3,550 matches
-
iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă ca la un semn, fără să lase urme. Am luat-o pe potecă și, după câțiva pași, am dat iarăși peste un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe potecă și, după câțiva pași, am dat iarăși peste un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și În alta, de parcă abia fusese legat, iar sângele proaspăt i se scurgea din gât În mijlocul potecii. Ne dădeam seama că suntem iscodiți. Auzeam plescăituri și păcănituri amestecate cu triluri scurte și cu pocnete, de parcă cineva ar fi azvârlit o burtă de apă peste un foc cu vâlvătăi prea mari. Numai că, simțirăm cu toții, alături de acele zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
minte pe jumătate, cuvinte multe-multe care se ridicau din toate părțile. Ne-am așezat astfel Încât Runa și Unu să se afle În mijlocul nostru și, tiptil, am prins să ne strecurăm printre frunzele grele și copacii groși. Deodată, dădurăm peste o potecă Îngustă care se afunda În desiș. Runa, care știa cel mai bine să vadă urmele, ne făcu semn să așteptăm. - Sunt tot copii, pufni ea, neîncrezătoare, privind la crengile din jur. Numai copii. Ne uitarăm și noi, cu luare aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă cinci femei și am luat-o spre Miazăzi, căci auzise și el de o punte de pământ care pornea, pasămite, de acolo către Apus. Am străbătut pădurea lui N’jamo mult mai iute, căci mărunțeii lui știau să găsească poteci acolo unde noi nu vedeam decât tufe. Erau tineri și vânjoși cu toții și se bucurau nevoie mare că ne Însoțeau. Când au zărit primul foc făcut de mâna lui Enkim, Începură să bată din palme și se veseliră strașnic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât unul ca Vishu. Când se lovesc două asemenea valuri, apare un altfel de val, care izbește luntrea Într-un anume fel, și care nu se naște decât În anume tărâmuri de mare, lungi și drepte, ca un fel de poteci de apă. Ca să știi unde anume te afli pe poteca de apă, trebuie să știi cum e apa: mai sărată, mai dulce, mai sălcie sau mai murdară, și asta o afli gustând-o, sau după cum intră lumina soarelui În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apare un altfel de val, care izbește luntrea Într-un anume fel, și care nu se naște decât În anume tărâmuri de mare, lungi și drepte, ca un fel de poteci de apă. Ca să știi unde anume te afli pe poteca de apă, trebuie să știi cum e apa: mai sărată, mai dulce, mai sălcie sau mai murdară, și asta o afli gustând-o, sau după cum intră lumina soarelui În ea, și tot așa. Dacă totuși te Încurci, te uiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și necontenit În care bătea vântul. Călăuzele noastre se opriră și ne priviră lung. - Uite, ăsta e un loc bun ca să Începi o hărțuială. Noi o să ne uităm la voi. Tek Își trimise oamenii În Împrejurimi. Unii dădură de niște poteci ce urcau din pereții viroagei prin care tocmai coborâsem, iar alții găsiră În fundul văii nenumărate dealuri și coline molcome, acoperite de iarbă Înaltă și grasă. Parte din vânători se cățărară pe potecile ce mărgineau viroaga ca să pândească venirea oamenilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trimise oamenii În Împrejurimi. Unii dădură de niște poteci ce urcau din pereții viroagei prin care tocmai coborâsem, iar alții găsiră În fundul văii nenumărate dealuri și coline molcome, acoperite de iarbă Înaltă și grasă. Parte din vânători se cățărară pe potecile ce mărgineau viroaga ca să pândească venirea oamenilor lui Scept, În timp ce grosul neamurilor noastre se răspândi pe colinele din jur. Luna coborâse deja spre ultima palmă când, sumedenie de pietre prinseră a se rostogoli spre noi din susul viroagei. Auzirăm pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
rece ca gheața, printre niște tufe cu frunze mari - atât de mari Încât sub fiecare dintre ele se putea adăposti un om În toată firea. A doua zi, am luat-o În jos pe firul apei. Am trimis iscoade pe potecile ce urcau muntele de pe mâna noastră moale, dar nici de data asta nu dădurăm de oamenii lui Scept. Călăuzele ne spuseră că nici n-aveam cum să-i vedem, căci valea râului Cenung o pornea de tare departe, din spatele unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
