2,793 matches
-
peronul gării, o pianină. Patronul îl întâmpină cu un zâmbet larg: "Sunteți prietenul lui Nicolae, n-o să întârzie." Locotenentul se așeză și ceru o țuică să se încălzească. Abia dăduse comanda, că Nicolae împinse la rândul lui ușa restaurantului. Din politețe, învățătorul venise și el mai devreme. Patronul îi luă umbrela, pe care nu mai izbutea s-o închidă din cauza unei vergele rupte, și reuși să domesticească mecanismul recalcitrant. "Uf! Mulțumesc, Grig. Locotenentul a cerut ceva?" "O țuică." " Atunci o să iau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lectură l-a dus la iubirea propriu-zisă: "Eminescu!" Ahile își frecă în sinea lui mâinile: soțul bănuitor ignora slăbiciunea lui pentru Petöfi, Margareta nu-i suflase o vorbă! Discreție de bun augur. Eminescu? Perfect, să luăm asta ca pe o politețe față de țara gazdă! Goli demn paharul în cinstea poetului național și, generos, îi întoarse politețea pe loc: "Tolstoi!" Arcadi se alătură cu atât mai sincer omagiului pentru "titanul de la Iasnaia Poliana", cu cât Margareta nu era amestecată aici nici cât
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
soțul bănuitor ignora slăbiciunea lui pentru Petöfi, Margareta nu-i suflase o vorbă! Discreție de bun augur. Eminescu? Perfect, să luăm asta ca pe o politețe față de țara gazdă! Goli demn paharul în cinstea poetului național și, generos, îi întoarse politețea pe loc: "Tolstoi!" Arcadi se alătură cu atât mai sincer omagiului pentru "titanul de la Iasnaia Poliana", cu cât Margareta nu era amestecată aici nici cât negru sub unghie. Dar, după o clipă de gândire, i-l opuse cu perfidie pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Noi am avea nevoie de ștreanguri rezistente pentru a nu ne trezi cu surprize. De la funie la destin. Destinul rău a răpit oameni în plină creație literară, artistică, științifică: Eminescu, Andreescu, Labiș, Vlaicu, Lalescu, Bogrea, Pârvan, Sebastian... 54 La chinezi politețea este formată din opt virtuți: a fi respectuos, a fi fidel, a fi modest, a fi devotat, a nu te face de rușine în familie și în lume, a fi uman, a cultiva pietatea față de părinți, a cultiva iubirea. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
1983 Bună, dragul meu! Epistola ta din 25 mai e tare plină de amărăciune și-mi pare foarte rău că n-o duci bine, că ești hărțuit de atîtea insațietăți. Sigur, "compătimirea" e întotdeauna o complezență, nici măcar un semn de politețe, și aceasta în special cînd... scrii. De fapt, nu știu dacă gîndurile mele bune te liniștesc vreun pic. Eu unul, izolat cum trăiesc, aș înnebuni fără scrisorile prietenilor. Chiar ipocrite să fie, simpla lor sosire îmi dă încredere, în orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fusta ei. Tata nu prea era de acord cu aceste metehne ale mamei, dar n-avea ce face. Majoritatea timpului eram cu ea, dânsul fiind mai toată ziua la serviciu. Dacă se întâmpla ca vreo vecină să-mi facă din politețe vreun compliment, că am părul ondulat ca o zână sau că, ochii strălucesc ca smaraldul, că obrajii sunt roșii ca un măr copt, mama intervenea numaidecât, spunând că, frumoși sunt toți copiii când sunt mici, fără nicio deosebire. Mi-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
spăriet. Acasă, nu le-am povestit întâmplarea toată, căci prea frumos a fost la stână! Conviețuirea între oameni . A fi politicos, înseamnă a avea o comportare conformă cu bunăvoința, o atitudine amabilă, politicoasă. Depinde de fiecare dintre noi, cum înțelegem politețea, neexistând anumite reguli sau texte de legi. Însușirea lor de către oameni și trăirea lor ca pe niște impulsuri interioare, trebuie să pornească din proprie convingere. Putem învăța însă să purtăm cu mândrie la butonieră această "floare a umanității", politețea. "Cei
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înțelegem politețea, neexistând anumite reguli sau texte de legi. Însușirea lor de către oameni și trăirea lor ca pe niște impulsuri interioare, trebuie să pornească din proprie convingere. Putem învăța însă să purtăm cu mândrie la butonieră această "floare a umanității", politețea. "Cei 7 ani de acasă" spun multe... "Politețea nu se reduce la simple forme exterioare, rădăcinile ei coboară mai adânc, se hrănesc din excelența morală a omului", spunea Tudor Vianu. De mică, am fost educată de părinți să mă port
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
