2,765 matches
-
serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969-1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968-1972), membru în Consiliul de conducere MSI (1972-1976). În 1951 a contribuit substanțial la înființarea Bazei de Cercetări Științifice din
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951-1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953-1961), decan - Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961-1963), prorector - Institutul Politehnic Timișoara (1963-1966), rector - Institutul Politehnic Timișoara (1971-1981), rector - Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969-1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968-1972), membru în Consiliul de conducere MSI (1972-1976). În 1951 a contribuit substanțial la înființarea Bazei de Cercetări Științifice din Timișoara a Academiei RSR, care
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
în anul 1941. În continuare el a studiat la facultatea de telecomunicații a Politehnicii din București, la secția de radio, terminând-o în 1945 cu titlul de inginer în radiocomunicații. După aceea a fost cooptat în corpul didactic al Institutului Politehnic din capitală României, unde a predat în cursul anilor Măsuri electrice și electronice, Antene și propagare, în ultimii ani rețele neuronale etc. În 1961 a ajuns să ocupe postul de profesor universitar la Institutul politehnic. La sfârșitul anilor 1960 a
Edmond Nicolau () [Corola-website/Science/306758_a_308087]
-
în corpul didactic al Institutului Politehnic din capitală României, unde a predat în cursul anilor Măsuri electrice și electronice, Antene și propagare, în ultimii ani rețele neuronale etc. În 1961 a ajuns să ocupe postul de profesor universitar la Institutul politehnic. La sfârșitul anilor 1960 a reușit să impună crearea Facultății de cibernetică economică în cadrul Academiei de Studii Economice (ASE), al cărei prim decan a devenit. După ce a făcut, între timp, și studii de matematică și de filozofie, în anul 1969
Edmond Nicolau () [Corola-website/Science/306758_a_308087]
-
decembrie 1893, Zürich - d. 4 noiembrie 1975, Timișoara) a fost un inginer electrotehnician român, creatorul școlii românești de electrotehnică teoretică, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România și membru corespondent al Federației Internaționale a inginerilor. A absolvit Școala Politehnică Federală din Zürich în 1918, iar între 1919 - 1923 a lucrat ca asistent în aceași instituție. În 1923 primește titlul de doctor docent, în 1922 pe cel de doctor în științe tehnice. Întors în țară primește un post de profesor
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
Zürich în 1918, iar între 1919 - 1923 a lucrat ca asistent în aceași instituție. În 1923 primește titlul de doctor docent, în 1922 pe cel de doctor în științe tehnice. Întors în țară primește un post de profesor la Școala Politehnică din Timișoara în 1925. Aici înființează primul laborator de tehnică a tensiunilor înalte din țară (1927). În 1929, Andronescu a fost director al Poștei Telegraf din București. s-a născut la Zürich în familia lui Nicolae și a Mariei Andronescu
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
de liceu, așa că a fost nevoit de tânăr să-și câștige singur existența, dând meditații de matematică sau lucrând ca supraveghetor la internat. În anul 1914 a obținut o bursă de studii pentru Elveția și s-a înscris la Școala Politehnică Federală din Zürich, aceeași pe care o urma tatăl său atunci când s-a născut. Aici a avut parte de o pregătire de cea mai bună calitate, a avut profesori de marcă și s-a format ca om de știință. A
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
Zürich, aceeași pe care o urma tatăl său atunci când s-a născut. Aici a avut parte de o pregătire de cea mai bună calitate, a avut profesori de marcă și s-a format ca om de știință. A absolvit studiile Politehnicul în 1918 iar între 1919 - 1923 a lucrat ca asistent în aceeași instituție. În 1923 primește titlul de doctor docent, în 1922 pe cel de doctor în științe tehnice. S-a remarcat în comunitatea științifică prin studii publicate în reviste
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
ferată. Se specializează în electromagnetică și electrotehnică. În anul 1925, pe când efectua o vizită în țară, a fost abordat de profesorul Dimitrie Leonida, care îi cunoștea și aprecia munca și care tocmai punea pe picioare studiile tehnice la nou-înființata Școală Politehnică din Timișoara. La invitația doctorului Leonida, acceptă să primească șefia catedrei de electrotehnică și electricitate, pe care o va conduce timp de 40 de ani. Aici înființează și primul laborator de tehnică a tensiunilor înalte din țară (1927). A făcut
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
Deși conceptual se bazează pe modele europene, așa cum erau celebrele "École polytechniques" din Franța sau Universitatea din Karlsruhe din Germania de azi, filozofia fondării MIT, ""a învăța prin a face"" (în original "learning by doing"), a făcut din acest institut politehnic una din instituțiile care a pionierat utilizarea educației în laborator ca o metodă importantă de studiu, în cazul majorității profilelor, mai ales în cazul cercetării din primii ani de studii, respectiv cu totul particular în cazul studierii arhitecturii. În timpul celui
Massachusetts Institute of Technology () [Corola-website/Science/306807_a_308136]
-
Administrației Prezidențiale (din 2000). s-a născut la data de 3 noiembrie 1961 în municipiul București. După ce a studiat la Liceul "George Coșbuc" din București (1976-1980), a urmat cursurile Facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini, Secția Mașini Unelte din cadrul Institutului Politehnic București (1981-1986), obținând diploma de inginer TCM. Ulterior, a absolvit și Colegiul Național de Apărare - seria a XI-a. După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer stagiar la I.M.C. Câmpina (1986-1989) și apoi ca inginer proiectant la Întreprinderea FAUR S.A.
