2,403 matches
-
veche și cea mai mare organizație regională de conservare din Statele Unite menținând proprietăți în toate statele componente ale regiunii Noua Anglie cu excepția notabilă a statului Vermont. William Sumner Appleton, Jr. a fondat în 1910 cu "scopul de a conserva pentru posteritate clădiri, locuri sau obiecte de interes istoric sau de alt interes" (conform originalului, [for] "the purpose of preserving for posterity buildings, places and objects of historical and other interest" ). În primul an de funcționare, 1910, au existat 19 obiecte de
Historic New England () [Corola-website/Science/313093_a_314422]
-
cruțate au fost preponderent cele din domeniile practice, anume cărțile de vrăjitorie, divinație, medicină și horticultură. Refuzul de a se supune aducea cu sine pedeapsa cu moartea . Arderea cărților i-a adus împăratului ura intelectualilor confucianiști contemporani și din întreaga posteritate. Multe învățături s-au pierdut în flăcări. Vreo 460 de învățați care au încercat să-și ascundă manuscrisele au fost îngropați de vii. Timp de mai multe generații, chinezii și-au exprimat mânia față de această impietate profanând mormîntul împăratului . Unificând
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
filament pe care marea "Primă Cauză" să o înzestreze cu suflet ("animalitate")... și care să posede facultatea de a continua să se îmbogațească prin propria sa inerentă activitate și de a oferi aceste îmbunatățiri dintr-o generație într-alta întregii posterități, o lume fără sfârșit!"" prin care anticipează lamarckismul. Când Charles Darwin s-a dovedit incapabil de studiile medicale, tatăl său îl trimite la colegiul "Christ's College" din Cambridge, pentru a fi licențiat în științe umaniste, un prim pas spre
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
care nu permite președintelui republicii să se adreseze adunării naționale, decât printr-o scrisoare citită de unul din miniștri. Pe 24 mai 1873, Thiers demisionează din funcția de președinte. este autorul unui număr de importante lucrări academice: Thiers rămâne pentru posteritate un "eliberator de teritorii" (cum a fost numit de către Léon Gambetta), deoarece a negociat eliberarea unor teritorii ocupate de Prusia (cu excepția regiunii Alsacia-Lorena). Totuși, pentru a satisface pretențiile Prusiei, a fost nevoit să contracteze mari împrumuturi financiare, care însă au
Adolphe Thiers () [Corola-website/Science/314237_a_315566]
-
acte necugetate. Orice făcea Petre Pustnicul, orice spunea, era socotit ca ceva divin, până și părul catârului său era prețuit ca o relicvă, nota un contemporan al acelor vremuri-Guibert de Nogent care a considerat faptul extraordinar și demn de transmis posterității. Presat de mulțime, lui Petru nu-i rămânea decât să pornească la drum imediat, lucru pe care nu-l prevăzuse și nu-l dorise, nici el, nici papa. Mai erau încă cinci luni până la data hotărâtă pentru expediție (august 1096
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
a beneficiat de la bun început de o alianță exclusivă cu noul său socru. La data de 22 iulie 1461 Carol al VII-lea a murit la Mehun-sur-Yèvre, după cum s-a spus, „de neliniște și necaz” („d'inquiétude et de chagrin”). Posteritatea i-a putut fi însă recunoscătoare pentru înțelepciunea de a nu-l fi dezmoștenit pe fiul său rebel și de a fi evitat astfel Franței și mai mari discordii interne decât cele din vremea domniei sale. Ludovic s-a arătat indiferent
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
între esența naturii (sau a lumii), și reprezentarea ei. Logosul se separă de mit, cu alte cuvinte viziunea mitică asupra lumii devine alegorie. Apare separarea între adevăr și opinie. Grecii antici se pare că au fost primii care au lăsat posterității primele hărți propriu-zise. Lui Anaximandru din Milet (611-546 î.e.n.) i s-a atribuit prima reprezentare a Pământului, primul planisfer. Din păcate, opera lui Anaximandru este pierdută aproape în întregime. Mărturii despre aceasta provin pe căi indirecte prin: Herodot, Aristotel, Eratostene
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
1994=-0-0.În acest stadiu fiind zidita biserică fără turn fără prea multe obiecte de cult,a fost binecuvântata biserică din partea unui delegat al episcopiei de Gherla în 1864 sub Pr. Babiciu Grigore,acest preot nelăsând cu ocazia binecuvântării pentru posteritate nici un document,după relatările Pr. Titu Borca în cronică parohiala din 1932 inv. Nr.364,din modul în care a condus registrele matricole ale acestei parohi întocmite în 1932 și după informațiile celor mai în vârstă . Informația în legătură cu binecuvântarea bisericii
