4,003 matches
-
grație indolentă și căscă. ― Nu s-ar putea spune că ne plimbăm, nu-i așa? ― zise Patricia Hardie. 31 Gosseyn se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de spusele lui Prcscott și rosti cu încetineală: ― Presupun că te vor ucide dacă voi încerca să evadez. Ea încuviință, devenind mai serioasă. ― Cam așa ceva. Și adăugă: ― Ideea i-a venit lui Crang. Gosseyn se întinse în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și acum, abia dacă desluși primele semnale ce-i indicau prezența navei. Energie, materie... Impresii vagi se învălmășeau în creierul lui amorțit. Simți o durere aprigă, ca și cum un mușchi, multă vreme nefolosit, ar fi prins să-i zvâcnească. Durerea se potoli. Gândul se spulberă. Creierul se scufundă din nou în somnu-i adânc. Ixtl se întoarse în vechea și deznădăjduita lume a beznei presărate cu pete de lumină. Însăși ideea de energie și de materie deveni vagă, ca un vis. Deodată, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o clipă, înainte de a vorbi: - Domnul Grosvenor ne propunea să ne împărțim într-un număr de grupuri egal cu acela al proiectoarelor atomice de care dispunem... - Energie atomică, în interiorul navei?! exclamă un fizician. Oamenii începură să vocifereze, dar când se potoliră, Morton continua ca și cum nu l-ar fi întrerupt nimeni: - Avem patruzeci și unu de proiectoare. Dacă am accepta planul domnului Grosvenor, fiecare dintre aceste proiectoare ar urma să fie manevrat de un grup de militari, în timp ce noi, ceilalți, am lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vină, Grosvenor. Tare-aș vrea să-ți mut fălcile, înainte de-a fi iradiat de unul din proiectilele astea! - Păi, dacă o să fii omorât, o să mor și eu odată cu dumneata! îi replică, foarte calm, Grosvenor. Vorbele astea părură să-l potolească puțin pe celălalt, deși continuă să bombăne: - Ce prostie! Nu se putea găsi o metodă mai bună decât folosirea unor oameni ca momeli? - Ba da, ar mai fi o cale, zise Grosvenor. - Care anume? - Să ne sinucidem! răspunse Grosvenor, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
auditoriumului, se auzi vocea lui Smith: - Văd că domnul Grosvenor se foiește pe scaun. Nu cumva e prea politicos ca să ia cuvântul înaintea unora mai vârstnici decât el? Spune, domnule Grosvenor, ce-ți trece prin cap? Grosvenor aștepta să se potolească râsetele celorlalți (numai Kent nu râdea), apoi vorbi: - Acum câteva minute, cineva a propus să ne întoarcem acasă. Aș vrea ca omul care a făcut această propunere să ne explice motivele sale. Nimeni nu-i răspunse. Grosvenor îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
era mai mic se îngrozea și-ncepea și el să urle, ceea ce nu liniștea deloc situația. Acum se purta cu ea cum o văzuse, până nu demult, pe bunica lui că se poartă cu ea, îi vorbea încetișor și-o potolea. Cum poate dintr-o mamă atât de cumpătată și de fericit făcută, cum fusese mamaia lui, să iasă o fiică atât de bolnavă și de chinuită de draci cum e mama lui? Spera din toată inima ca el să semene
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ani, îmbrăcată modest, coborâtă dintr-un rădvan, care trăsese chiar la scară. Pe General îl impresionă nasul vulturesc al femeii, și expresia de piatră de pe figură, doar cei mai buni dintre ostașii lui o mai aveau. O invită în salon, potolind cu greu câinele de care musafira nu se lăsase intimidată, parcă nici nu-l vedea pe bietul Lord. — V-am trimis nenumărate cărți de vizită și, cum nu mi-ați răspuns, m-am hotărât „să încalc regulamentul“, spuse doamna cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu o retorică bine stăpânită, ca de la un fost profesor de literatură, devenit avocat. Sigur că peste toate era socialismul lui militant, din cauza căruia fusese dat afară de la Universitatea din Iași, cu mulți ani în urmă, și care, în loc să se potolească, era tot mai agresiv. Și sigur că Alexandru Beldiman, fondatorul ziarului, i-a onorat primul cu valuri de fiere neagră pe Carol și pe moștenitorul tronului, Principele Ferdinand, despre care repeta ca o cobe că n-o să ajungă să domnească
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
