2,405 matches
-
care implică o analiză autocritică și neipocrită a faptelor și vorbelor fiecărui enoriaș. Biserica Catolică condiționează participarea credincioșilor la actul Euharistiei (primirea hostiei) de actul prealabil al absoluțiunii prin intermediul unui preot. Liturgistul Robert Taft vorbește despre pocăință cu următoarele cuvinte: „Pocăința nu e o întoarcere spre sine, nici o concentrare asupra disciplinei personale, de genul unui atletism duhovnicesc, ci o deschidere spre o viață nouă, și printr-aceasta, deschidere spre ceilalți.” În limba română se folosesc mai multe nume: Începând cu Conciliul
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
o deschidere spre o viață nouă, și printr-aceasta, deschidere spre ceilalți.” În limba română se folosesc mai multe nume: Începând cu Conciliul Vatican II, Biserica Catolică preferă sintagma "sacramentum reconciliationis" (lat. "sacramentul împăcării"). În Bisericile Ortodoxe, Catolice, vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
vechi orientale, pocăința e una din cele șapte taine, făcând parte, dimpreună cu maslul, din grupa tainelor de vindecare. În Bisericile lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din mișcarea Low Church consideră pocăința doar drept o ierurgie, și o practică destul de rar. În general, celelalte Biserici nu consideră pocăința drept taină. Unele
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
lutherane nordice, e una din cele trei taine, dimpreună cu botezul și euharistia. Anglicanii din mișcarea High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din mișcarea Low Church consideră pocăința doar drept o ierurgie, și o practică destul de rar. În general, celelalte Biserici nu consideră pocăința drept taină. Unele dintre ele, făcând parte din diferite curente liturgice, folosesc spovedania, fără a-i da un statut sacramental, pe când altele nu o
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
High Church consideră pocăința drept una din tainele mici, câtă vreme botezul și euharistia sunt tainele mari. Dimpotrivă, anglicanii din mișcarea Low Church consideră pocăința doar drept o ierurgie, și o practică destul de rar. În general, celelalte Biserici nu consideră pocăința drept taină. Unele dintre ele, făcând parte din diferite curente liturgice, folosesc spovedania, fără a-i da un statut sacramental, pe când altele nu o practică, afirmând că fiecare creștin are dreptul de a se mărturisi direct lui Dumnezeu, fără a
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
diferite curente liturgice, folosesc spovedania, fără a-i da un statut sacramental, pe când altele nu o practică, afirmând că fiecare creștin are dreptul de a se mărturisi direct lui Dumnezeu, fără a avea nevoie de un intermediar. Bisericile ce practică pocăința invocă două categorii de temeiuri biblice. Primele se referă la căința păcătosului și actul de iertare. Cele din urmă se referă la actul de dezlegare din partea preotului. Conform învățăturii creștine, Iisus a plătit prețul de răscumpărare pentru păcatele oamenilor pe
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
lui Dumnezeu, Sfintele Taine, Biserica, iubirea creștină. Referindu-se la cunoașterea lui Dumnezeu, Sfântul Ioan Hrisostom îi combate pe anomei, susținând că ființa lui Dumnezeu este incognoscibilă și incomprehensibilă. Sfintele Taine pe care le dezbate Sfântul Ioan sunt: Sfântul Botez, Pocăința, Căsătoria, Sfânta Euharistie și Preoția. În concepția Sfântului Ioan Chrysostom, Biserica este Trupul lui Hristos, credincioșii sunt mădularele acestui trup, iar Hristos este Capul Trupului: „ El i-a pus totul supt picioare, și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
De pildă: pofta o pot preface în mișcarea unui dor spiritual după cele dumnezeiești; plăcerea, în bucuria curată pentru conlucrarea de bunăvoie a minții cu darurile dumnezeiești; frica, în grija de-a ocoli osânda viitoare de pe urma păcatelor; iar întristarea, în pocăința care aduce îndreptarea pe urma păcatului din timpul de aici”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, traducere din grecește, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române. footnote>. Referința biblică din cartea biblică Filipeni, care este
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
lucru observat după revizuire“. În cadrul romanului pot fi găsite multe teme teologice care includ războaie între bine și rău, triumful umilinței asupra mândriei și activitatea zeilor. În plus legenda conține teme precum moartea și imortalitatea, mila și binecuvântarea, învierea, salvarea, pocăința, propriul sacrificiu, dreptatea, propria credință, frăția, autoritatea și vindecarea. De asemenea, Tolkien a declarat că de-a lungul scrierii romanului, în momentele în care Frodo trebuia să lupte împotriva puterii inelului, în mintea sa era prezent deseori versul „Și nu