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
cetate și în natură, cu certitudinea faptului de a fi muritor. Deoarece Socrate nu a lăsat nimic scris, învățătura lui este cunoscută în istoria filosofiei în cea mai mare parte datorită elevului său Platon, care - în dialogurile sale - a transmis posterității metoda și conținutul gândirii socratice. În opera sa, Platon dezvoltă și propriile sale învățături, astfel încât uneori este greu de deosebit între ceea ce îi datorează maestrului său și ceea ce îi aparține lui însuși. Teoria ideilor lui Platon, cu alegoria cavernei în
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
Fide Catholica", marchează trecerea către filosofia scolastică a evului mediu. Datorită istoricului grec Diogene Laertios, care a trăit în secolul al III-lea d.Chr., operele mulor filosofi ai antichității grecești traduse în limba latină au putut să fie transmise posterității, în ciuda distrugerii bibliotecii din Alexandria, și astfel au ajuns cunoscute oamenilor de cultură din evul mediu. Pentru occidentul european de limbă latină un rol important l-a jucat transmiterea regulilor logicei aristoteliene prin intermediul scrierilor lui Boethius, care și-a pus
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
înfumurate, intolerante confuzii amenință din nou cultura română, criticul se gîndește să reactualizeze spiritul clarvăzător al lui Maiorescu. Cele două tomuri ale monografiei T. Maiorescu (1940), urmate de T. Maiorescu și contemporanii lui, I, II (1943, 1944), T. Maiorescu și posteritatea lui critică(1943), de broșura Petre Carp (1941) și de o Antologie a ideologiei junimiste constitue o operă critică impresionantă, comparabilă cu aceea a lui Sainte-Beuve despre Port-Royal. Lovinescu se află, acum, în pragul morții și toate ideile sale, de
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
a rămas, pe tot parcursul vieții, numele său oficial, utilizarea - evitată consecvent de scriitorul însuși -, atât în exprimarea orală, cât și în scris, a prenumelui „George“, de fapt incorectă, dar tot mai frecventă în ultima vreme, este o ispravă a posterității: tolerată și în cele din urmă acceptată, ea se explică foarte probabil prin interpretarea, bine intenționată, însă eronată, a pseudonimului „G. Călinescu“ ). Se mută la București în 1908, an în care se înscrie la gimnaziul "Gheorghe Șincai". În copilărie nu
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
aduce în Paris și îl internează în diverse sanatorii pentru tratament. Pe 31 august 1867, la 46 de ani, după o lungă agonie, a murit la Paris. Chiar dacă doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocată de sifilis. Posteritatea sa de mare poet era însă asigurată. Poeții timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine, și Arthur Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor. În secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeți celebri cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin, Robert
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
octombrie 1929, p.6. LĂZĂREANU 1932: Barbu Lăzăreanu, "Tristul poet, Ștefan Petică", în „Vremea”, V, nr. 243, 26 iunie 1932, p. 7. LOVINESCU 1940: E. Lovinescu, "Aqua forte", Ed. Contemporanul, 1940, p. 132 LOVINESCU 1943: E. Lovinescu, "T. Maiorescu și posteritatea lui critică", Casa Școalelor, 1943, p. 293, 294, 295, 297. LOVINESCU 1969: E. Lovinescu, "Scrieri", I, Editura pentru literatură, 1969. MACEDONESCU 1965: Liviu Macedonescu, "Amintiri despre Șt. Petică, "4 august 1965. MACEDONSKI 1902: Al. Macedonski, "Fecioara în alb", în „Carmen
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
mă încred în tine” sunt câteva titluri sugestive care oglindesc chinurile sale, dar și ale omului dintotdeauna. Uneori întâlnim și elemente eroice, prezente în Cantata Reformei, despre care Heine spunea că este „Marseillaise-a Reformei”. Din cele 295 de cantate religioase, posterității i-au parvenit doar 191, publicate mai târziu de „Societatea Bach”. Cantatele laice (circa 20) ocupă un loc mai modest în creația sa, însă au o deosebită însemnătate pentru limbajul vocal. Deși au un caracter ocazional omagial, ele ne oferă
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
decembrie 1770, Bonn - d. 26 martie 1827, Viena) a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii. El a lăsat posterității opere nemuritoare, printre care: s-a născut în 1770 la Bonn, Germania, ca fiu al lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamandă și al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787). Până relativ recent ziua de 16 decembrie este considerată, în
Ludwig van Beethoven () [Corola-website/Science/296598_a_297927]
