KorAP: Find »[drukola/base=poluant & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...499 >

12,456 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258

epurarea apelor uzate. Adică, ele pot extrage din apă tot ceea ce e În plus. Mai precis, este vorba de a aduce În contact cu apa supusă epurării a unui alt mediu, Însă prin intermediul unei membrane care, după ce permite extracția substanțelor poluante, permite și “desprinderea” acestui mediu de apa epurată; realizarea procesului implică atât multe succese cât și Încă destule probleme de rezolvat. Că procesul se petrece Într’un spațiu mare și unic sau Într’o miriadă de spații minuscule, e o

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
vorbeam acum câteva capitole, circuit care cuprinde și distrugerea lui. Așa că el e sortit să dispară, dar după un timp mai lung. Se pare că și aici “tot răul spre bine”. Cam același lucru se Întâmplă și cu alte substanțe poluante. De exemplu, același fitoplancton marin concentrează cuprul de 30.000 de ori, iar unele moluște fluorul, de 7.000 de ori. Până și mercurul este concentrat În celulele algelor, până la de 100 de ori; mai mult, nu există practic nici o

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
a izotopilor unui element, inclusiv a celor radioactivi. Exemplul clasic e iodul. Evident, natura sacrifică o parte dintre organisme pentru a se proteja. Rămân Însă două obiective majore de copiat de la natură. Cum poate fi mărit randamentul de separare a poluanților, randament care tehnologic rămâne Încă mult În urma naturii; și, locul sau modul de depozitare/izolare a ceea ce s’a separat, a deșeurilor adică, domeniu În care natura, care stăpânește o planetă Întreagă și nu numai, poate tocmai de asta, e

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
rezultând astfel o gamă foarte largă de efecte. Se Înțelege acum rostul nemărturisit de la Început al subiectului capitolului: complexitatea mesajelor chimice ce se Încrucișează În sol și care pot fi ușor perturbate de mesaje false. Cine dă mesaje false? Substanțele poluante ce ajung În sol, cum ar fi pesticidele, mai ales că, ani de-a rândul, sunt aceleași. Efectul e similar celui al monoculturii. Și ar mai fi un rost, unul de natură etică. Anume, plantele nu sunt semnatare a tratatului

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
vreuneia din componentele sale − ciuperca ori alga. Și iată cum am ajuns la scopul nemărturisit al capitolului. Complexitatea relațiilor dintre heterotrofele solului, mai mare decât ale plantelor, deschide și mai larg ușa pentru mesaje false. Care sunt acestea? Din nou poluanții, În majoritatea lor substanțe care, oxidante fiind, inhibă heterotrofele; oxidarea solului ar putea fi considerată “decontaminare”, fiind În fond ceea ce fac și heterotrofele, dacă n’ar fi un proces cu caracter global, substanțele suport al mesajului chimic rămânând intacte. Mai

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
la cele pluricelulare. Mai mult, Între acestea din urmă, animalele, cu o evoluție accelerată În raport cu plantele, reduc și mai mult acest număr. În aceeași ordine scade, ca o consecință, sensibilitatea la mesajul fals generat de similitudinea acțiunii substanțelor alelopatice și poluanți, dar și efectul potențial mortal al substanțelor alelopatice. Arma chimică se umanizează treptat. În schimb, scade puterea de compensare prin Înmulțire a pierderilor inerente acestui război chimic. Exemplu: de la extraordinara potențialitate a bacteriilor care, În condiții ideale ar putea egala

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
de patru dintre ultimele capitole, mai precis de mesajele chimice ce integrează ecosfera și În care pot interfera mesaje false, ce dereglează această integrare. Iar omul emite de multe ori inconștient astfel de mesaje false, ai căror purtători chimici sunt poluanții, adică, pe lângă consecința activității lui, o mulțime de substanțe folosite pentru maximalizarea producției agricole. Poluarea informațională se referă deci nu la o infestare masivă, dăunătoare mediului prin Însăși acest fapt, cât la mici cantități, infime chiar, dar din substanțe ce

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
evident că nici unuia nu trebuie să-i fie prea apropiată strachina, adică mediul trebuie să fie egal depărtat din punct de vedere redox, pentru a evita prăbușirea echilibrului și implicit dispariția biocenozei. Și așa am pus degetul pe rană: acei poluanți informatici acționează la acest nivel, al reglării redox din cadrul biocenozei. Mai concret, cele două segmente se plasează, prin potențialul redox optim al fiecăruia, de o parte și alta a potențialului redox caracteristic biotopului, a solului ce adăpostește biocenoza. Pentru că optimele

