4,496 matches
-
Stat, Ion Gheorghe Maurer, Ștefan Voitec, Avram Bunaciu cât și membrii Consiliului de Stat: Petre Borilă, Anton Breithofer, Ion Cosma, Constantin Daicoviciu, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Grigore Geamănu, Suzana Gâdea, Atanase Joja, Cristofer Simionescu, Ludovik Takacs, Iacob Teclu, Vasile Vâlcu. „ - Portar! Portar! Aveți un rinocer În casă, chemați poliția! Portar! Portar! Încă unul! Doamne! Dumnezeule! Ah, Doamne! Ah, Doamne! E o turmă Întreagă, acum, În stradă. O armată de rinoceri coboară bulevardul! Pe unde să ies, pe unde să ies? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ion Gheorghe Maurer, Ștefan Voitec, Avram Bunaciu cât și membrii Consiliului de Stat: Petre Borilă, Anton Breithofer, Ion Cosma, Constantin Daicoviciu, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Grigore Geamănu, Suzana Gâdea, Atanase Joja, Cristofer Simionescu, Ludovik Takacs, Iacob Teclu, Vasile Vâlcu. „ - Portar! Portar! Aveți un rinocer În casă, chemați poliția! Portar! Portar! Încă unul! Doamne! Dumnezeule! Ah, Doamne! Ah, Doamne! E o turmă Întreagă, acum, În stradă. O armată de rinoceri coboară bulevardul! Pe unde să ies, pe unde să ies? Dacă măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și membrii Consiliului de Stat: Petre Borilă, Anton Breithofer, Ion Cosma, Constantin Daicoviciu, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Grigore Geamănu, Suzana Gâdea, Atanase Joja, Cristofer Simionescu, Ludovik Takacs, Iacob Teclu, Vasile Vâlcu. „ - Portar! Portar! Aveți un rinocer În casă, chemați poliția! Portar! Portar! Încă unul! Doamne! Dumnezeule! Ah, Doamne! Ah, Doamne! E o turmă Întreagă, acum, În stradă. O armată de rinoceri coboară bulevardul! Pe unde să ies, pe unde să ies? Dacă măcar s-ar mulțumi cu mijlocul străzii. Dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
membrii Consiliului de Stat: Petre Borilă, Anton Breithofer, Ion Cosma, Constantin Daicoviciu, Vasile Daju, Constantin Drăgan, Grigore Geamănu, Suzana Gâdea, Atanase Joja, Cristofer Simionescu, Ludovik Takacs, Iacob Teclu, Vasile Vâlcu. „ - Portar! Portar! Aveți un rinocer În casă, chemați poliția! Portar! Portar! Încă unul! Doamne! Dumnezeule! Ah, Doamne! Ah, Doamne! E o turmă Întreagă, acum, În stradă. O armată de rinoceri coboară bulevardul! Pe unde să ies, pe unde să ies? Dacă măcar s-ar mulțumi cu mijlocul străzii. Dar s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Am stat aici până la șaisprezece ani, la etajul al doilea, fesrestrele nu se văd, dau spre curtea interioară, dar așteaptă... Sărim peste un gărduleț din cărămidă și ajungem în curte. — Uite, aceea era fereastra mea. Să urcăm, zice Italia. — Nu... — Portarul este în ghereta lui, să-l rugăm să ne lase. Cei din casă o să-ți deschidă, fii sigur că o să-ți deschidă. Mă trage după ea până la ușă. Ne deschide o fată, n-o privesc, mă uit în spatele ei. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am mâinile pe un ficat, ea rămâne pe mine ca un lucru neplăcut. O văd cum bate la ușa casei mele, se preface că este reprezentanta unei firme sau una dintre persoanele acelea care bântuie prin blocuri scăpând de controlul portarilor. Are privirea tulbure în timp ce sună la ușă și tremură, ochii i se luminează când o vede pe Elsa și o roagă să o lase să intre. Elsa, somnoroasă, este îmbrăcată cu o cămașă de noapte ecru, sub șifonul de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sardonic, pur și simplu flasc. Se apropie de patul Italiei și mestecă o rugăciune dificilă, de neînțeles. Bălmăjeala lipsită de vigoare a preotului nu avea nimic sacru, mi se părea că văd în ea doar micimea individului. Insignifiant ca un portar leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dumneavoastră! — Cine știe ce-i asta?... — E-adevărat. Și cei doi priviră în jos, ca și cum secretul fericirii s-ar fi găsit sub podea. IX A doua zi după cele petrecute, Eugenia stătea de vorbă cu un tânăr în odăița unei locuințe de portar, în timp ce portăreasa ieșise discret să se răcorească în poarta casei. — Trebuie să termini cu asta, Mauricio - zicea Eugenia -; așa nu mai putem continua, mai ales