3,630 matches
-
țară/țări, carte/cărți. Morfemele omonime care intervin în organizarea aceleiași categorii gramaticale generează neutralizarea unor opoziții categoriale: dezinența -e, de exemplu, în structura substantivelor feminine formate cu sufixul -toare, din câmpul semantic al umanului, caracterizează deopotrivă și singularul și pluralul acestora: învățătoare, directoare, ceea ce duce la neutralizarea opoziției de număr. Opoziția se restabilește prin introducerea altor morfeme; articolul-morfem al determinării dezvoltă, în aceste structuri, o dublă funcție; exprimă sensul de ‘determinare definită’ și precizează sensul de număr al substantivului: ‘singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la mijloc de codru /la mijlocul codrului. Dintre morfemele libere, derivate, unele s-au diferențiat de elementele lingvistice primare: auxiliarul a avea diferă de verbul predicativ prin formele de la persoana a III-a singular și persoanele I și a II-a plural: El a luptat./ El are o idee.; Noi am crezut./ Noi avem un gând.; Voi ați plecat / Voi aveți planuri mari. Auxiliarul a vrea se realizează în forme specifice ca morfem al potențial-optativului; formele aș, ai, ar, am, ați, ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 16), „Făt-Frumos, zise împăratul, binele ce mi l-ai făcut mie nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor.” (M. Eminescu, P.L., p. 10) Numărul se impune ca marcă distinctivă prin natura sa semantică directă, obiectivă; forma de plural, de exemplu, a substantivului reflectă lingvistic existența în pluralitate a „obiectului” extralingvistic denumit prin cuvânt: „Dintre sute de catarge,/Care lasă malurile,/ Câte oare le vor sparge/Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, p. 396) Categoria gramaticale a cazului are origine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt reperabile, decât dacă articolul nehotărât este încărcat, prin accentuare, cu valori stilistice deosebite, preluând și sarcina semantică a unui determinant superlativ lăsat neexprimat; „Are o voință!” înseamnă „Are o voință nemaipomenită!” • Substantivele abstracte sunt incompatibile cu sensul gramatical de plural; când sunt întrebuințate la plural, în limbajul popular, mai ales, substantivele trec în clasa substantivelor concrete, odată cu producerea unor modificări în sfera lor semantic-lexicală; pluralul prostii caracterizează substantivul concret prostie cu sensul de ‘fleacuri’ sau de ‘fapte nechibzuite’: „Am făcut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nehotărât este încărcat, prin accentuare, cu valori stilistice deosebite, preluând și sarcina semantică a unui determinant superlativ lăsat neexprimat; „Are o voință!” înseamnă „Are o voință nemaipomenită!” • Substantivele abstracte sunt incompatibile cu sensul gramatical de plural; când sunt întrebuințate la plural, în limbajul popular, mai ales, substantivele trec în clasa substantivelor concrete, odată cu producerea unor modificări în sfera lor semantic-lexicală; pluralul prostii caracterizează substantivul concret prostie cu sensul de ‘fleacuri’ sau de ‘fapte nechibzuite’: „Am făcut mai multe prostii în viața
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o voință!” înseamnă „Are o voință nemaipomenită!” • Substantivele abstracte sunt incompatibile cu sensul gramatical de plural; când sunt întrebuințate la plural, în limbajul popular, mai ales, substantivele trec în clasa substantivelor concrete, odată cu producerea unor modificări în sfera lor semantic-lexicală; pluralul prostii caracterizează substantivul concret prostie cu sensul de ‘fleacuri’ sau de ‘fapte nechibzuite’: „Am făcut mai multe prostii în viața asta...”. Substantivul abstract prostie, întrebuințat numai la singular, absolutizează noțional o trăsătură intelectuală de sens negativ, ‘lipsă de inteligență’: „Viclean
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagme precum: un lapte, o brânză, o libertate nu sunt posibile decât dacă articolul nedefinit dezvoltă anumite valori stilistice: „Am găsit o brânză!...” (= Am găsit brânză de foarte bună calitate sau foarte proaspătă.) b. Nu cunosc opoziția singular-plural; întrebuințarea la plural a acestor substantive reflectă schimbarea statutului lor semantic: substantivele devin substantive discontinue, cu sensuri lexicale diferite de substantivele continue omonime la singular: substantivul continuu apă denumește la singular materia ca atare: ”Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie,/Să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivele continue omonime la singular: substantivul continuu apă denumește la singular materia ca atare: ”Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie,/Să-nchege apa-n sânge, din pietre foc să saie.” (M. Eminescu, I, p. 94); în formă de plural, substantivul înseamnă ‘râuri’: „Peste flori, ce cresc în umbră,/ Lângă ape, pe potici,/ Vezi bejănii de albine.” (M. Eminescu, I, p. 100) Substantive individuale și substantive colectivetc "Substantive individuale [i substantive colective" Obiectele denumite de substantive pot fi entități finite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