legi. Însușirea lor de către oameni și trăirea lor ca pe niște impulsuri interioare, trebuie să pornească din proprie convingere. Putem învăța însă să purtăm cu mândrie la butonieră această "floare a umanității", politețea. "Cei 7 ani de acasă" spun multe... "Politețea nu se reduce la simple forme exterioare, rădăcinile ei coboară mai adânc, se hrănesc din excelența morală a omului", spunea Tudor Vianu. De mică, am fost educată de părinți să mă port firesc în toate împrejurările. La școală am învățat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se reduce la simple forme exterioare, rădăcinile ei coboară mai adânc, se hrănesc din excelența morală a omului", spunea Tudor Vianu. De mică, am fost educată de părinți să mă port firesc în toate împrejurările. La școală am învățat că politețea nu trebuie să fie o mască, ci o trăsătură de caracter. Ea presupune sinceritate și constanță. Uneori, am observat cât de falși pot fi unii oameni, chiar colegi de-ai noștri. I-am văzut plini de recunoștință și de respect
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
comportare civilizată înseamnă în primul rând "simplitate". A avea o atitudine opozantă față de tot ce este "obișnuit" sau unanim acceptat nu reprezintă originalitate și nu dovedește o personalitate puternică. Prea adesea se încalcă regulile buneicuviințe, ale conduitei civilizate și ale politeții. Ca să fie mai "moderni", nu-și controlează modul de exprimare, de adresare, către cei din jur. Persoanelor în vârstă se adresează folosind doar pronumele personale la persoana a II-a singular "tu", ca și când pluralul le este necunoscut (ca și pronumele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fie mai "moderni", nu-și controlează modul de exprimare, de adresare, către cei din jur. Persoanelor în vârstă se adresează folosind doar pronumele personale la persoana a II-a singular "tu", ca și când pluralul le este necunoscut (ca și pronumele de politețe). Aceste pronume sunt însoțite uneori de epitete nedemne de a fi scrise. Uită adesea că orice cuvânt este ca vântul și pleacă de nu-l poți opri după ce a ieșit din gură. Degeaba mai târziu vor să se căiască. Comportarea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
foc la poarta raiului. Fii mai Îngăduitor! Certat astfel, bătrânul se Înclină și așteptă În tăcere, cu capul descoperit. Cavalerul se Întoarse spre fată și spuse cu un zâmbet curtenitor: — O clipă, frumoasă doamnă, vă rog să iertați lipsa de politețe a slujitorului nostru. Numai devotamentul față de stăpâni l-a făcut să uite pentru o clipă cum trebuie să se poarte. Adelheid făcu o ușoară reverență, așa cum Învățase de la Rishawa și dădu să fugă. Obrazul Îi ardea și ar fi vrut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
le strângea spasmodic. Deși părea liniștit, se putea ghici cât era de ner vos și nerăbdător. Dar prizoniera era prea slăbită ca să-i ob serve nesiguranța. Cavalerul făcu câțiva pași prin odaie și se opri, Înclinându-se ușor, cu aceeași politețe Întunecată cu care primea poruncile la Curte. Adelheid tăcea. Era prea surprinsă ca să poată scoate vreun cuvânt. Cele câteva clipe de liniște o ajutară să se reculeagă și să-și recapete, cel puțin În aparență, sângele rece, În timp ce ministerialul era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
murit. Suceava a avut conducători nepricepuți și care nu au iubit-o, în anumite etape ale sale recente, iar astăzi este urâtă, înapoiată civic și din punct de vedere al culturii majore de elită, cu economia ruinată și fără cultura politeții. Aproape un sfert din locuitori au fugit la muncă în străinătate, iar politicile sunt neprietenoase cu cetățenii zonei. La trecutul istoric și economic al orașului, cândva important, prăbușirea lui actuală și casta coruptă care l-a subminat, pun public oglinda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de urmat. Strict omenește, mi-ar fi plăcut să semăn (dar, cine știe, dacă nu am și împrumutat câte ceva din felul de a fi al domniilor lor!) cu primul meu mare profesor, Domnul Gabriel Georgescu (un erudit misterios, dar de o politețe desăvârșită a sufletului), cu Alexandru Ciorănescu, jovialul savant, plin de umor și generozitate, omul de care m-am atașat de la prima vedere și care mi-a spus, mai apoi, cu cea mai deplină încredințare, că m-a "recunoscut", fiindcă trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Lund. S-ar putea aranja, sper!- Nu am aici nici o fotografie, dar voi încerca să găsesc câteva acceptabile la întoarcerea mea la Paris (în jur de 1 martie). Nu voi uita să-i scriu lui Widengren, fie și doar din politețe, pentru că știu că nu poate face nimic. Omagiile mele dnei Widengren și cele mai bune gânduri pentru dvs. amândoi din partea soției mele. Cu prietenie, al dvs.ș,ț Mircea Eliade XVtc "XV" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Lund, 25