după ce-am să-ți spun ce s-a-ntâmplat ieri. Păi nu zici - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Caută-ți de lucru, decide-te repede; dacă nu, am să muncesc eu; dar decide-te repede. Altminteri... — Altminteri ce? — Nimic! Trebuie să terminăm cu asta! Și fără a-l lăsa să-i mai răspundă, ieși din odăița locuinței de portar. Întâlnindu-se cu portăreasa, îi spuse: — Nepotul dumitale e înăuntru, doamnă Marta, spune-i să se hotărască odată. Și Eugenia ieși cu capul sus pe stradă, chiar în clipa când o flașnetă ataca o polcă îndrăcită. „Groaznic, groaznic, groaznic“, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
drumuri de țară nemarcate, fără să mă rătăcesc. Dar m-am rătăcit în acea după-amiază și am ajuns pe Prinsengracht chiar în fața numărului 263. M-am așezat pe o bancă pentru a studia harta mică pe care mi-o dăduse portarul când ieșisem din hotel. Canalele se întindeau ca niște panglici albastre curate peste un oraș cărămiziu. Numere mici indicau restaurantele, hotelurile și cluburile de noapte pline cu femei îmbrăcate țipător, care își făceau reclamă pe marginile hărții. Diferite simboluri exprimau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
oraș se salubriza. Prostituatele stăteau în spatele vitrinelor sau cel puțin la ele în cartier. Puteai să mergi prin cartiere întregi fără să fii acostat de vreun individ dornic să îți vândă droguri. „Începe să arate așa cum era pe vremuri“, spusese portarul în acea dimineață. Era prea tânăr ca să știe cum arăta pe vremuri și nici eu nu i-am zis. Mărturisisem copiilor și soției, familiei ei și partenerului meu, dar nu vedeam nici un motiv să mă confesez străinilor. Astăzi, victimele Holocaustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Desfăcui pachetul cu mezeluri. A doua zi, schimbai în mărunțiș ultima monedă. Am vândut cărțile să-mi plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ține o mână sprijinită pe curbătura ciomagului, mult prea înalt, cu care cercetează zidurile cenușii, înainte de a face un pas. Sprijină flașneta pe piciorul ei de lemn subțire și învârtește manivela până când i se azvârle un ban dintr-o fereastră. Portarul îl culege și-l depune în pălăria întinsă a bătrânului cu carnea veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vladimir Beral. Numai întâmplarea îl făcu să renunțe la Albertina, cu care l-am zărit la braț, într-o noapte pe când tocmai mă pregăteam să ies în oraș. Suiau bine dispuși scara de piatră, palid iluminată de becul din cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prea mult departe de teatrul de operațiuni. Spre seară, era În biroul său, parcurgând estimările contabile cu directorul comercial, Robert Shone. Shone Îi raportă că bibliotecile cumpăraseră bilete În valoare de o mie șase sute de lire, ceea ce era destul de Încurajator. Portarul de la intrarea actorilor Îi Întrerupse cu o telegramă, „Fără răspuns“, abia sosită. — Alt binevoitor, comentă Alexander cu un zâmbet mulțumit, desfăcând plicul. Masa Îi era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru Alexander, dar nu-i plăcea să vadă un coleg actor suferind asemenea umilință. Spera, fără speranță, că Henry va ajunge prea târziu pentru a lua parte la ea.] Pătrunse În teatru pe la intrarea actorilor, făcând un semn cu capul portarului și, cunoscând de-acum geografia, Își găsi drumul pe coridoarele slab luminate, mirosind vag a gaz și a canalizare, care duceau către zona culiselor. Ajunsese la mustață. Apropiindu-se, auzi vocea lui Marion Terry rostind penultima replică: „A fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se îndoiască, în câteva propoziții secundare, de victoria finală, care numise poporul german o „turmă de berbeci“ și care, pe deasupra, mai era și un dascăl sever, urât de toți elevii. Asta va fi fiind adevărat: a turna pe cineva la portarul imobilului, la conducerea teritorială a național-socialiștilor, a-l ponegri la administratorul cutărei sau cutărei școli, asta nu era treaba mea. Însă, atunci când un profesor de latină - care, fiindcă pe lângă asta mai era și preot, a vrut să i se spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de