loc și de atunci nu l-am mai văzut niciodată. Așa era pe atunci: dacă plecai departe, mureai pentru cei ce te știau - unii dintre ai tăi Încă mai spun chestia asta, așa, ca o zicătoare. Am luat-o pe potecile bine cunoscute, am urcat prin valea În care Îmi doborâsem primul urs, copil fiind Încă și, după ce soarele mai urcă pe cer de-o palmă, am ajuns sus, pe tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a văzut! Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii pe potecă, aplecat în sine pentru a vedea cât mai puțin din Uriașa, Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând înăuntru, dă de căldură. În căldura asta, teama se topește, iar pe copil îl prinde un fel de plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
imposibil altfel, fiecare altfel, de nespus, spus. Nici nu bănuiesc când trec pe lângă fereastra de la demisol că de cealaltă parte, lungit în pat, un moșneag a suflat într-un fluier de bâlci din cele care în loc să scoată sunet, scot o potecă de hârtie foșnitoare. Acum îl ia de la buze și preț de o clipă, imaginea unei fetițe în fustă verde de catifea îi luminează creierul tăcut. La fiecare întâlnire cu Alexandru, Iulia se lichefiază. Nici chiar în gând nu-i poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
articol pe care-l citise într-o revistă de specialitate. - Cancer la piele și la oase, tulburări ale vederii, grețuri, migrene violente... Sunt verificate științific. Friepke fuma și mustața îi filtra fumul. Privea în jos, la dalele de piatră ale potecii, evitând să pășească în zonele de îmbinare, unde ploaia răscolise noroiul. - Vă speriați de tehnologia modernă, domnule baron, surâse. Până să ne îngroape radarul ne îngroapă războiul. Și ploile astea... Nu-i așa, Adler? Căpitanul Adler ținea mâinile la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Îi venea să închidă ochii și să rămână acolo, cu fața spre cer, dar bâzâitul unui muscoi îl făcu să-și aducă aminte că peștele stătea în soare. Își schimbă poziția și cufundă padela în apă, îndreptându-se spre capătul potecii. Când sări pe uscat, aruncă peștele în apă și chiar acolo, pe mal, îl despică de sus și până jos și îi aruncă măruntaiele în mlaștină. Încă șiroind, îl atârnă de o creangă înaltă, la umbră, foarte la vedere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
peștele în apă și chiar acolo, pe mal, îl despică de sus și până jos și îi aruncă măruntaiele în mlaștină. Încă șiroind, îl atârnă de o creangă înaltă, la umbră, foarte la vedere pentru cineva care ar străbate acea potecă presărată cu urme recente. Între atâtea urme, le descoperi lesne pe cele ale lui Kano, cel cu picioarele diforme, purtătorul celei mai lungi sarbacane din tot ținutul. Se urcă în caiac și porni pe drumul de întoarcere. Când intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tot ce știa despre lume, cunoștințe de care ei vor avea nevoie mai târziu ca să se descurce în viață. Geografia era o parte foarte importantă a acestui învățământ și cei mai faimoși războinici și exploratori explicau întruna care erau drumurile, potecile ascunse, râurile, văile și trecătorile de la fiecare punct cardinal al teritoriului yubani. Astfel - repetate până la saturație - băieții vor putea, mai târziu, să străbată aceste drumuri aproape cu ochii închiși, fără să aibă nevoie de călăuză. Și căpetenia sau vraciul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