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
atrage din vizuina sa căptușită cu sidef, pe ai cărei pereți cu siguranță joacă figuri și Întâmplări cu mult mai reale decât cele mai iscusite invenții ale noastre romanești. Viitorul și trecutul Își fac curte unul altuia, profesând o perfectă politețe și o agreabilă falsă modestie, ambii, aceștia „doi”, nefiind altceva decât bine stilați curteni, dacă nu chiar paji, la curtea acestui - cum să-i zic? - mare senior, senior de sânge, hidalgo al posibilului, la curtea acestui mare senior al vieții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu pictura, căci la Fălticeni se ceartă mai mulți, am să văd ce am să fac...”. După ce mi-a văzut lucrările, a convocat pe toți pictorii, care și ei i-au arătat ale lor și, În ședință a spus cu politețe și modestie că nu-și dă lucrările fără 5.000 lei bucata, iar În materie de ce a văzut - așa ceva -, că ar pune problema de la un nivel similar cu mine. Eu nu am spus nimic, eu nu sunt critic de artă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în alt timp. Mă interesez, la sfârșitul spectacolului, unde aș putea găsi un CD cu melodii de același fel? Nimeni nu mă poate lămuri - persoana care a făcut compilația muzicală pentru spectacol lipsește. O actriță îmi cere adresa - bănuiesc, din politețe - și promite să-mi trimită CD-ul prin poștă. Refuză însă să ia bani, ceea ce-mi risipește orice iluzie că voi asculta sonurile care m-au fascinat aici și la Chișinău. Casa de creație Mont-Noir și împrejurimile ei îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu vorbim deloc spaniola. Probabil și ținuta noastră lejeră, de vacanță, i-a semnalat o problemă. E amabil-încurcat: ce să facă? Dar dacă?... Până la urmă se apropie un alt ospătar, un fel de „șef de sală”, și ne șoptește cu politețe că recepția e pe bază de invitații. Îi spunem că a fost „o confuzie plăcută”. Mai ales că afară e o căldură mare, ca în Caragiale, dar nu vreau să-l încarc inutil, după eșecul managerial pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rămași din perioada sovietică, „știți, când eram împreună”. Îmi dă și o carte: Timpul local. Plimbări prin Kaliningrad - niște fantezii lirice despre „fața neștiută” a orașului. Îi mulțumesc. „Ar fi bine să ținem legătura”. „Da, da, firește”, încuviințez eu, din politețe, sperând totuși să-și mai tempereze efuziunea. Bine că am întors „foaia” vremurilor în Moldova. De ce să-l descurajez?... Dar am întors-o, oare? VASILE GÂRNEȚ: Am program liber. Pot să mă plimb prin oraș, unde nu prea am ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
timpul. Îi dau un Contrafort - port mereu în geantă exemplare de revistă, pentru orice eventualitate, „căci nu se știe peste cine dai” - și îmi promite să ne trimită un text. Dar știm amândoi că nu e decât un schimb de politețuri. Înainte de a traversa podul lung ce leagă insula de țărmul lacului, unde adastă autocarele, fac turul castelului prin exterior, vrând să-i evaluez dimensiunile. Un loc liniștit, izolat, cel puțin așa pare la acea oră vesperală. Să te izolezi aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și semnează și ei. Mai mulți scriitori din Occident, totuși, se arată refractari. Unora nu le place cum e redactat textul, cu formulări prea categorice și indicând doar asupra unui singur vinovat, „imperialismul rusesc”, dar refuză și din motive de politețe („cum se poate, chiar așa, doar ne găzduiesc?!”), alții nu semnează din scrupul, pentru că nu cunosc prea bine realitățile războiului din Cecenia. Printre cei mai reticenți, mi se par portughezii și spaniolii... Scriitorii ruși sunt, la rândul lor, foarte supărați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Temându-se că o să mă plictisesc la Brăila, pe care o cunoșteam puțin, am luat cu mine în mașină pe cineva (pe iubita mea, viitoarea mea soție, pe Maria!Ă; spre surpriza mea, de la hotel am fost îndrumați cu mari politețuri spre hotelul partidului. Am stat apoi vreo două zile în vechea și pitoreasca Brăila - loc de unde au plecat mari personalități ale literelor române, de la Panait Istrati la Mihai Sebastian și Nae Ionescu, neuitându-l pe amicul și „rivalul” meu de-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]