2,652 matches
-
pe un perete, deasupra bancului de tâmplărie, și putea fi văzută din stradă, prin vitrina largă a atelierului. Era unul din locurile mele preferate pe drumul de întoarcere de la școală. În acele zile premergătoare plecării, panul avea de lucru din plin la lăzile în care aveau să fie încărcate lucrurile celor ce porneau în marea aventură, urmând a fi trimise pe căile atât de pline de taine spre Israel. Erau drumurile zilnice la gară, pentru a cere informații de la tov. Andrucovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai interesau veștile despre ea. Știu acum că erau doar semne ale închiderii textului întru limpezirea sa. Și, poate, întru Luminarea mea în coborâre. Din astfel de întâmplări neprevăzute viețile noastre capătă înțeles. Relevarea textului este nașterea cea adevărată. Umplerea plinului și dusul tainei de nespus. Abia la capătul trăitului, viața își începe drumul ei adevărat, curat, al tău și numai al tău. Primim zilnic semne despre această împlinire a textului, fără a le înțelege, fără a le desluși, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oferă. Nu-i început. Nu-i sfârșit. Nu am început nimic scriind. Nu voi sfârși nimic, încheind aceste pagini. Începând, deja am sfârșit, după cum sfârșind abia atunci voi începe. Îmi displac asemenea pendulări de cuvinte, jocuri ale contrariilor, de-a plinul și golul și alte asemenea. Existența lor mă fascina cândva. În vremea când citeam scrieri vechi chinezești, când discutam cu fervoare despre preeminența textului. În anii când citeam Biblia și mă lăsam furat de taina Neînceputului început, a Cuvântului ziditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eram sigur că acela-i totuși Marele Cenzor. Simțeam doar că ar putea fi. Prea bine însă putea fi și un simplu chingar, întorcându-se acasă după o zi de hamalâc în Piață. Mă scârbea și că mânca merdenele în plin Lipscani, lihnit, lacom, ca și cum o foame cumplită îl chinuia. Foamea de texte ostoită cu merdenele... De ce nu? Istoria nu-și potolește lihneala cu cenzurarea întruna a vieților noastre? ...Acele seri petrecute cu Trombă m-au făcut să-mi descopăr, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din zilele noastre - dintotdeauna am fost bărbatul căruia-i plac niște țâțe și-un dos mai măricele. Îmi place un pic de carne pe care să pot pune mâna, dacă mă-nțelegeți. Iar Stacey a noastră are cu siguranță din plin! Nu-mi pot da seama de ce mai pierde timpul cu bătrânul acela: tot o mai așteaptă afară-n fiecare seară, serios. Doar că acum arată destul de jalnic, trebuie să recunosc. În cele mai multe seri e nebărbierit și nici măcar nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
îl lasă să se întrevadă, dezbaterea n-ar folosi la nimic, de aceea nu voi da cuvântul nici unuia dintre domnii miniștri, cu atât mai mult cu cât, poate fără să-și dea seama, domnul ministru al culturii a nimerit în plin comparând plaga de care suferim cu o nouă formă de orbire, N-am făcut această comparație, domnule prim-ministru, m-am limitat să amintesc că am fost orbi și că, probabil, orbi vom continua să fim, orice extrapolare care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să aveți amabilitatea de a mă însoți. O urmă printr-un coridor, mergea calm, liniștit, dar brusc, fără a-l preveni, conștiința pasului temerar pe care era gata să-l facă îi tăie respirația, ca și cum ar fi fost lovit în plin în diafragmă. Încă mai era timp să dea înapoi, o scuză oarecare, ce enervant, am uitat un document extrem de important fără de care nu pot vorbi cu domnul șef al redacției, dar nu era adevărat, documentul era acolo, în buzunarul interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pânze și desene soseau la galeria din Chicago, pentru a fi vândute pe sume tot mai mari și mai delicioase. Era aranjamentul ideal și fără îndoială ar fi putut continua mai multe decenii, dacă Smith nu și-ar fi făcut plinul cu tequila cu trei seri înainte de a împlini 40 de ani și nu s-ar fi aruncat de pe acoperișul casei. Soția declara insistent că fusese o glumă care se sfârșise prost; amanta susținea că fusese sinucidere. Oricum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la stația Chevron de peste drum. Aici, încă o dată, decizia luată aproape la întâmplare de a face lucrurile într-un fel și nu în altul s-a dovedit a avea un efect semnificativ asupra poveștii. Dacă am fi făcut mai întâi plinul, Lucy nu ar fi avut ocazia de a-și pune în practică uluitorul număr de iluzionism și, fără îndoială, ne-am fi continuat drumul până la Burlington, conform planului. Dar, pentru că rezervorul era tot gol când ne-am așezat la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
