Dumnezeu m-a-mbrățișat / pentru prima dată / strângându-mă în pleoape. Miracolul apei celei vii este secretul salcâmind în Înviere: De toate mă umplu, da-n lutul divers / Se-oglindă o formă din alt univers. Ce debordant vine promisiunea iertării, dincolo de cuprinderea umană, dincolo de înțelegere, ca o avalanșă. Toate pălesc în fața
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
Acasa > Versuri > Iubire > POEM TRIST Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015 Toate Articolele Autorului zbor de fluturi secunde plânse pe pleoape degetele nu se mai ating în întuneric se vorbește limba umbrelor tăcere necuprins * prinde-mi fața cu palmele tale și desenează eternitatea pe nerăsuflate! Referință Bibliografică: poem trist / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1663, Anul V, 21
POEM TRIST de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374895_a_376224]
-
borangic au uitat să mai plângă nemurirea pierdută cu palmele gândurilor împreunate a rugă îți strigi neputința de-a crede în apele Vieții scăldându-ți obrajii înviorată ți-e fața de perlă lacustră a animei tale columnă de semn † speranțele pleoapelor tale de smirnă licăresc esențele noimelor sacre caleidoscopic tărâm prin părul tău aprig curge lacrima lumii din clare priviri în abisul adânc nesfârșit aur blând de plăpând regăsit Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic
POEM HIERATIC XVI -ANGHEL ÎNVEŞMÂNTAT ÎN ZBOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374910_a_376239]
-
brăzdat. Pe șevalet, al dimineții faur, Pictase de sub zare ridicat. Și le schimba-n culori halucinante, Prinos din luminoasa-i dărnicie, Le savuram ca frumuseți dopante Și fur din a memoriei galerie. Le-ascund în gând și le închid sub pleoape, Un cer de-azur și-un curcubeu de nori, Rezervă pentru vremile mioape, Când cețuri vor ascunde-ai zilei zori. *** Ciclul "Toamna" Volumul "Surori metrese timpului" [foto "furată" de la Laura M.] Referință Bibliografică: Splendide tușe / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
SPLENDIDE TUŞE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374926_a_376255]
-
este valul care șterge desenul de pe plajă pentru a lăsa locul altor desene, că tot suntem la Constanța. Dăm din coate doar ca să ajungem mai repede la târgul de vorbe dulci, dincolo de întunericul pe care pot să-l țin între pleoape. Copilul din mine plânge de dor de el însuși. În viață oamenii se întorc la moarte. Cineva strigă pe altcineva. Nu pot să-mi dăruiesc profilul încărcat de oboseala altei seri. Majusculele nu se mai scriu singure, pentru că nu se
CU NOI E DUMNEZEU, TRĂIASCĂ ROMÂNIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374934_a_376263]