-
Deriva înspre extremismul de dreapta a generației sale și circumstanțele politice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au îndepărtat de maestrul său și de foștii săi prieteni. În această perioadă a ținut jurnal. După moartea lui subită, posteritatea i-a fost asigurată în principal de piesele de teatru, până în 1996, când jurnalul, care rămăsese peste 60 de ani inedit, a fost tipărit pentru prima dată. Cartea a suscitat controverse aprinse în societatea românească, fiind contrară imaginii idealizante a
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
fost furat lui Mihail Sebastian în Franța, iar autorul nu l-a mai găsit. A fost nevoit să-l rescrie de la zero. Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieții scriitorului, cât și în posteritate. Scandalul generat de prefața lui Nae Ionescu la volumul "De două mii de ani" (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenției. Capriciile
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
era faptul că "Focul" era un instrument de mobilizare. Debutează o etapă dominată de ideea că trebuiau aduse mărturii despre ce s-a întâmplat și românul este vehiculul perfect. Lucrurile depind de la o literatura la alta. Românul câștiga lupta pentru posteritate. Literatura britanică era rdominată de poezia patriotică cu accente moderniste și pacifiste. A aparut literatura scrisă de combatanți- gradul de alfabetizare fiind mai mare în armate în primul război mondial. Există și o cerere din partea publicului, fiind două lumi diferite
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
anti-anarhist a lovit Moscova: 1000 de oameni din trupele speciale au atacat case particulare, 520 de persoane au fost arestate, și 25 executate sumar. După această dată, anarhiștii au fost calificați oficial drept „bandiți”: un cuvânt care va ajunge în posteritate. Dzerjinski avertiza că această operațiune este doar începutul. Creșterea netă de popularitate a și anarhiștilor îngrijora puterea: unde se mai țineau încă alegeri locale libere, ei câștigau peste majoritate. Ca răspuns, în mai-iunie 1918, 205 de ziare socialiste au fost
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
la Paris, trăiește în singurătate aproape uitată de lume. Moare la 16 septembrie 1977 în vârstă de 55 de ani, în circumstanțe nu tocmai clare. Piatră de mormânt de la cimitirul "Père Lachaise" amintește de cine a fost Maria Callas. Pentru posteritate au rămas înregistrările pe discuri cu vocea să, care a dat viața într-un mod neegalat atâtor personaje tragice și nefericite. Referindu-se la soprana Renata Tebaldi, pentru care nutrea o profundă ostilitate, Maria Callas a spus: "„Când vom putea
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
murit în jurul anului 165 d.Hr., probabil în Canopus, un cartier din Alexandria. Ptolemeu a scris în limba greacă "Mathematike Syntaxis" ("Tratat de matematică"), iar mai târziu opera sa fundamentală "Megiste Syntaxis" ("Marele tratat"), care a fost la început transmis posterității prin intermediul unei traduceri în limba arabă, cu titlul "al-Majisti", devenit Almageste. Acest tratat a constituit lucrarea de bază a astronomiei în timpul Evului Mediu și cuprindea, pe lângă un catalog al stelelor cunoscute, o expunere amănunțită a reprezentării geocentrice a universului, prezentă
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția ziarului "Cuvântul". Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian. Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade învață limba italiană și cu
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade s-a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului. Evaluarea critică a posterității lui Eliade rămâne astfel importantă, tocmai datorită prestigiului și imaginii culturale covârșitoare pe care un autor de factură enciclopedică, cu preocupări fascinante și o biografie contradictorie continuă să o ofere. Congresul european de istorie a religiilor (București, 20-23 Septembrie 2006
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
acestora cu castele din piatră, care erau mult mai durabile. În regiunile aride se utilizau cărămizi uscate la soare, sau chirpici. Cu piatra și cărămida se lucra mai greu, însă constructorii de biserici, temple și palate sperau că vor lăsa posterității un reper durabil. Pe măsură ce tehnicile de construcție au progresat, stilurile arhitectonice au devenit mai complexe, incluzând arcade, acoperișuri maiestuoase și cupole. Minaretele, pagodele și turlele bisericilor au devenit mai înalte și cu forme mai grațioase. Fortificațiile erau mai înalte și
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]