4,267 matches
-
acestuia din urmă s-a aflat și absența unei expuneri mai consistente despre personalitățile definitorii ale istoriei naționale, inclusiv despre Ștefan cel Mare. A fost un reproș atât de insistent încât, până la urmă, editura și l-a asumat 123. Mizele polemicii au fost însă mult mai complexe, vizând însăși conceptele de "manual alternativ"124 sau de "reformă a învățământului". În plan politic, a fost o ocazie de a se pune la îndoială competențele ministrului Andrei Marga. S-au licitat până la epuizare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
al țării ("Constantinescu nu se pricepe la istorie, dar se amestecă"137). S-au răstălmăcit fără scrupule observații pertinente, s-a evitat în mod repetat efortul de înțelegere a funcțiilor sociale și culturale ale oricărui manual de istorie. În cursul polemicii mai bine spus, sub pretextul ei Ștefan a fost invocat patetic și cu destulă rea intenție. Părea că posteritatea domnitorului este definitiv compromisă de atâția ne-moldoveni lipsiți de respectuoasă afecțiune pentru "Ștefan cel Mare, sfânt pentru basarabeni, repugnat la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
împotriva a ceea ce i s-a cerut să afle sau să uite, răspunde, fără îndoială, unor resorturi identitare mult mai complexe decât și-au închipuit atât susținătorii, cât și acuzatorii demitizării sau demistificării istoriei românești. La câțiva ani după această polemică, ofensiva asupra istoriei românilor a atins și clasa terminală de liceu. S-au auzit, din nou, proteste 145, dar "scandalul manualelor" nu s-a repetat. Noua programă 146 a propus o viziune europeană asupra istoriei ultimului mileniu, acordând românilor doar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ceea ce urmează să se spună: adevăruri deja familiare, care confirmă lecturile precedente sau adaugă noi episoade unei cunoscute povestiri de succes. În majoritatea cazurilor, cea mai concisă definire a lui Ștefan cel Mare constă așa cum s-a văzut și în timpul polemicilor legate de manualul editurii Sigma în identificarea sa cu victoria de la Podul Înalt (Vaslui)171. Memoria istorică națională l-a păstrat deci ca simbol al luptei pentru libertate, referindu-se, în primul rând, la bătăliile împotriva turcilor o definiție mereu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu valorizează argumentul științific ori investigația de durată, ci accesibilitatea reprezentărilor, concordanța lor, atașamentul pe care îl pot genera. Iar devoțiunea cere, prin însăși esența ei, simplificarea informației, recunoașterea cât mai deplină și spontană, nu cunoașterea amănunțită, rațională și solicitantă. Polemicile legate de imaginea domnitorului relevă, la rigoare, varietatea eforturilor de valorizare retrospectivă a unor vechi cunoștințe școlare. Tradiția s-a impus, din nou, în detrimentul informațiilor perturbatoare din zona mass-mediei, a politicii, a industriei editoriale sau chiar a profesioniștilor istoriei. Puși
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de exemplu presupunând că cititorul imatur va primi, la nevoie, un anume ajutor în lectură. Dorința de a nu se îndepărta de probitatea istorică l-a făcut să-și tempereze judecățile de valoare, să evite ficțiunea pură, excesele tehniciste sau polemica istoriografică. A reușit să păstreze în limite rezonabile controversele istoriei noastre, atunci când s-a referit la o posibilă prezență umană pe teritoriul de astăzi al României acum 600 de mii de ani (folosind el însuși semnul mirării) sau la faptul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
regim, însoțită de asumarea unor date deja cunoscute, dar neacceptate în discursul oficial de până atunci. Spre mijlocul anilor '90, restabilirea adevărului istoric a dat naștere altor generații de manuale, elaborate dintr-o perspectivă europeană extinsă, mai puțin marcată de polemicile cu scriitura comunistă. Noile lucrări conțineau și abordări istoriografice minimalizate sau ignorate până atunci, căutând să nuanțeze sau să pună sub semnul întrebării structurile discursive rigide, fie ele de tip marxist, naționalist sau antioccidental. În jurul anului 2000, manualele, ca și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la rafinamente reflexive ori ficționale. Se pare că nu există încă nici o culegere de interviuri special dedicată, după 1990, amintirilor despre școala postbelică. Fragmentele care se referă la acest subiect sunt, de obicei, fie referiri succinte și aleatorii în diferite polemici pe teme de educație, fie etape inevitabile din biografia celor care își povestesc viața. Probabil că vremurile sunt tot neașezate și neinteresate să rememoreze sistematic pe marginea acestei teme; sau poate că, așa cum suspină unii, școala "era mult mai importantă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