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
de o parte și alta a potențialului redox caracteristic biotopului, a solului ce adăpostește biocenoza. Pentru că optimele fiecărui segment sunt relativ depărtate, nici unul dintre segmente nu se simte chiar În largul său, dar o duce acceptabil. Dacă intervenim cu un poluant de acest fel, vom deplasa acel echilibru. Să vedem cum. Un biostimulator oarecare nu face altceva decât să inducă deplasarea potențialului redox al mediului până la coincidența cu optimul plantei cultivate. Numai că În acele condiții, heterotrofele sunt puternic inhibate, astfel

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
Însumi de mulți ani substanțele bioactive, dar și factori fizici cu comportament similar, cercetări din care au rezultat de fapt multe din conceptele pe care le-am povestit În aceste emisiuni, aș fi Înclinat să le așez direct În categoria poluanților informatici. Asta e, desigur, valabilă În spații deschise. În spații Închise Însă, sere ori bioreactoare, unde se poate cultiva exclusiv o specie, pe un substrat controlabil strict, aceste substanțe sunt chiar benefice. Sunt Înclinat, totodată, adică pentru spații deschise, ca

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
Să nu se creadă că pledez Împotriva muncii. În fond, munca nu Înseamnă numai a produce o marfă. Înseamnă și a gândi, a simți, a iubi, adică orice activitate omenească. Și doar producția materială, mai ales când e excesivă, e poluantă. Însă, progresul tehnologic care a Însoțit constant Întreaga istorie a societății omenești face ca tot ceea ce omul are nevoie să se poată realiza cu tot mai puțină muncă. Restul activităților umane trebuie orientat spre spiritual, nu spre material. Este evident

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
capătă așezarea, de administrare a unui teritoriu mai mare sau mai mic, pune și problema unor construcții, să le spunem, publice. Zeul și șeful beneficiau acum de adăposturi realizate din cele mai bune materiale disponibile, adică durabile și deci potențial poluante. De ce? Nu vă Întreb retoric de ce construiți o biserică din piatră, dar casa proprie chiar din chirpici. Și astfel, chiar până În antichitate și chiar la o complexitate deosebită a relațiilor interne și externe, așezările continuă a fi construite din lut

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
externe, așezările continuă a fi construite din lut, Încât astăzi nu descoperim aproape nimic În afara construcțiilor religioase. Exemplele cele mai evidente sunt În Orientul apropiat și, de ce nu, la Sarmizegetusa noastră. Dar, pentru natură, ele sunt corpuri străine și deci poluante, iar ea Încearcă a le absorbi și neutraliza. Aș putea spune că natura are oroare de vid, colonizând orice bucățică de spațiu. Chiar și pe ghețurile Antarcticii se dezvoltă alge. Pentru a ilustra acțiunea naturii, dau două exemple. Primul e

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
gospodărie drept combustibil, și e de ajuns, căci asta protejează alte surse energetice casnice, precum lemnul, bun și la altceva. Și, Încă, cultivarea temporară a unor plante energetice este o alternativă la monocultura pe care am criticat-o adesea ca poluantă ori degradantă pentru mediu. Și ce punem pe el, În acel ecosistem energetic? Evident, plante fixatoare de energie Într’o formă utilă/accesibilă, ori producătoare de materie primă, ca de exemplu pentru hârtie. Iar aici, deși vorbesc la modul general

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
copiem, mai precis să copiem ceea ce pe alocuri mai există nepervertit adică, În cazul de față, să urmărim un râu, de la obârșia sa și până la capăt. Acolo unde, În creierul munților, Își are obârșia, un râu se autoepurează de eventualii poluanți. Asta, pentru simplul motiv că viteza mare a apei și Îngustimea albiei nu prea permit locuri de stagnare a apei și deci râul se spală permanent cu apă proaspătă. Evident, eventualii poluanți ajung În zona de șes a râului și

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
are obârșia, un râu se autoepurează de eventualii poluanți. Asta, pentru simplul motiv că viteza mare a apei și Îngustimea albiei nu prea permit locuri de stagnare a apei și deci râul se spală permanent cu apă proaspătă. Evident, eventualii poluanți ajung În zona de șes a râului și atât. Aici, un râu nepervertit dezvoltă o luncă, o fâșie de vegetație, prin care râul șerpuiește obosit; câte cotituri, tot atâtea locuri de stagnare a apei. Asta e și bine, dar și

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
ajungem la un model discutat nu demult, căci procesele de epurare biologică sunt aceleași, datorate aceleiași tendințe a biocenozei de a colmata, nivela formele negative de relief chiar dacă apa, În curgerea sa, reface mereu, prin eroziune, valea. Adică, mineralizarea reziduurilor poluante organice, realizată de descompunătorii din biocenoză, În majoritate bacterii, și care e un proces de oxidare, rezultând alte substanțe dar tot poluante; mineralizarea e urmată, dar În același loc, de un proces de reducere, realizat de producătorii primari ai biocenozei