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Revoluția din decembrie 1989 înțelegând contestațiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în București de către regimul de dictatură, la ședința Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință. El s-a stabilit apoi la Mănăstirea Sinaia. În ședința sa din 10 ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
textul scrisorii întrucât - se considera - că a fost înșelat cu privire la desfășurarea evenimentelor. Al doilea conflict a plecat de la persoana și situația episcopului Marcian de Arles, care aderase la teoriile rigoriste ale antipapei Novațian și refuza până și reconcilierea (convertirea prin Pocăință), chiar și pe patul morții creștinilor care apostaseră. Episcopii locului i-au scris lui Ștefan îndemnându-l să-l depună pe Marcian, dar papa n-a luat măsuri în această privință. Atunci, episcopii s-au adresat lui Ciprian, care s-
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
Teodosie I, care preferau să locuiască la Milano; el le era părinte spiritual și nu a ezitat să-l oprească pe Teodosie I de a intra în biserică după masacrul de pedepsire a populației din Tesalonic, până când nu a făcut pocăință publică. Prin inteligența sa, prin bunătatea și manierele sale foarte delicate, prin darul de orator și geniul său politic, Ambrozie a fost omul trimis de Providență în acel timp de formare a Bisericii ca instituție publică de sine stătătoare. , contemporan
Sfântul Ambrozie () [Corola-website/Science/303633_a_304962]
-
o congregație ar fi cuprinse din creștini și necreștini, ceea ce nu reflectă credința și experiența reală a acelor familii sau a congregației. Chiar în cercuri teologice în care răspunsul la chemarea lui Dumnezeu e considerat necesar pentru convertire (prin credință, pocăință și rugăciune), botezul adulților e uneori clasificat ca o faptă bună și nu ca un răspuns al credinței. Botezul adulților este una dintre doctrinele specifice tradițiilor baptistă și anabaptistă, cât și a celorlalte culte înrudite teologic, printre acestea aflându-se
Botezul adulților () [Corola-website/Science/303662_a_304991]
-
fluier pentru dansuri rustice, până la începutul lui 1476, când predicarea franciscanului Ioan de Capistrano a efectuat în el o mare schimbare. Böhm susținea că i s-a arătat Fecioara Maria, care l-a chemat să fie profet și predicator al pocăinței. În satul Niklashausen, aproape de casa sa, exista o pictură a Fecioarei renumită ca făcătoare de minuni și vizitată de pelerini. Aici, la sfârșitul lui martie, a început Boehm să predice, după ce și-a ars toba ca semn al convertirii. Lipsit
Hans Böhm () [Corola-website/Science/303675_a_305004]
-
ars toba ca semn al convertirii. Lipsit nu doar de educație seculară, dar de cunoștințe religioase elementare, a făcut totuși o puternică impresie asupra ascultătorilor săi prin inocența și puritatea firii sale. Nu înceta să îi cheme pe țărani la pocăință, dar arăta o înverșunare tot mai mare împotriva clericilor și a nobililor care, spuneau el, nu vor avea loc în împărăția care-i fusese anunțată de Fecioară; taxele urmau să fie abolite, nimeni nu avea să aibă mai mult decât
Hans Böhm () [Corola-website/Science/303675_a_305004]
-
Dumnezeu cel aspru” din Vechiul Testament. Bogomiliștii credeau că Satanail era fratele lui Hristos și fiul lui Dumnezeu. Pentru ei lumea era rea, demonică, tainele, icoanele, ceremoniile religioase și crucea erau deșarte, singura posibilitate de izbăvire fiind viața în sărăcie, umilință, pocăință și rugăciune. În mitologia incașă, mitul creației lumii se bazează pe informațiile transmise prin iconografia și arhitectura civilizației Inca și pe cale orală de către oamenii băștinași ce au supraviețuit. Conform acestor informații, pentru incași, la începuturi, pământul era învăluit în întuneric
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
pericol la viața unui om. În trecut se prevedea oferirea de sacrificii în Templul din Ierusalim. Iom Kipur este considerat ziua cea mai sfântă și mai însemnată din an, avand un caracter aparte față de celalte din cele zece zile de pocăință: o tradiție iudaică spune că, după ce poporul a păcătuit prin idolatrie, YHWH, Binecuvântat fie Numele, s-a răzgândit din intenția de a dărui poporului Legea cea sfântă. Dar când a văzut cum zece zile de-a rândul poporul a stăruit
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