odată.” (M. Eminescu, I, p.158) sau metonimic: „Am cumpărat un Grigorescu.” (= un tablou de Grigorescu). În interiorul categoriei gramaticale a numărului, substantivele proprii se situează, sau pe poziția singularului: Andrei, Toma, Maria, Florența, Oltul, Spania, Africa etc., sau pe poziția pluralului: Iași, București, Bucegi, Alpi etc. Observații: Substantivele proprii, nume de orașe, cu formă de plural, realizează uneori opoziția singular-plural dar numai în planul expresiei; numai forma de singular corespunde conținutului semantic obiectiv; fiind expresia lingvistică a unor obiecte individualizate, substantivele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Grigorescu). În interiorul categoriei gramaticale a numărului, substantivele proprii se situează, sau pe poziția singularului: Andrei, Toma, Maria, Florența, Oltul, Spania, Africa etc., sau pe poziția pluralului: Iași, București, Bucegi, Alpi etc. Observații: Substantivele proprii, nume de orașe, cu formă de plural, realizează uneori opoziția singular-plural dar numai în planul expresiei; numai forma de singular corespunde conținutului semantic obiectiv; fiind expresia lingvistică a unor obiecte individualizate, substantivele proprii exprimă „obiecte” într-un singur exemplar: „Bucureștiul este un oraș imposibil.” CLASE MORFOLOGICE DE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestor substantive, la termeni ajutători: fluture mascul - fluture femelă. Substantivele înscrise în categoria arhigenului 7 au formă distinctă de substantivele corespunzătoare înscrise în opoziția de gen: sau au aceeași formă cu unul din substantivele înscrise în opoziția de gen: La plural, substantivele denumind animale se înscriu de obicei în clasa arhigenului: cai, lupi, oi etc., ca și substantivele pluralia tantum, de tipul bovine, ovine etc. Ambigenultc "Ambigenul" Substantivele denumind ființe umane pot reprezenta, la plural, categoria arhigenului: oameni, copii etc. dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înscrise în opoziția de gen: La plural, substantivele denumind animale se înscriu de obicei în clasa arhigenului: cai, lupi, oi etc., ca și substantivele pluralia tantum, de tipul bovine, ovine etc. Ambigenultc "Ambigenul" Substantivele denumind ființe umane pot reprezenta, la plural, categoria arhigenului: oameni, copii etc. dar pot constitui și clasa ambigenului, când pluralul nu corespunde direct singularului ci rezultă din dominarea masculinului asupra femininului: Sunt ambigene substantivele cărora nu le corespunde un singular în clasa arhigenului. Apartenența substantivelor la cele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obicei în clasa arhigenului: cai, lupi, oi etc., ca și substantivele pluralia tantum, de tipul bovine, ovine etc. Ambigenultc "Ambigenul" Substantivele denumind ființe umane pot reprezenta, la plural, categoria arhigenului: oameni, copii etc. dar pot constitui și clasa ambigenului, când pluralul nu corespunde direct singularului ci rezultă din dominarea masculinului asupra femininului: Sunt ambigene substantivele cărora nu le corespunde un singular în clasa arhigenului. Apartenența substantivelor la cele trei genuri se manifestă în planul expresiei printr-o serie de deosebiri fonetice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
colț-Ø pl.: niște templ-e tablo-uri sigili-i scaun-e colț-uri un num-e lucr-u condei-Ø ou-Ø seminar-Ø niște num-e lucr-uri condei-e ou-ă seminari-i Masculinele se disting de neutre la nivelul dezinențelor de număr; substantivele masculine variabile după număr au toate la plural dezinența -i, vocalic (codr-i) sau ultrascurt (iepuri), indiferent de dezinența de singular. Neutrelor care au dezinența -i la plural le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
condei-e ou-ă seminari-i Masculinele se disting de neutre la nivelul dezinențelor de număr; substantivele masculine variabile după număr au toate la plural dezinența -i, vocalic (codr-i) sau ultrascurt (iepuri), indiferent de dezinența de singular. Neutrelor care au dezinența -i la plural le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
le corespunde o altă dezinență de singular: u vocalic, înscris într-un diftong ascendent cu semivocala i: sigiliu-sigilii, consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea fonetică a morfemului de plural: i ultrascurt, la masculine (student-studenți) față de i semivocalic, la neutre: seminar-seminarii. Deosebirea dintre substantivele feminine, pe de o parte, și substantivele masculine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