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
nivela formele negative de relief chiar dacă apa, În curgerea sa, reface mereu, prin eroziune, valea. Adică, mineralizarea reziduurilor poluante organice, realizată de descompunătorii din biocenoză, În majoritate bacterii, și care e un proces de oxidare, rezultând alte substanțe dar tot poluante; mineralizarea e urmată, dar În același loc, de un proces de reducere, realizat de producătorii primari ai biocenozei, adică de plante, care proces compatibilizează cu mediul acea Încărcătură chimică. Paranteză: traversând Dunărea cu bacul, am avut curiozitatea să iau probe

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
pentru mediul său, o acțiune de altminteri normală pentru el. Dar asta cere energie. Energie care poluează, entropizează adică, pe undeva de unde este extrasă. Și, colac peste pupăză, șerpuirea naturală favorizează autoepurarea apei, inclusiv a ceea ce omul adaugă la efectele poluante ale Vieții Însăși În globalitatea sa. Și dacă am demonstrat naturalul tendinței spre entropie, dezordine a lumii - și vom discuta cât de degrabă și la ce e bună asta - dar făcută cu măsura caracteristică naturii, Îmi pun, eu cel puțin

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
chiar dacă În mai mică măsură, și acel mediu natural, cândva sălbatic, neobținând visata evadare din citadin, ci doar schimbarea locului. În schimb, activitatea din oraș nu diminuează, ea fiind organizată În foc continuu. Iar orice activitate productivă e În sine poluantă, căci ea Înseamnă extracția negentropiei din materia primă și Înglobarea ei Într’un produs, abandonând entropie În deșeuri; iar produsul - un veritabil acumulator de negentropie - poluează și el, prin consumul său, omul extrăgând negentropia Înglobată În produs și abandonând entropia

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
Hrana “bio”, adică alimentele obținute excluzând orice Îngrășământ, pesticid, regulator de creștere, ba chiar și mecanizarea este, În lumea apuseană, oricât de paradoxal ar părea, o industrie prosperă. Deci care aduce un profit bun. Dar orice profit e În sine poluant, el fiind un Împrumut nerambursabil de la mediu. Artizanală la noi, moda aceasta produce acum doar jocuri de cuvinte ce frizează eufemismul precum “ouă de țăran” ori “vin de butuc”; e vorba oare de lichidul roșu ce se scurgea de pe butuc

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
noastră Într’o colivie ori seră, În care se poate vegeta, În nici un caz trăi, adică Îndeplini rolul În biosferă. Un exemplu ni-l oferă natura Însăși. Anume, când acum un miliard și jumătate de ani a apărut oxigenul, un poluant În termenii Vieții de până atunci, pentru că n’a fost cine să pună toate organismele Într’o colivie, evoluția a căpătat un nou impuls ce a condus până la apariția noastră. Puținele vietăți ale epocii, ajunse În medii izolate, sunt regăsite

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
cel de sus le știe pe toate ce vor să vină. Și, Încă, ce legătură au toate acestea cu rubrica? În afară de similitudini? Destul, că atât dreapta cât și stânga lucrează de fapt pentru profit. Iar acesta este În esența lui poluant, degradant, pentru natură; am spus-o și o voi spune cât trăiesc. Iar pentru doritorii de detalii, voi pregăti un episod anume. Trebuie, așa cum definea odată acel bun prieten al meu, “altceva”. Adică, să ne pregătim sufletește pentru saltul calitativ

Pro natura by Cristinel V. Zănoagă (2008) [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988

electrice, * Aparate și echipamente electrice, * Tehnica tensiunilor înalte, * Automatizări și protecția prin relee. Membrii acestor grupuri au preluat și unele noi discipline necesare pregătirii inginerilor energeticieni precum Resurse și conversia energiei, Fiabilitate, Mentenanță, Calitatea energiei, Tehnici de reducere a emisiilor poluante, Termoenergetică, Instalații termice și altele, astfel că omogenitatea inițială a preocupărilor lor s-a mai diluat. b) Studii universitare de masterat (2 ani) cu specializările: * Management enegie - mediu * Managementul sistemelor de energie Toate aceste programe de studii sunt acreditate ARACIS

Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
electrice aeriene de medie tensiune”. Poziție universitară: din 1979 la Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iași, Facultatea de Electrotehnică, catedra de Energetică. Profesor universitar din anul 1998. Discipline: Centrale termoelectrice, Producerea energiei electrice și termice, Tehnici de reducere a emisiilor poluante. Cercetare științifică: optimizarea regimurilor de funcționare a instalațiilor de producere a energiei electrice și termice, optimizarea dezvoltării instalațiilor energetice, protecția mediului. 46 contracte de cercetare științifică. Publicații: 4 manuale universitare, 5 cărți în edituri consacrate, 96 articole publicate în volumele

Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]