tradiție iudaică spune că, după ce poporul a păcătuit prin idolatrie, YHWH, Binecuvântat fie Numele, s-a răzgândit din intenția de a dărui poporului Legea cea sfântă. Dar când a văzut cum zece zile de-a rândul poporul a stăruit în pocăință, în ziua a zecea (adică, tocmai în ziua de Yom Kipur) Domnul „a iertat păcatul poporului” și i-a dăruit totuși Legea. Cu alte cuvinte, Yom Kipur celebrează, de fapt, milostenia pe care a arătat-o YHWH poporului său. Așadar
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
din abundență la liturgie. Moise Maimonide scria: „Totul depinde de cât de mult merită omul ca să-i fie iertate păcatele care apasă asupra lui. Așadar este de dorit să fie înmulțite faptele bune și rugăciunile mai înainte să vină Ziua Pocăinței; ziua mare a socotelii. Cei pe care Dumnezeu îi consideră demni de merite vor fi înscriși în Cartea Vieții. Rugăciunea de Iom Kipur se exprimă: „să intrăm în Cartea Vieții”. Aceeași idee este întâlnită și în urarea de Noul An
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
vor fi înscriși în Cartea Vieții. Rugăciunea de Iom Kipur se exprimă: „să intrăm în Cartea Vieții”. Aceeași idee este întâlnită și în urarea de Noul An: „Să poți fi înscris (în Cartea Vieții) pentru un nou an fericit!” Ziua Pocăinței a supraviețuit chiar distrugerii Templului, în 70 e.c., când celelalte practici de sacrificii au trebuit abandonate . Midraș Sifra preciza: „Chiar dacă nu va mai fi oferit nici un sacrificiu, această zi își va păstra rostul ei de ispășire”. Textele ebraice teologice , ca
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
multe lucruri necesare (păstrând doar strictul necesar), renunță la ură, la antipatie și la toate celelalte gânduri care ar putea să-l îndepărteze de spiritul acestei zile. Cărțile liturgice și cele de rugăciune individuală accentuiază că - dacă faptele publice de pocăință sunt obligatorii - cea mai plăcută jertfă și totodată adevăratul post este acela stabilit de profeți: „o inimă căită și smerită”, „ruperea lanțurilor nedreptății”, milostivirea față de văduvă și orfan, grija față de cel străin și fără adăpost. Pe lângă celelalte interdicții care le
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
dus o politică mai tolerantă în privința creștinilor. În aceste circumstanțe, Papa Lucius I a revenit la funcția papală, până la decesul său natural în 254. Deși de moravuri severe, în privința lapsilor, a continuat linia predecesorului său readmițându-i în Biserică după împlinirea pocăinței cuvenite. Nu același lucru însă se poate spune cu privire la disciplina clericilor și în ceea ce privește viața sexuală. Clericilor le-a interzis - sub pedeapsa depunerii - să conviețuiască cu diaconesele, chiar dacă le permitea să le ospiteze din caritate. Laicilor le-a interzis coabitarea în
Papa Lucius I () [Corola-website/Science/304315_a_305644]
-
diminețile din luna Elul, ultima lună înainte de noul an. Sensul acestui obicei este acela de a trezi poporul lui Israel din lâncezeală și de a-i aduce aminte că se apropie ziua în care va fi judecat (Maimonide, Yad, Legile pocăinței, 3:4). În zilele imediat premergătoare sunt recitate slihot (rugăciunile penitențiale). În funcție de tradițiile diferitelor curente spirituale și mistice, recitarea de slihot începe în momente diferite: de la 30 la 10 zile înainte de Roș hașana. Aceste compoziții poetice sunt atât de importante
Roș Hașana () [Corola-website/Science/304415_a_305744]
-
americane care trecuseră, Mișcarea Millerită, cu puține excepții, a fost ocolită de fanatisme, în ciuda zvonurilor populare alimentate de unii jurnaliști ostili. Predicile lui Miller sunt descrise de biografi ca fiind serioase, profunde, inspirând tăcere, nu isterie religioasă, și conduceau la pocăință, nu la porniri fanatice. În mod inevitabil însă, credința milleriților ducea la sacrificii mari pentru progresul misiunii adventiste, prin predicare și prin publicații care treceau chiar dincolo de granițele țării. Multe proprietăți au fost vândute, iar în ajunul termenului fixat, pământul
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
condițiile grele și suferințele ce o așteaptă în mănăstire, dar Louise nu cedează. Înainte de a se călugări, Louise cere scuze în mod public reginei Maria Tereza: s-a aruncat la picioarele reginei și a spus "crimele mele au fost publice, pocăința mea trebuie să fie publică". La 2 iunie 1674 Louise este primită ca novice în biserica mănăstirii, iar vălul negru l-a primit de la regină care a sărutat-o și binecuvântat-o. La ceremonia publică a călugăririi definitive, proaspăta călugăriță
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]