2,904 matches
-
zile (<100) se înregistrează în estul Dobrogei și centrul Bărăganului. În regiunile de câmpie din sud, Podișul Bârladului și extremitatea vestica a Câmpiei Aradului, numărul anual de zile cu precipitații se ridică la 125 iar în Câmpia și Dealurile Vestice, Podișul Transilvaniei, în Subcarpați și Piemontul Getic, în Subcarpații Moldovei și în restul Podișului Moldovei se înregistrează până la 150 zile. Cele mai multe zile cu precipitații, peste 190, se înregistrează în zona montană și cu deosebire în grupa nordică a Carpaților Orientali, pe
Clima României () [Corola-website/Science/304777_a_306106]
-
câmpie din sud, Podișul Bârladului și extremitatea vestica a Câmpiei Aradului, numărul anual de zile cu precipitații se ridică la 125 iar în Câmpia și Dealurile Vestice, Podișul Transilvaniei, în Subcarpați și Piemontul Getic, în Subcarpații Moldovei și în restul Podișului Moldovei se înregistrează până la 150 zile. Cele mai multe zile cu precipitații, peste 190, se înregistrează în zona montană și cu deosebire în grupa nordică a Carpaților Orientali, pe culmile masivelor Bihor-Vlădeasa și în Carpații Meridionali. În depresiunile intramontane și în sud-vestul
Clima României () [Corola-website/Science/304777_a_306106]
-
Moldovei se înregistrează până la 150 zile. Cele mai multe zile cu precipitații, peste 190, se înregistrează în zona montană și cu deosebire în grupa nordică a Carpaților Orientali, pe culmile masivelor Bihor-Vlădeasa și în Carpații Meridionali. În depresiunile intramontane și în sud-vestul Podișului Transilvaniei numărul mediu al zilelor cu precipitații este mai mic decât în zonele învecinate, însumând între 100-120. În cursul anului, lunile septembrie și octombrie au cel mai mic număr mediu de zile cu precipitații caracterizează , iar lunile mai-iunie și decembrie
Clima României () [Corola-website/Science/304777_a_306106]
-
septembrie-octombrie, în iulie-august și uneori în martie-aprilie există ani în care nu s-a înregistrat nicio zi cu precipitații. Temperatura medie anuală scade de la sud (unde este de peste 11°C în Lunca Dunării) la nord (8,5°C în nordul Podișului Moldovei) și în altitudine (ajungând la 0°C la altitudini de peste 2000 m). După valorile temperaturii medii anuale, există trei etaje termice: un etaj "cald" (cu valori de peste 10°C), un etaj "mediu" (între 10°C și 6°C) și
Clima României () [Corola-website/Science/304777_a_306106]
-
și uscate, și ierni blânde și ploioase; -influențe de tranziție:fac trecerea de intre influențele oceanice și cele submediteraneene; -influențe de ariditate:în estul țării, cu veri secetoase ți ierni geroase; -influențe scandinavo-baltice: în Grupa Nordică a Carpaților Orientali și Podișul Sucevei, cu temperaturi scăzute; -influențe pontice:pe litoral, cu amplitudini termice mai mici. Pe teritoriul țării predomină circulația aerului din partea de vest (vânturile de vest). Frecvent, în jumătatea estică a țării și în Câmpia Română, bate din nord-estul continentului crivățul
Clima României () [Corola-website/Science/304777_a_306106]
-
prin etimologie populară, pe baza numelui preiranian al râului. Eufratul este cel mai lung fluviu din vestul Asiei. El are o lungime de aproximativ 2.780 kilometri. Se formează prin confluența a două râuri, Kara (Eufratul apusean), care izvorăște din Podișul Armeniei din estul Turciei, la nord de Erzurum și Murat (Eufratul răsăritean), care izvorăște dintr-o zonă aflată la sud-vest de Muntele Ararat, la nord de Lacul Van. Cursul superior al râului este caracterizat de canioane și defilee. Râurile Kabur
Eufrat () [Corola-website/Science/304840_a_306169]
-
Brazilia. Mitul a început în anul 1530 prin Munții Anzi, în regiunea unde azi se află Columbia și unde conquistadorul Gonzalo Jiménez de Quesada a descoperit pentru prima dată populația Muiscas, locuitorii unei zone cunoscute și în zilele noastre drept Podișul Cundiboyacense. Povestea ritualurilor populației Muiscas a fost dusă la Quito de către oamenii lui Sebastián de Belalcázar; amestecată cu alte zvonuri, s-a născut acolo legenda lui „El Dorado”, ”Bărbatul Aurit”, ”Indianul Aurit ” sau „Regele Aurit”. Fenomenul „El Doarado” a luat
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
mărginite de numeroase peșteri (printre care și peștera Mare a Mereștilor, peștera de Sub Dolina, peștera Calului). Altitudinea redusă și frecvența relativ mare a pasurilor accesibile au făcut ca încă din vechime Munții Perșani să reprezinte puntea cea mai circulată între Podișul Transilvaniei și Țara Bârsei. Avînd în vedere importanța strategică a acestor trecători, de-a lungul lor s-au ridicat fortificații de aparare a căror origine coboară adesea din antichitatea daco-romană. Dintre acestea cele mai cunoscute pasuri sînt: Poiana Mărului (770