jos în gară la Craiova. La hotel am o surpriză : deși totul fusese plătit dinainte, recepționerul, care vorbește stricat franceza, mă trimite la alt hotel, căci aici se zugrăvește. Nu mă plîng însă, căci nimeresc pe Rue des Abbesses, în plin Montparnasse. Ce-mi pot dori mai mult ? Un hotel mic și cam dubios, cu o cameră fără masă și fără scaun, dar cu boema bătrînului Paris la picioare. Deschid fereastra și rămîn o bucată de vreme cu ochii în zare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Teatrul ne - a intrat în sânge. Manevrăm zilnic o sumedenie de măști. Ne bârfim adesea memoria. Niciodată - inteligența. În materie de invidie, se pare că nu mai avem nici un Everest de cucerit. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Există o persistentă tendință de a vomita pe fericirea altora. Vulpea critică strugurii, bătrânii - minijupa. Pe orice meridian, rostogolirea scaunelor încântă. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Mecca păduchilor e fruntea. Constat cu stupoare că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cauzalitate dintre paralelismul șinelor ferate și conjunctivita la biblici. Oare nu regretă Dumnezeu că ne-a încrețit ceva mai mult creierul? Filosofii nu distrug lumea. Dar se străduiesc să o facă neinteligibilă. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Industrializarea ne ajută să ne turnăm și la propriu cenușă în cap. O mare personalitate este un amalgam de divin și de diabolic. Cu lacrimi în ochi, nu vezi prea bine pe unde mergi. Simțul oportunității este un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
birjar! (citate adnotate), Ed. PIM, Iași, 2008. Nasc și la Tecuci oameni (mic dicționar enciclopedic), Ed. PIM, Iași, 2008. Autorul aduce mulțumiri d-lui Vasile Dănăilă Pazvante care, cu recunoscuta-i generozitate, a făcut posibilă apariția aceste cărți. Din prea plinul sufletesc al acestui om s-au izvodit în ultimii ani, atât celebrul „Colț de Rai” un unicat în materie de parcuri publice din România, cât și sprijunul acordat scriitorilor, vieții culturale tecucene și unor dezmoșteniți ai soartei. Pitorescu Pazvante este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rămase moale. Pleoapele au început să-i lunece tremurat și mintea i s-a închis... Doar câteva pâlpâiri de lumină, licărite, prin genele dese și lungi, ... și atât. Parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar și luneca într-altul plin de vise și arătări prăpăstioase... ca într-o lume cu închipuiri. Într-o clipă de răgaz, când moașa a mai slabit-o cu muncile, femeia a văzut totul, cu iuțeala gândului. ... Ziua aceea însorita și frumoasă, când pășise cu Anton
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce am vrut să spun cu asta.) La data la care m-am hotărât să fac popas cu povestirea mea, Eugen avea treizeci și patru de ani. Și, cu toate că era înzestrat cu un spirit care, cu micile lui păcate, era cu totul plin de bunătate în munca sa neîntreruptă și bine făcută pentru aproapele său - această sublimă abnegație, ce dintotdeauna l-a împlinit pe om și l-a făcut mai nobil -, este imposibil de explicat clar ce s-a întâmplat, de fapt, cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
valoarea sa. Își ordonase singur că trebuie să ucidă, iar acum nu făcea decât să-și ducă cu tact la împlinire propriile ordine. Era atent și precaut, dar detașat și liber de constrângeri totodată. Își trăia clipele de glorie în plin, adânc cufundate-n beția dulce a răzbunării lui iminente și imposibil de împiedicat. Jubila în tăcere, dar jubila! Într-un cuvânt, se simțea călare pe situație, stăpân absolut peste tot ce mișca acolo! În aceste momente, singurul lucru și cel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