Gheorghe Angelescu () [Corola-website/Science/306872_a_308201]
-
Habilitation", primul pas într-o carieră universitară în Germania, care i-a permis să devină "Privat-Dozent" (1968). Ulterior (1968-1969) este invitat la celebrul Institut Niels Bohr din Copenhaga, Olanda. Periodic a mai fost invitat să conferențieze în Germania, la Institutul Politehnic din Darmstadt și la Universitatea din Frankfurt pe Main. Activitatea sa științifică s-a concentrat asupra fizicii nucleare teoretice. În 1974 este numit directorul adjunct al Laboratorului Reacții Nucleare al Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, din Uniunea Sovietică
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
Comerț și Studii Industriale". În 1948 a fost înființat "Institutul de Silvicultură", iar în 1949, "Institutul de Mecanică". În 1953 "Institutul de Silvicultură" a devenit "Institutul Forestier", iar în urma fuzionării dintre acesta și "Institutul de Mecanică", a luat ființă "Institutul Politehnic din Brașov". În cadrul acestui institut în anul 1959 ia ființă secția de "Industrializare a Lemnului", iar în 1964, secția de "Tehnologii de Fabricație". În 1960 se înființează "Institutul Pedagogic" (Matematică, Fizică - Chimie, Biologie), iar ulterior în anul 1969 "Catedra de
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
ia ființă secția de "Industrializare a Lemnului", iar în 1964, secția de "Tehnologii de Fabricație". În 1960 se înființează "Institutul Pedagogic" (Matematică, Fizică - Chimie, Biologie), iar ulterior în anul 1969 "Catedra de Muzică". Prin fuzionarea celor două institute, respectiv cel Politehnic și cel Pedagogic, în 1971, se transformă denumirea în "Universitatea din Brașov". Structura Universității din Brașov, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1285/15 oct. 1971, cuprindea opt facultăți: Facultatea de Mecanică; Facultatea de Tehnologia Construcțiilor de Mașini; Facultatea
Universitatea Transilvania din Brașov () [Corola-website/Science/306895_a_308224]
-
politic din Republica Moldova, ales ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova, pe listele Partidului Forțelor Democratice. s-a născut la data de 13 noiembrie 1948 în comuna Bulboci (județul Soroca). A absolvit cursurile Facultății de Electrofizică, specialitatea automatică și telemecanică a Institutului Politehnic din Chișinău (în 1972). Fost membru ULCT(1962-1976) A lucrat mai mulți ani la Institutul de cercetări științifice în domeniul planificării, urmând apoi cursuri de doctorat la Institutul de Aviație din Moscova în domeniul calculatoarelor. Revenit în Republica Moldova, și-a
Vasile Nedelciuc () [Corola-website/Science/307965_a_309294]
-
doctorat la Institutul de Aviație din Moscova în domeniul calculatoarelor. Revenit în Republica Moldova, și-a continuat activitatea la Institutul de planificare în funcție de șef de laborator, efectuând cercetări în domeniul informaticii. În paralel, a predat la Catedra de calculatoare a Institutului Politehnic din Chișinău; din anul 1988 lucrează ca docent la același institut. În anul 1990 este ales deputat în primul Parlament democrat al Republicii Moldova, activând în această calitate până în anul 2001. În perioadele 1990-1993 și 1998-2001 a fost președinte al Comisiei
Vasile Nedelciuc () [Corola-website/Science/307965_a_309294]
-
iunie 1924, Deva - d. 29 mai 1998, București) a fost un inginer minier, om de știință, profesor universitar, doctor docent în științe, și demnitar comunist român. A urmat liceul în Deva (1933-1943), apoi Facultatea de Mine și Metalurgie la Institutul Politehnic București (1943). A continuat studiile la Institutul de Mine din Leningrad (1946-1948), obținând profesia de bază de "inginer mine". A luat doctoratul în U.R.S.S. (1948-1952). A fost director de studii și conferențiar la Institutul Cărbunelui din Petroșani, din ianuarie
Bujor Almășan () [Corola-website/Science/308328_a_309657]
-
(n. 18 august 1953, orașul Briceni, Republica Moldova) este un profesor universitar din Republica Moldova, doctor habilitat, academician - membru al Academiei Internaționale de Informatizare a ONU. 1968-1972 - Colegiul Electromecanic din Chișinău, specialitatea „Producerea aparatajului de automatică și telemecanică”. 1972-1977 - Institutul Politehnic din Chișinău, specialiatea „Automatică și telemecanică”. 1979-1982 - Institutul de Aviație din Moscova, doctorat. A susținut teza de doctor în științe tehnice în anul 1982, specialitatea „Organizarea structurilor și a proceselor de calcul în calculatoare complexe și sisteme”. 1991-1994 - Institutul de