multe ori într-o tăcere grăitoare. Godinul era alimentat cu brichete de cărbune pe care tatăl le aducea în rucsac de la locul lui de muncă. Își găsise, la mina de lignit din apropiere, un post de ajutor în căsuța portarului. Scrisul lui frumos și citeț îl avantajase. Acum, el ținea evidența și controla intrările și ieșirile. Brichetele se dădeau ca plată parțială în natură. Când părinții au găsit în sfârșit o locuință în apropierea serviciului tatei, în satul Oberaußen, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era destul de greu bombardat, chiar dacă nu atât de dezastruos precum Köln, Hanovra, Hildesheim - din cauza maselor de zăpadă ori a lipsei curentului electric nu circula nici un tramvai -, dulapul sumbru de la marginea orașului vechi era, ce-i drept, deschis, dar în loja portarului nu exista nimeni care fi exclamat bucuros „Bine ai venit!“ sau „Pe tine te așteptam!“. La început am bătut la uși, am apăsat pe clanțe, apoi am rătăcit prin dreptul atelierelor încuiate pe coridoare, urcând și coborând scări. Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut cu oameni de prostime și fier rău, nu tu vei fi tatăl fiului tău; iar de sâcâi palatele prietenilor la ore necuvenite, un surâs tainic va Înflori luminos pe chipul portarilor. Nemirovsky a simțit pe propria sa piele palma pe care i-a dat-o adagiul; căci nu a dat de Fang She, dar a dat, În schimb, de hoitul magului, Îngropat În graba mare sub salcia de care am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici baremi nu iera la benzine, am primit chiar dă pă gingiile lu don Pizzurno poronca s-o șterg trap-galop, care am Împlinit-o cu câte un trăiască entuziast care furioasele lovituri dă târn a lu damblagiu dă se dă portar la Comitet n-au izbutit să-l tuflească cu totu. La o depărtare prudentă, gașca s-a făcut la loc. Loiácomo s-a pus pă turuit mai ceva ca radiou lu vecina. Necazu cu căpoșii ăia În vervă ie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
grilă de fluturi multicolori cu ac de cravată, cîteodată mă plictiseam de moarte, plecam acasă mai cult. Nu știu ce făceau ceilalți după ce se termina ședința de umblat pe litere pe la nouă și jumătate, cel mult zece seara, uneori ne-o termina portarul. Poate mergeau la o votcă, poate se mai plimbau printre proiectele și copacii degerați din Cișmigiu, poate se duceau În apartamentul vreunuia dintre ei să continue discuțiile, să aprindă altele noi. Cu voci schimbate, În Întunericul altor Încăperi, micșorîndu-se progresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
majuscule decupate din ziar: „Crocodil Imită scîncetul copiilor, ca să-l atragă În capcană pe om”. Am ascultat cu atenție și, Într-adevăr, mi s-a părut că aud crocodili imitînd scîncete de copii dincolo de perete, În puterea nopții. CÎt despre portar, se făcea tot mai des că nu mă cunoaște și nu-mi dădea drumul În bloc, așteptînd să-l rog cel puțin un sfert de ceas, să-i arăt cartela de interfon, cheile, le studia țuguindu-și buzele, buletinul, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prezent mai puține piese, sînt mai sobre. În plus, copiii lor intră seara În sufrageria mea și se uită la televizor la filme cu ciclopi dînd volumul foarte tare. Ultimul lucru pe care l-am mai Îndurat a fost atitudinea portarului de-aici, fără Îndoială prieten cu celălalt, care m-a Înjurat și a trîntit ușa Într-o dimineață, cînd mă Întorceam cu covrigii. Din fericire am văzut la timp ușa Închizîndu-mi-se-n nas și peste mînă. Am oftat, am tras piedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
câteva ori s-a plimbat surexcitată prin fața intrării hotelului des Bergues, dar n-a avut curajul să pătrundă dincolo de ușile somptuoase, interesată și de eventualele schimbări ale interiorului, dar mai cu seamă de posibilitatea de a recunoaște vreun majordom sau portar sau liftier de pe vremea șederii sale acolo. O singură dată avusese neinspirata curiozitate să întrebe un custode bătrân de la Muzeul de Istorie Naturală, aflat acum într-o clădire nouă de pe Malagnou, dacă avusese același post și înainte de război, pe când colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]