2,783 matches
-
Au venit și niște mahări de la București, cu instrumente, cu o drăcărie care cântă când o deschizi și tot felul de desene. Au ascultat ei măruntaiele pământului, au răscolit grădini și fânețe, da’ tot n-au aflat nimic. - Vorbești de pomană, a intervenit și profesorul de sport, care abia intrase în cârciumă. N-a fost deloc visul lui Iacob... A, da, așa a mers vorba, dar Iacob doar a venit și el la întâlnirea de la școală și-a spus c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la program, faci bariera Becleanului până la miezul nopții. Rechin nesătul, îți mai iese jumătate de leafă din piraterie, vrei să-ți plângem de milă? Muncesc, bă. Nu stau după curul muierii, se învârte roata, iese banul. Voi ardeți gazul de pomană și pe deasupra vă luați de coaiele mele! La muncă, bă, la muncă! Sau v-a făcut mumele voastre în bocancii statului?! Era vremea Vecerniei. Arhimandritul a coborât din duba jandarmeriei, a pășit în pronaos (mai departe se simțea necurat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te bați cu Han-Tatar! Vorbesc la tine ca la perete, nici că-ți pasă! Freci și tot freci la secure, de gândești că cine știe ce scofală o ieși de-acolo. DĂNILĂ: Gata, bre, ajunge! Ascuțeam și eu, să nu stau de pomană cât gândesc. Ce-ți vine-a crede? Iară de dus, iaca mă duc, ce să fac? Oi trece din nou pe la frate-meu, Ispas, să-i cer împrumut carul. Pe urmă văd eu niște gospodari, ceva, care au de măcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Așa, bărbate. Acuma poți să te duci și tu unde-i vedea cu ochii și să mă lași păcatelor mele. Încurcă-lumea-i fost de când te știu, da' n-aș fi crezut s-ajungi până-ntr-acolo cât să prăpădești boii de pomana dracului. De-acu' ce ne-om face, că nu mai avem nici de unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
da, halal fagul ista pe care-am pus eu ochii. Nici prea mare, nici prea mic, taman cât să încapă bine între loitre. Carul l-am potrivit de ceea parte, nici n-am mai dejugat boii, să nu prăpădesc de pomană vremea; pun toporul pe fag și-ndată-i gata. Ia hai! (iese spre dreapta, se aud lovituri de topor, un pârâit puternic, zgomot de copac tăiat și de car sfărâmat, apoi liniște. Dănilă intră grăbit, cu toporul în mână. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
poate pricepe! CODÂRLIC: Iară pân-a veni înapoi, să ne hodinim oleacă. (se culcă într-un cot. Pauză, fond muzical astral.) DĂNILĂ: Ei, meștere Codârlic. Ai adormit? CODÂRLIC: Eu... nu... stăteam și eu așa... DĂNILĂ: Stăteai așa... Prăpădim vremea de pomană! Și mi-i o foame... (efect sonor descendent) Ia, parcă vine... CODÂRLIC: Cam așa. (Efect final, bufnitură puternică) Ei, ai socotit cât de sus l-am dat? DĂNILĂ: Păi da, o palmă de loc, acolo... Am spus eu că prăpădim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i o foame... (efect sonor descendent) Ia, parcă vine... CODÂRLIC: Cam așa. (Efect final, bufnitură puternică) Ei, ai socotit cât de sus l-am dat? DĂNILĂ: Păi da, o palmă de loc, acolo... Am spus eu că prăpădim vremea de pomană! CODÂRLIC: E-te-te! N-o fi fost destul, nu? Ia zvârle-l și tu acuma, dacă ești vrednic. DĂNILĂ: L-oi zvârli eu, nu te-ngriji, da' mergi de-l scoate din fundul pământului; că doar și tu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bre! (Melodie foarte ritmata, scârțâită de lăutari nu prea pricepuți, dans cam deșuchiat al păpușilor. Sfetnicii aplaudă, Posacul cam cu mâna altuia) PRICINĂ: Hm... Fie la dânșii acolo! Așa că eu tot supărat am rămas. Înseamnă că-mi mănânci pâinea de pomană. Tăieți-i capul! MĂSCĂRICIUL: Măria Ta, să am iertare! Păi cum am să te mai slujesc fără cap?! PRICINĂ: Bine, să ți-l