instrucției lor minimale pe tema respectivă (rezumând, cu aproximație, aceleași informații școlare), aceștia din urmă s-au opus cu succes unei minorități critice, care a solicitat în repetate rânduri revizuirea legendarului personaj și a meritelor sale istorice. Ne gândim la polemicile din jurul manualelor și a programelor de istorie din anii 1999-2000 sau la disputele mediatice din 2004 și 2006. În ceea ce privește ziua națională a României, am încercat să surprindem istoria selectării informațiilor despre evenimentul celebrat. Am insistat, într-o primă instanță, asupra
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atenție personalităților istoriei naționale pentru că așa cere opinia publică, nu programa școlară" ("Adevărul" din 14 octombrie 1999, p. 15). Ceea ce s-a și realizat, în ediția din 2000 a manualului. 124 În articolul care a alimentat în mare măsură această polemică, ziaristul Cristian Tudor Popescu se întreba retoric "cum e posibil să concepi Istoria României în alternative", soluția propusă de el fiind ca savanții să se pună de acord, printr-o comisie națională, asupra unui "unic manual, asupra unei unice cărți
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
un material semnat de Bogdan Stanciu și publicat în "Evenimentul Zilei" din 7 octombrie 1999, p. 3. 136 Cornel Nistorescu, Cine îl lucrează pe Vlad Țepeș, în "Evenimentul Zilei" din 10 octombrie 1999, p. 1. Trebuie să amintim aici că polemica a fost declanșată de intervenția extrem de virulentă a regizorului și senatorului Sergiu Nicolaescu în emisiunea "Marius Tucă Show", difuzată de televiziunea "Antena 1" în seara zilei de 5 octombrie. El a propus arderea publică a manualului cu pricina, iar în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
259 Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, p. 36. A reluat această teză în lucrarea sa Thocomerius Negru Vodă. Un voievod de origine cumană la începuturile Țării Românești (Editura Humanitas, București, 2007), care a provocat serioase polemici în rândul medieviștilor. Nu doar specialiștii s-au îngrijorat de soarta legendarului prinț ceea ce dovedește, o dată în plus, actualitatea mizelor ne-științifice ale etnogenezei românești. Până la urmă, s-a adunat un întreg volum de replici ale autorului la intervențiile publice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
46). 270 Provocarea care a dat naștere "scandalului manualelor" în 1999 a venit tocmai dintr-o lansare nemediată a unor noi tendințe istoriografice, în extrem de conservatoarea lume școlară; o lume totuși docilă, care a fost mai mult suportul decât cauza polemicilor. Cel puțin așa reiese din lipsa unei lecturi didactice asupra conflictelor legate de "manualele alternative", dublată de preferința pentru analiza registrului politic sau ideologic al acestei controverse. Vezi, de exemplu, Dragoș Petrescu, Național vs. European Identity the 1999 Romanian Controversy
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Roland Barthes și sistemul modei) sau a spațiului citadin (același Roland Barthes în Sémiologie et urbanisme) și enumerarea poate continua ad libitum. Acuzată ca și lingvistica de colonialism, semiotica încearcă să-și redefinească obiectul și metodele, traversînd un spațiu de polemici și controverse, o aventură pentru a cita un titlu emblematic aparținînd unui corifeu al semioticii contemporane, Roland Barthes, aventură in progress ce contribuie la configurarea unui spațiu aparte în sfera științelor umane. În ciuda acestei tentative de colonizare ca și a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semantică este inevitabil analogă: spectacularizarea politicului, presiunea scopului și a logicii comerciale, hegemonia televiziunii etc., perspectivele sînt diferite; pentru Eco esențială este evoluția sistemului și a "populațiilor" de concepte, iar pentru Bourdieu rolul actorului-jur-nalist în cîmpul jurnalistic. După dezbaterile și polemicile anilor '70 privitoare la funcția presei (discriminarea știre/comentariu și ca un corolar apelul la obiectivitate), asistăm astăzi la o periculoasă tematizare susceptibilă să transforme cîteva incidente critice intens mediatizate în orientări generale (de la cîteva cazuri de comportament matern patologic
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și U. Eco, 1998: 43-44; mai mult decît atît, acolo unde nu există știri, ele trebuie inventate într-o accentuată ficționalizare a realității (o lansare de carte sau prezentarea unei personalități nu devine eveniment cultural decît atașată unui pseudo-event interpersonal: polemică sau invidie între doi confrați, animozități ireale etc.). Alături de generalizarea modelului televiziunii care caracterizează sistemul mediatic în ansamblul său (ziare preponderent iconice experiența franceză "Inforatin" sau cu pagina întîi exclusiv vizuală "Journal de Montréal"; știri flash în presa scrisă subsumate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dispute privitoare la acest subiect, contribuind la depășirea acutului complex al marginalizării pe care l-a trăit mult timp, alături de creatorul ei, această formă de expresie artistică. În lucrarea de față ne-a interesat îndeosebi