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în Dealul Tănasa, situat la sud de valea Bistriței. Limita aceasta jalonează un relief înalt (culmea Frăsiniș-Mărcuș și Dealul Tănasa), care barează depresiunile Bîrgăului spre vest (Podișul Transilvaniei) sau un uluc (valea Strîmba) situat la baza reliefului vulcanic înalt din Bîrgău. Limita estică corespunde culoarului văilor Măria-Coșna ce separă Munții Suhardului de cei ai Bîrgăului și al văii Dornei superioare către Căliman. Limita sudică este greu de
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
aspect de inselberg (munte insula). Ei ocupă colțul de nord-vest, ridicându-se deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400 m și se prelungesc sub forma unei culmi înguste deluroase (numită Pintenul Bugeacului) până în apropiere de Galați. Spre sud-est sunt separați de Podișul Babadagului prin Pasul Iaila sau Carapelit. La vest sunt flancați de Ostrovul Brăilei, spre care cad în trepte, iar la sud-est ei depășesc valea largă a Tăiței și ajung până în valea Lozovei, înglobând astfel două mici culmi: Coșlugea și Boclugea
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
geologic trei zone:zona hercinica a Munții Macin, zona triasica a Tulcei și zona Bazinului Babadag. Sub raport geomorfologic, au fost separate aceleași unități, cu deosebirea că în zona triasica au fost distinse două regiuni:Dealurile Niculițeluiui și Dealurile Tulcei. Podișul Dobrogei de nord se află în partea de sud-est a țării și se diferențiază de celelalte subunități ale podișului dobrogean prin complexitatea reliefului și prin marea diversitate a alcătuirii geologice. Limitele acestui compartiment dobrogean sunt conturate de două linii tectonice
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
au fost separate aceleași unități, cu deosebirea că în zona triasica au fost distinse două regiuni:Dealurile Niculițeluiui și Dealurile Tulcei. Podișul Dobrogei de nord se află în partea de sud-est a țării și se diferențiază de celelalte subunități ale podișului dobrogean prin complexitatea reliefului și prin marea diversitate a alcătuirii geologice. Limitele acestui compartiment dobrogean sunt conturate de două linii tectonice, dispuse una la nord, pe direcția Focșani-Galați-Tulcea și alta la sud, pe aliniamentul nord-vest-sud-est între localitățile Peceneaga-Camena-Ceamurlia de Jos
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de vest, unde o desparte de Baltă Brăilei și Câmpia Română, cât și în partea de nord, unde o separă de Delta marelui fluviu. În partea de est, limită e dată de țărmul lagunar al Razimului, iar spre sud de podișul Dobrogei Centrale. În podișul Dobrogei de nord, relieful se caracterizează prin înălțimi ce variază de la câțiva metri în regiunile de lunca și câmpiile de pe litoral, până la 467 m în vârful Greci (Țuțuiatu) punctul cel mai înalt al întregului podiș dobrogean
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
desparte de Baltă Brăilei și Câmpia Română, cât și în partea de nord, unde o separă de Delta marelui fluviu. În partea de est, limită e dată de țărmul lagunar al Razimului, iar spre sud de podișul Dobrogei Centrale. În podișul Dobrogei de nord, relieful se caracterizează prin înălțimi ce variază de la câțiva metri în regiunile de lunca și câmpiile de pe litoral, până la 467 m în vârful Greci (Țuțuiatu) punctul cel mai înalt al întregului podiș dobrogean. Cea mai mare parte
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de podișul Dobrogei Centrale. În podișul Dobrogei de nord, relieful se caracterizează prin înălțimi ce variază de la câțiva metri în regiunile de lunca și câmpiile de pe litoral, până la 467 m în vârful Greci (Țuțuiatu) punctul cel mai înalt al întregului podiș dobrogean. Cea mai mare parte din suprafața acestei regiuni (49%) are altitudini cuprinse între 50 și 200 m, iar circa 40% înălțimi mai mici de 50 m. Relieful cel mai înalt între 200 m și 400 m, nu reprezintă decât
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
mai mare parte din suprafața acestei regiuni (49%) are altitudini cuprinse între 50 și 200 m, iar circa 40% înălțimi mai mici de 50 m. Relieful cel mai înalt între 200 m și 400 m, nu reprezintă decât 11% din podișul Dobrogei de Nord. Înălțimile cu peste 400 m nu ocupă decât 9 km (0,3%) și se află răspândite în jurul vârfului Țuțuiatu și vârful Sacari din podișul Atmagea.Cele mai mari înălțimi se află în vestul acestei subregiuni, anume Munții
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
mai înalt între 200 m și 400 m, nu reprezintă decât 11% din podișul Dobrogei de Nord. Înălțimile cu peste 400 m nu ocupă decât 9 km (0,3%) și se află răspândite în jurul vârfului Țuțuiatu și vârful Sacari din podișul Atmagea.Cele mai mari înălțimi se află în vestul acestei subregiuni, anume Munții Măcinului.Catre est cu altitudini ceva mai reduse, se desfasoara dealurile Niculițelului, în mare parte împădurite și fragmentate de o serie de dealuri (cursuri de apă cu