taie, dar nu de tot... MĂSCĂRICIUL: Cum poruncești Maria Ta! Atâta doară că la toate împărățiile măscăricii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-s aduse de pe altă lume. Poftim, ia de ici, să vezi și tu... LEHAMITE: Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dacă vrei să știi cum se lucrează în zilele noastre pe pământ. SISOE: Așa? HABACUC: Apoi da! Și-ajunge căt am sfătuit. Haide, Sfinte Pafnutie: ori muți boaba, ori spune ca te-ai așezat doar ca să prăpădesc eu vremea de pomană... (Cei doi încep din nou jocul, mormăind și mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu bine sfințiile voastre... că eu m-am cam dus. PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trecute a plouat bine, s-a umflat pârâul și ne-a luat iar puntea. Așa că nu se poate trece decât de-a dreptul prin apă. Dacă nu știi bine vadul, te duci până peste cap. Da' mi-oi face eu pomană și te-oi lua în cârcă până dincolo; că poate mi-i ceti și sfinția ta vreodată un acatist pentru iertarea păcatelor mele cele multe. Haidem, că-ndată-ajungem. (ies amândoi.) Cortina se ridică Tabloul 2 Interior împărțit în două. În stânga un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
În holșuruburi zdravene, să nu mă scoată partidele de-acolo și să vă treziți cu mine În cabina de votare! Sandule, sănătate Îți doresc, da’ vezi că ai prins culoarea aia de-i place popii, nu cumva Îți mâncăm ție pomana mai Întâi! Sandu Strănută și mai ia o Înghițitură din suc. Iar se strâmbă... Gore Îl ia pe Gicu după umeri și amândoi Îngână făcând pe pioșii: Un’ te duci tu de sub ochișorii noștri, Sănducule, cui lași tu Tămâioasa, unde
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la șaibă, volan și strung, voi la cafele și tras mâța de coadă... Și secretarele... Ia să fi luptat ca mine, cu volanul, o viață Întreagă, acu’ povesteați și voi despre serpentine și cucoane... Mai bem sau ardem gazul de pomană? Gore, dă un rând, până nu-ți vând aparatul peun kil de ulei de măsline, că nevastă-mea a renunțat la bunica, cică nu mai are gustul de altădată... Așa o fi, că eu beau mai mult bere, ulei nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tradiții cu așa patos... Anu’ trecut mă dusei la țară și luai și eu un porc. Viu. Nu vroia al dracu’ să moară și ne-a alergat prin curte cu șișu-n gât. Da’ a fost tare bine, mai ales la pomana porcului. Cumnată-miu se cam trotilase, adică revenise la starea lui naturală, de zi cu zi, luase țuică după țuică, a zis că În spiritul abominabilei crime care-i pune șoriciul la dispoziție, iar sor-mea stătea lângă aragaz și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
capitolul politichie și evită cabina de votare așa cum evită scaunul dentistului de mulți ani. Măi, Sandule, Sănducule drag, prietenul meu de suflet și de pahar, ție Îți crește tensiunea În fiecare zi, Îmi este sincer teamă să nu Îți facem pomana Înainte de șase decembre. Ehe, te uită cum ninge decembre, asta parcă Bacovia a zis-o și a zis-o bine. Iar al lu’ Alifantis a pus-o pe note, cea mai bună melodie de folk. Voi nu aveți de unde să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
febră, am draci pe socră-miu... Păi n-a murit socră-tu acu’ cinci ani după votare, de ziseși tu că a fost vorba despre infarct electoral și politic? Nu merserăm noi la Înmormântare, nu gustarăm o măslină și-o colivă la pomană? La șase săptămâni te-ai Îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce tea decorat Într-o noapte cu Steaua Republicii. Sandu Șpriț trântește ceașca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea. Bă, vă spun eu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