modul în care, adjudecându-și polemica drept un bun câștigat sine qua non, parodia reușește, validată de cititori, să se impună și în calitatea sa de creație bine închegată. Astăzi, distanțarea temporală face altfel posibilă înțelegerea binomului creație/ critică în interiorul unor opere parodice cum sunt cele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin cuvântul altuia, dar, spre deosebire de stilizare, introduce în acest cuvânt un înțeles cu o orientare diametral opusă orientării străine"38. Cele două planuri relaționate prin dimensiunea parodică a operei se raportează conflictual unul la celălalt, Bahtin opinând că în modernitate polemica nu poate lipsi din parodii, chiar dacă din arsenalul procedeelor sale face parte și comicul. În majoritatea cazurilor, "lupta" e purtată cu înverșunare, răutăcios, chiar "cu dușmănie"; "vocile sunt nu numai izolate, despărțite prin distanțare, ci ele sunt opuse și ostile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ei sublim, Euripide săvârșea un sacrilegiu, și pentru acest sacrilegiu Aristofan avea să-l urmărească cu șfichiul lui răzbunător până dincolo de mormânt"120). Într-o piesă precum Acharnienii, satira politică este precumpănitoare, dar ea nu s-ar putea concretiza în lipsa polemicii literare: eroul piesei, Dikaiopolis, "recurge la ajutorul lui Euripide, cerându-i un deghizament capabil să stârnească mila judecătorilor și să-i obțină achitarea"121 (aluzie la "coborârea de pe soclu" a zeilor și a eroilor din piesele acestuia din urmă, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
242, însă rezultatul e surprinzător: deși recunoaște ca punct de pornire, ca inspirație romanele cavalerești, opera cervantescă se transformă într-o creație de prim rang, care aproape că face uitate celelalte scrieri cu care autorul ei intrase într-o constructivă polemică. Astfel, "Cervantes nu a reformat romanul cavaleresc, ci a făurit un roman nou". Șklovski insistă mai mult asupra efortului constructiv al autorilor discutați și mai puțin asupra caracterului distructiv pe care l-ar implica scrierile lor. În baza acestor celebre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de satiră și gâlcevi, foarte asemănătoare prin natură și substanță cu veninul păianjenului") sau să se folosească de umor pentru a atinge o dezvoltare stilistică de excepție. Ea rămâne totuși la îndemâna autorului, discursul desfășurându-se adesea sub forma unei erudite polemici. "Cărțile de controversă" din care fac parte "dispute, argumente, replici, scurte considerațiuni, răspunsuri" la alte cărți și, de ce nu, "spuse, remarci, reflecții, obiecții, confutații" au și o motivație explicabilă: nașterea lor e provocată de perimarea modelului, fapt ce îl apropie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
necesar "să păstrăm un număr îndeajuns de mare de cuvinte pentru a aminti originalul de unde au fost împrumutate"280. Totuși, finalitatea parodiei se schimbă, ea nemaifuncționând ca o imitație răzbunătoare a originalului cu care intră într-o alertă și atentă polemică, adesea malițioasă, ci reducându-se la "un împrumut de cuvinte" exacte dintr-o operă cunoscută, pe care scriitorul le introduce în opera proprie, îmbogățindu-le cu noi semnificații pe structura veche, schematizată. Acest lucru s-ar realiza doar după o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la textul parodiat, recunoașterea are loc numai după ce vor fi fost luate toate precauțiile. Altfel spus, hipertextul nu trebuie să se solidarizeze (întrucât s-ar confunda) cu hipotextul, față de care manifestă discursiv o opoziție certă, chiar dacă opoziția nu antrenează întotdeauna polemica. De multe ori, "parodierea este atât de evidentă încât pentru stabilirea ei este de ajuns o simplă așezare în paralel a textelor"289. Tocmai opoziția planurilor permite citirea "romanului în patru părți" ca parodie; revenim așadar la ideea recognoscibilității textului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cărților", să le facă să se "întretaie" și să le determine "înscrierea dincolo de propriile limite, într-un text generalizat 332. Totuși, sfera intertextualității are o deschidere mult mai largă decât cea a parodiei, aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia din sloganurile publicitare). Textul parodic nu se inspiră din textul parodiat, nu originează în acesta, nu are "izvoare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sub lupă", și o pluristratificare a nivelurilor la care acest roman poate fi citit și decriptat: un prim nivel, cel al lecturii zero, se păstrează în marja thrillerului medieval captivant, cu toate problemele de dogmă religioasă pe care le ridică polemica diferitelor personaje, intruși sau direct implicați în viața abației (axis mundi al romanului), prezentă chiar grafic în text, printr-o schiță care bănuim că-i aparține fie naratorului de grad secund, fie unei reproduceri ad hoc pentru mai multă credibilitate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]