m-a împins cu putere să-l lovesc pe nemernic. Pentru o clipă, am încercat să mă înfrânez și să rezist, cu toată tăria mea, impulsului acela subit, însă n-am reușit nicidecum și i-am dat un pumn în plin. Pesemne, lovitura a fost într-atât de cumplită, de fulgerătoare și de bine dată, încât acesta, pierzându-și cu totul simțul conștiinței și al echilibrului, se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
răufăcători și oameni politici din opoziție, și în nici una din aceste pușcării nu era loc pentru cineva care se născuse, ca acel targuí, ca să trăiască în spații fără hotare. Când umbra bolovanilor nu-l mai protejă, soarele îl izbi din plin în față și picături mari de sudoare îi curseră în voie pe frunte, deschise ochii și, fără să se miște, privi în jurul său. Dormise fără să facă nici cel mai mic gest, fără să clintească un fir de nisip din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să-l doboare pe șofer sau pe cel ce se pregătea să-și încarce mitraliera, răsună în depărtare o explozie, un obuz șuieră prin aer și vehiculul zbură în bucăți, lovit în plin și oprindu-se pe loc ca și cum s-ar fi izbit de un zid invizibil. Un cadavru ciopârțit zbură la peste patruzeci de metri, altul se dezintegră ca și cum n-ar fi existat niciodată și, în câteva secunde, din jeep nu rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încât percepeam mârâitul acela pe care, probabil, doar niște aparate ultra-specializate l-ar fi putut capta. Mă cam plictisea aerul invariabil de levănțică ieftină care se degaja din poala Ninetei, dar rezistam stoic ispitei de a mă ridica, fiind din plin premiat de farmecul armoniilor mârâite de Jojo. Decriptam în tânguirile ei canine când revoltă, când resemnare, când umilință, și mă bucuram nespus că nu mă poate detrona de pe piedestalul pe care Nineta mi-l înălțase. E drept că Jojo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în chin de visul tău. Alergăm după fantasme și idei ivite-n grabă dar uităm esențialul desori cădem în sfadă, nordul sudul deopotrivă vin călare peste mine și-alergând pustietatea rămân stinghere păcate să le ierți apoi să-îndoi până vii plin de nădejde să le sari peste șipoate peste culmi și peste șoapte să ridice într-o rână o fermecătoare zână plină de sevă-aleasă suptă cu nesaț din coarde împletite în zăpadă și în aștrii fără număr care trec spre locul
Tremur final by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83706_a_85031]
-
ruga să vii și tu, că mâine-poimâine ai să pleci și mi-or țiui urechile de atâta pustiu. Te aștept. Știi unde... ― Da, părinte. Știu. Când am ajuns aproape de chilie, am băgat de seamă că fereastra mea e luminată din plin. La fel și geamul Zânei. Ghiceam chiar și mișcarea celor două femei din interior... Am mâncat cu oarecare grabă, gândind că mă așteaptă bătrânul. Când am ieșit în grădinița din fața chiliei, mi-a atras atenția umbra proiectată de lampă pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
său șovăielnic, însoțit din când în când de câte un icnet de durere... Când am ajuns în portița ce da în grădina chiliei bătrânului, ne-am oprit. Privirile noastre ținteau același punct: fereastrele Zânei și ale Sevastiței, amândouă luminate din plin. Acesta - gândeam eu - era un semn că cele două femei se bucurau de cele petrecute în această seară... La un timp, bătrânul m-a întrebat: ― Când crezi că puteți pleca? La auzul acestei întrebări, mi-a tresărit inima cu putere
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să mă duc tocmai în satul nou ca să recuperez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să ai grijă și să ții la o huidumă de pisică proastă nu-i cine știe ce, nu-i mare lucru în perspectiva tuturor lucrurilor care fac din tine un om și-a conveniențele lor, dar e totuși ceva. Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am. Stăteam în holul hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]