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
o serie de dealuri (cursuri de apă cu debit foarte redus, cu scurgeri permanente sau temporară). Ele se contiună cu dealurile Tulcei, cu altitudini mai mici și cu vai scurte ce se îndreaptă către lunca Dunării. În partea de sud, podișul Dobrogei de Nord cuprinde podișul Babadagului cu aspect de patrulater, dispus între Dunăre și laguna Razim. Relieful depresionar se află în părțile marginale ale acestei regiuni. Spre lunca Dunării se înșira câteva depresiuni sub forma unor golfuri, cum sunt Luncavița
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de apă cu debit foarte redus, cu scurgeri permanente sau temporară). Ele se contiună cu dealurile Tulcei, cu altitudini mai mici și cu vai scurte ce se îndreaptă către lunca Dunării. În partea de sud, podișul Dobrogei de Nord cuprinde podișul Babadagului cu aspect de patrulater, dispus între Dunăre și laguna Razim. Relieful depresionar se află în părțile marginale ale acestei regiuni. Spre lunca Dunării se înșira câteva depresiuni sub forma unor golfuri, cum sunt Luncavița, Saun, Greci, Dorobanțu ș.a. care
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
regiuni. Spre lunca Dunării se înșira câteva depresiuni sub forma unor golfuri, cum sunt Luncavița, Saun, Greci, Dorobanțu ș.a. care pe unele sectoare sunt delimitate de inselberguri. Spre latura estică, se desfasoara Depresiunea Nalbant, care ocupă circa 9% din spațiul podișului Dobrogei de Nord, zona complexului lacului Razim e mărginita de câmpiile Nucarilor și Ceamurliei. Climă se manifestă printr-un regim temperat cu pronunțat continentalism unde verile sunt secetoase, iar iernile sunt friguroase și lipsite de umiditate. Temperatura medie anuală variază
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
pentru dezvoltarea culturii agricole. În depresiunea interioară și pe galcisurile de versant ale Dobrogei de Nord au o largă răspândire cernoziomurile carbonatice vermice și solurile bălane foarte utile pentru culturile agricole.Pe spațiile ocupate de pădurile mezofile și xerofile din Podișul Babadag și Niculițelului, predomina solurile cenușii și cernoziomurile cambice.Pe luncile principalelor râuri și pe câteva areale de lângă laguna Ceamurlia se dezvoltă lacoviștile aluviale și solenturile. Așezările din Dobrogea de Nord sunt cunoscute încă din cele mai îndepărtate timpuri și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
ucrainieni, turci și tătari. Sub raport ecologic, Dobrogea de Nord constituie capătul vestic al unei catene ce se extinde spre est până în Asia Centrală, catena cu deformări în ciclurile orogenetice assyntic, caledonian, hercinic și alpin timpuriu. Datorită evenimentelor geologice îndelungate, în Podișul Dobrogei de Nord sunt patru compartimente structurale majore alcătuite din roci cristaline mezo și anchimetamorfice, roci magmatice intrusive și extrusive (granițe, diorite, sienite, riolite, bazalte) și roci sedimentare paleozoice și mezozoice. Dobrogea de Nord reprezintă un orogen intraplacă. Terenurile ce
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
ecocimerică (intraneocomiană) are loc definitivarea aranjamentului actual al Dobrogei de Nord. Întrucât unitățile structurale sunt orientate de la N-V la S-E, cu inclinarea axiala ușoară spre S-E transgresiunea din Cretacicul superior acoperind numai partea de S-E a Podișului Dobrogean. Din Paleocen, Dobrogea de Nord este exondată aproape în întregime. Se instalează condițiile de eroziune continentală și abraziune, asociate unor mișcări epirocenetice active. Acestea vor declanșa procesul formării suprafețelor de nivelare, situate între 200 și 400 m. Etapă Cuaternara
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
m. Etapă Cuaternara se remarcă prin: înălțări diferențiate pe compartimente, adâncirea văilor, apariția de forme carstice acumulări puternice în albii, dezvoltarea unor depresiuni. Un proces important, apărut odată cu accentuarea aridizării climei și care continuă și azi, e cel de pedimentație. Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și fauna sunt specifice zonei de stepa, silvostepa și a pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
zonei de stepa, silvostepa și a pădurilor de foioase. Vegetația de stepa și silvostepa propriu-zisă e dominată de specii ierboase de talie mică și mijlocie. Pădurile alcătuiesc areale compacte răspândite pe o suprafață de 61.000 ha în Munții Măcinului, Podișul Babadagului și dealurile Niculițelului. Ele alcătuiesc două etaje de vegetație: unul între 150m și 250m delimitează pădurile exofile și altul cuprins între 250-400m formează etajul pădurilor mezofile. În pădurile mezofile predomina gorunul, în asociație cu teiul, frasinul, gladișul, iar în
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]