deci n-are timp, iar Putin tre’ să demonstreze că a fost eroare umană când cu avionul polonezilor. Gicule, salvează mă! Gicu cere Încă o bere. Și tace. Nici nu mai ridică din umeri, știe că ar pierde timpul de pomană. Sandu mută privirea de la unul la altul și ciocnește paharul de sticla proprie... Noroc, sfântă sticlă! Mai bine aș bea singur, una două o dați În politică sau În fotbal și vă luați de-ai mei. Adică ai mei sunt
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și fierbi de dor. Gore și Gicu ciocnesc din nou halbele, iar câțiva stropi de bere sar pe fața de masă. Apoi varsă câteva picături pe jos. Să fie pentru fantoma lu` soacră-ta, Sandule, dă și tu ceva de pomană, poate că asta dorește, săraca... Te-ai avut bine cu ea, nu? Da, cam ca șoarecele cu pisica. Ea era pisica, of cors. Băi, și cum stă ea așa, pe marginea patului, patul ăla de i-am pus saltea relaxa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a dus, patru scânduri prinse-n cui, asta e averea lui. Sandu râde și le face cu ochiul: Nu vă mai vine mintea la cap. Lasă, Gore, nu te pleoști ca untu` la soare, nu-ți rămâne mizilicul nemâncat. La pomana ta, vreau să zic... Să ai țuică pregătită. O singură rugăminte avem, Însă, te rugăm să nu mori În post, e păcat să nu mâncăm de dulce, că și tu te-ai dedulcit la ale vieții. Loc de veci ți-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
refuz să fiu văzută, pentru ca el, fără să-mi ceară consimțământul, s-o facă pe martirul mut. Lasă-l s-o facă. — Nu; nu pot suporta cerșetorii de niciun fel, și cu atât mai puțin pe cei care cer de pomană din ochi. Și dac-ai vedea ce priviri îmi aruncă! — Te înduioșează? — Mă scoate din sărite. De fapt, de ce să nu-ți spun? Da, mă-nduioșează. — Și ți-e frică? — Măi, nu fi prost! Nu mă tem de nimic. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu răspund de mine! — Ei bine: ba da, mă apropii. Lovește-mă, Eugenia, lovește-mă; insultă-mă, scuipă-mă, fă ce vrei cu mine! Dumneata nu meriți nimic - și Eugenia se ridică -; mă duc, dar află că nu-ți accept pomana sau oferta! Voi munci mai mult ca oricând; voi face tot posibilul să muncească și logodnicul meu, care în curând va fi soțul meu, și vom trăi. Cât despre asta, n-ai decât să rămâi cu casa mea. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asta. Nu mă pot abține să cred că poveștile lui Platon sunt altceva decât un roman... — Sau un riman... — Cum vrei. Și întrerupând brusc voluptatea conversației, plecă. Pe stradă, se apropie de el un cerșetor, spunându-i: „Dați-mi de pomană, pentru numele Domnului, domnișorule, am șapte copii!...“ „N-aveai decât să nu-i fi făcut!“ - îi răspunse prost dispus Augusto -. „Aș vrea să vă fi văzut pe dumneavoastră în locul meu - replică cerșetorul, adăugând -: Și ce vreți să facem noi, săracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vegetarian food? cu adresă la restaurantele poloneze, mi se păreau scălămbăieli și mofturi de doi bani. Veneam dintr-o țară în care carnea a fost decenii un status-simbol, unde căram în trenuri șunci, cârnați, slană, de la rudele de la țară, unde pomana porcului era adevărata sărbătoare națională, forma noastră de hedonism într-o lume chioară, tristă, cu mațele obsedante. Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
viață în care femeile încep să moară ca femei de la 50 de ani. Le moare mintea, sufletul, sensibilitatea. Devin bocitoare sterpe sau chivuțe de bloc, cu picioarele umflate. Zac în azile, uitate de lume, molfăind un chec vechi, dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile țipau în explozii cromatice. Mi-am înfundat capul într-un morman de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]