consiliu-consilii; dezinența substantivelor masculine este -u (semivocalic), înscrisă într-un diftong descendent: erou-eroi. Neutrele mai prezintă două substantive cu dezinența -i la plural - în opoziție cu -Ø, la singular: salar-salarii, seminar-seminarii. Masculinul se distinge prin valoarea fonetică a morfemului de plural: i ultrascurt, la masculine (student-studenți) față de i semivocalic, la neutre: seminar-seminarii. Deosebirea dintre substantivele feminine, pe de o parte, și substantivele masculine și neutre, pe de alta, se face, numai în parte, la nivelul dezinențelor de număr, cu o singură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acest-e fete, stele, nuiele, basmale, vremuri, zile etc. Substantivele determinate de adjective calificative sau pronominale care combină cele două serii de dezinențe, în sensul combinării unei dezinențe de tip masculin la singular: -Ø cu o dezinență de tip feminin la plural: -e sunt neutre, adică nici masculine, nici feminine: acest-Ø tron, templu, atu, tablou, consiliu, careu, nume acest-e tronuri, temple, atuuri, tablouri, consilii, careuri, nume Înscrierea adjectivului determinant în opoziția de număr specifică genului feminin marchează apartenența la clasa substantivelor feminine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifică masculinului, -Ø/-i, marchează apartenența la clasa masculinelor a substantivelor care denumesc cifrele (acest doi/acești doi), literele (acest m/acești m), sunetele și fonemele (acest r/acești r), notele muzicale (acest fa/acești fa). • Prezența dezinenței -i la pluralul adjectivului determinant al unor substantive pluralia tantum semnalează apartenența lor la genul masculin: Bucegi, ochelari etc. La același gen aparțin substantivele care denumesc lunile anului, dacă adjectivul determinant are la singular dezinența -Ø: acest ianuarie. Genul substantivelor singularia tantum și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
denumesc lunile anului, dacă adjectivul determinant are la singular dezinența -Ø: acest ianuarie. Genul substantivelor singularia tantum și pluralia tantum este mai greu de stabilit, întrucât dezinența de singular a adjectivului determinant indică deopotrivă masculinul și neutrul, iar dezinența de plural indică în același timp femininul și neutrul 8. Ar argumenta în sensul apartenenței la genul neutru enunțurile în care intră mai multe substantive singularia tantum care realizează funcția de subiect multiplu; participiul verbului la diateza pasivă sau adjectivul din structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lunci(i), dar Anca/Ancăi o/oa: floare/flori(i), dar Floare(a)/Floare(i). Sub aspect morfologic, substantivele aparținând subclasei genului personal reacționează în mod specific la categoriile gramaticale ale flexiunii nominale. Substantivele proprii sunt incompatibile cu sensul de plural:Andrei, Maria, Ioana, Ionescu și cu opoziția din interiorul categoriei determinării; se caracterizează prin determinare maximă: Andrei, Maria, Ioana etc. Formele de plural intervin în limbajul popular:„I-am văzut pe Ionești la film.” sau în alte stiluri (științific sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reacționează în mod specific la categoriile gramaticale ale flexiunii nominale. Substantivele proprii sunt incompatibile cu sensul de plural:Andrei, Maria, Ioana, Ionescu și cu opoziția din interiorul categoriei determinării; se caracterizează prin determinare maximă: Andrei, Maria, Ioana etc. Formele de plural intervin în limbajul popular:„I-am văzut pe Ionești la film.” sau în alte stiluri (științific sau beletristic), cu sensul de familie: „Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini,/Descălecători de țară, dătători de legi și datini.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ (cele mai generale), singular și plural. Tipul I de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opozițiilor dezinențiale; se cuprind aici substantivele feminine din declinarea I și o parte din declinarea a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac., singular: casă, arătură, stea, mușama, zi, carte Tema 2 - prezintă omonimia G.D., singular = N.Ac.G.D., plural: case, stele, mușamale, arături, cărți Substantivele care au cazul vocativ prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu N.Ac., situația cea mai frecventă: mamă! mămică! mame! Maria! • Vocativul are o formă distinctă: mămico! mamelor! introducând cea de a treia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimiilor; se cuprind aici substantivele masculine și neutre din declinările a II-a și a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., singular: student, codru, ateu, frate, templu, careu, atu, consiliu; Tema 2 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]