Veaceslav Leontie Perju () [Corola-website/Science/308493_a_309822]
-
calcul în calculatoare complexe și sisteme”. 1991-1994 - Institutul de Aviație din Moscova, postdoctorat. A susținut teza de doctor habilitat în științe tehnice în anul 1994, specialitatea „Calculatoare, sisteme și rețele”. 1977-1985 - lector-asistent, lector superior la catedra Tehnică de calcul, Institutul Politehnic din Chișinău. 1985-1986 - Universitatea din Londra, lucru științific și academic. 1987-1999 - lector superior, conferențiar la catedra Tehnică de calcul, Institutul Politehnic din Chișinău. Din 1996 - Vice-președinte și director executiv al Comitetului Național din Republica Moldova al Societății Tehnico-științifice Internaționale în Inginerie
Veaceslav Leontie Perju () [Corola-website/Science/308493_a_309822]
-
tehnice în anul 1994, specialitatea „Calculatoare, sisteme și rețele”. 1977-1985 - lector-asistent, lector superior la catedra Tehnică de calcul, Institutul Politehnic din Chișinău. 1985-1986 - Universitatea din Londra, lucru științific și academic. 1987-1999 - lector superior, conferențiar la catedra Tehnică de calcul, Institutul Politehnic din Chișinău. Din 1996 - Vice-președinte și director executiv al Comitetului Național din Republica Moldova al Societății Tehnico-științifice Internaționale în Inginerie Optică SPIE (SPIE-Moldova). 1998-2001 - membru al Consiliului pentru Resursele Informaționale și Informatizare pe lângă președintele Republicii Moldova. 1999 - consilier principal în problemele științei
Veaceslav Leontie Perju () [Corola-website/Science/308493_a_309822]
-
(n. 1947, București) este un informatician german de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 1997). Este fiul lui Ion Popescu-Zeletin, membru corespondent al Academiei Române. A absolvit Institutul Politehnic București, și-a luat doctoratul la Universitatea din Bremen și încă un doctorat la Universitatea Tehnică Berlin. Profesorul universitar Doctor Inginer Radu Popescu, predă la Universitatea Tehnică din Berlin. El s-a specializat în domeniul sistemelor de comunicații, fiind directorul
Radu Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/307388_a_308717]
-
îndeplinit funcția de comandant al Marinei Militare Române (1963-1973). s-a născut la data de 23 aprilie 1914 în orașul Târgu Ocna (județul Bacău). După absolvirea Liceului Militar Ferdinand I din Chișinău, a urmat un an de studii la Șoala Politehnică București. Renunță la studiile de inginerie din motive financiare și se înscrie în anul 1935 la Școala de Ofițeri de Marină din Constanța, devenind ofițer de marină în 1937. Fiind atras de inginerie, efectuează în anul 1940 cursuri pregătitoare pentru
Grigore Marteș () [Corola-website/Science/307464_a_308793]
-
studiile de inginerie din motive financiare și se înscrie în anul 1935 la Școala de Ofițeri de Marină din Constanța, devenind ofițer de marină în 1937. Fiind atras de inginerie, efectuează în anul 1940 cursuri pregătitoare pentru admiterea la Universitatea Politehnică din București, unde va deveni student în toamna anului următor. În perioada celui de-al doilea război mondial, a servit la bordul navelor militare pe mare (1941 - 1943) și la navele de pe Dunăre în 1944. În acest an este luat
Grigore Marteș () [Corola-website/Science/307464_a_308793]
-
mai degrabă locuri de joacă. Singurul parc mai mare este Parcul Politehnicii. În cartier există două piețe, o secție de poliție și un birou de constatări accidente ușoare, 8 grădinițe, 9 școli generale, două licee, două grupuri școlare și Universitatea Politehnică. De asemenea, în cartierul Militari este amplasat și complexul studențesc Leu. În prezent, cartierul Militari dispune de toate utilitățile necesare (apă, canalizare, gaze, telefon, internet), iar infrastructura rutieră a fost modernizată. Cartierul Militari are avantajul de a beneficia de foarte
Militari (cartier) () [Corola-website/Science/303171_a_304500]
-
Republicii Moldova. A fost președinte al Partidului Democrației Sociale și deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2005 - 2009). s-a născut la data de 28 decembrie 1957, în satul Grătiești (astăzi suburbie a municipiului Chișinău), într-o familie de țărani. A absolvit Institutul Politehnic "Serghei Lazo" din Chișinău, specialitatea inginer-energetician în anul 1980. A obținut ulterior titlul de Doctor în economie. Activitatea profesională și-a început-o la Uzina de Tractoare din Chișinău, în calitate de inginer-constructor (1980 - 1981). Din anul 1981 și până în anul 1992
Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/302533_a_303862]