grabă, pe râu în jos, prin afluentul larg, de-acum liniștit, negru și limpede, căutând apele albe și murdare ale râului San Pedro. Se odihni de căldura amiezii, cu cele patruzeci de grade la umbră, la vărsarea râului, lângă o potecă cu tapiri, aproape de o familie de capibara care se jucau neliniștiți pe mal, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge în pădure, dacă din apă se apropia caimanul. Și vâsli, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sus trupul ușor. Căpetenia tribului și femeile îl priviră în tăcere. Când ieși cu povara și se îndepărtă, încetară să mai îngâne monoton și se întoarseră la ocupațiile lor, încheind chestiunea. A fost un marș greu, deschizându-și drum pe poteca îngustă, împiedicându-se de rădăcinile pe care nu reușea să le vadă, fiindu-i peste putință să dea de o parte tufișurile, lianele și plantele agățătoare care încercau să-i zgârie fața și se prindeau în părul fetei. Piá continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lilieci-vampiri, fără anaconde, șerpi sau caimani. Mâncă alte ouă de broască-țestoasă, și iuca, și banane prăjite, și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți... Se odihni în căldura amiezii, lângă poteci cu tapiri, aproape de familii de capibara care se jucau neliniștiți pe maluri, gata să sară în apă, dacă de pe uscat venea jaguarul, gata să alerge adânc în pădure, dacă din râu se apropia caimanul. Se înnopta când pătrunse în încâlcitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
el. Ambrogiani se uită țintă la el. — Vrei să mergi să te uiți la treburile alea? Aș vrea să văd ce scrie pe butoaie. — Poate dacă o luăm prin stânga, pe acolo, zise Ambrogiani, arătând pe direcția aceea către o potecă Îngustă ce cobora spre groapa de gunoi. Împreună, coborâră panta abruptă, ținându-se unul de celălalt pentru a nu aluneca. În cele din urmă, jos, se treziră la doar câțiva metri de primele butoaie. Brunetti se uită În jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
liniștită. Observă abia acum că are șiretul desfăcut, se aplecă și refăcu funda. Se ridică și îl privi întrebător. Îi făcu semn să o ia către bucătărie. - Ușa este în celălalt capăt. Ajungeți în grădină. Mergeți drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o ratați, ajungeți la gard, poarta dă în strada vecină. Drum bun. Dar luați și geamantanul, geamantane cu colțurile roase nu cumpăr, de data asta vorbesc foarte serios... Îl văzu cum trece în viteză, apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cabană și scrisese câteva nuvele bine primite de critică. Pointerul se fixă deasupra fișierului word care conținea romanul vieții, iar programul se deschise aproape instantaneu, permițând cuvintelor să se prindă într-un dans nebun... 17 Alerga aproape sufocat pe o potecă de munte nesfârșită. La un moment dat, mușchii refuzară să mai lucreze, iar el căzu, se rostogoli și se prăbuși în hău. După o lungă cădere - încă una, numai că nu-și dădu seama de asta -, desfășurată într-o tăcere
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
una, numai că nu-și dădu seama de asta -, desfășurată într-o tăcere deplină, se trezi pe pământ și constată surprins că trăia, ce chestie, nu mam dezintegrat, numai că s-a schimbat decorul, muntele a devenit... mare, iar iar poteca aceea s-a preschimbat într-o plajă lungă, străpunsă de cactuși. Cactuși pe malul mării, ce dracu’, domnule, este posibil așa ceva? Vreau un atlas geografic, de unde îl iau? Încercă să se ridice de la pământ, dar un cactus vru să îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
neobișnuite” (pag. 10). La paginile 11 și 12 ni se arată cele două semne rău prevestitoare: „Vacanța de Crăciun din decembrie 1947-ianuarie 1948 o petrecusem cu familia și acum, la Început de an, trebuia să revin la Cluj. Coboram repejor poteca pentru a ajunge la timp În Centru (Satul, În care locuiau și activau ca Învățători părinții lui Pazi, se numește Bârsana. Acesta și cătunele Arț, Tău și Mărtinie alcătuiau comuna Șugag-Centru din județul Alba. Nota lui M.S.D.), de unde cu o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și Mărtinie alcătuiau comuna Șugag-Centru din județul Alba. Nota lui M.S.D.), de unde cu o cursă locală ajungeam la Sebeș, orășel situat la circa 27 de km de satul meu, chiar la confluența Sebeșului cu râul Mureș. La un moment dat poteca trecea prin marginea unei păduri de mesteacăn. Căzuse polei și crenguțele fine ale copacilor erau Învelite În gheață. Cum vântul bătea iute dinspre culmi, poleiul se așezase sub formă de prisme triunghiulare, transparente, ca de cristal. Răsărise soarele și razele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]