magazine de pe Calea Victoriei și că răul vine de la public, care preferă să cumpere mai scump, numai să fie marfă din străinătate, decât de la fetele noastre. Și ce vină ai tu? Agata începu să plângă de-a binelea. După ce se mai potoli îi spuse cu glasul ei cel mai necăjit că e adevărat, că fetele, Ana și Lenuța, sunt disperate și că ea s-a străduit să le ajute. Numai că ziaristul, care nici măcar nu semnează - „așa-i obiceiul“, interveni doctorul - prezintă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aprobat, ca întotdeauna, de sora lui, care dădu și ea tare din cap, cu gura plină. — Cheamă-l, și-o să vină! De-asta îl iubeau mai mult pe unchiul Alexandru decât pe unchiul Mișu, fiindcă mereu îi stârnea, în loc să-i potolească. Ștefan se crezu deci în drept să țipe din toate puterile: — Anule, anule, vino mai repede! Mama lui tresări și îl certă, dar apoi văzând mutrița nedumerită a băiatului ei îl întrebă ceva mai blând: — Cine nu-i cuminte? — Anica
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era fascinat de jocul de lumini și umbre, de stingerea și aprinderea succesivă a globulețelor, un fel de mișcare vălurită cu creșteri și descreșteri infime, un efect incredibil de delicat al reacției instantanee la un barometru hipersensibil. Când luminile se potoliră, privirea lui reveni la fată. Spre marea lui surprindere, aceasta își puse pistolul de o parte. Probabil observase expresia ciudată de pe fața lui. - E în regulă, zise ea calmă. Acum s-au concentrat asupra dumneavoastră automatele. Dacă ne-am înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mai concis. Când am chemat garnizoana, comandantul a râs, convins fiind că Jor va apărea. Tocmai întrerupsesem legătura cu el când am primit o solicitare de fonduri din partea lui Jor. Se află pe Marte. Primarul așteptă o vreme să se potolească strigătele de uimire, apoi spuse: - Îi vor trebui patru săptămâni să se întoarcă pe o navă și noi va trebui să acoperim costul călătoriei, iar de vină este numai Fara Clark. Șocul trecu. Fara rămase țeapăn și rece, cu mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
șorturile echipei Melli, care tocmai juca Mondiala cu Coreea de Nord, pentru Cupa Africii. Ali Karimi, Kaabi, Mahdavikia și Hashemian fluturau în chiloți de culoarea ierbii. „Cum se poate?“ Gardienii Consiliului, paznici din Comiteh, care iubeau fotbalul, i-au transmis să se potolească, altfel nu va mai ieși niciodată dintr-o enferadi, unde nu îi vor da nici pâine, nici apă. Atunci Sonia a croit perdele, lenjerie de pat, batistuțe și șervețele de masă, toate verzi însă, culmea, cu figura Învingătorului, așa cum ea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în apă Zice - atunci Călin - și stinge flacăra roșă - mă scapă. 485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă Și lăsând din bot să-i cadă două picături de apă Potolește para roșă, ce tresare, fuge, crapă, Și cu botul o ciupește, curge sânge ca fier roș, 490Încît lacul cel albastru e-ncrușit ca vinul roș. Smeul a murit... Se face om Călin și se îndreaptă Cu trei fete - mpărătese unde frații
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mă tem că mă viclenești. Am păzit în mine foarte O tăcere ce nu crez, Socotind că și tu poate Acest lucru îl voiești. Însă am sfârșit răbdarea, Focul arde nu glumește; Cu tăcerea mea cea mare Văz bine, nu potolește. {EminescuOpVI 395} Îndrăznesc, ah! din durere, Îți discopăr soarta mea, Deci te rog mă pedepsește Cu durerea cea mai grea. Însă-ntîi te sfătuește, Întreabă-ți inima ta Și văzând ce îți va zice Ia-ți drumul ce-a arăta. 14
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca să-mi ies din păreri Că iești între muieri, Că ești cu minte de fată Cu dragoste-nvederată. Nu te îndoi la minte, Fii cu dragoste fierbinte Că poate vreodată Voi pune lucrul în faptă, Ca să ne veselim, Focul să ne potolim. Până ești mai făr de vârstă Pe când amorul gustă, Maică-ta se tînguește Când păzi feciorește Până când te-i mărita Și-i eși la casa ta - Să lăsăm dar de măritat Că vorbim prea cu păcat, Sa vorbim tot de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ești tristă și mîhnită? Spune-mi, suflețelul meu, Spune-mi ca să știu și eu, Ce ești, puică, întristată, Cu totul nemângâiată; Spune-mi, puică, ce-ți lipsește, Suflețelul ce-ți dorește, Spune-mi și te jăluiește Focul de-ți mai potolește, Nu-l țiine tot în tine, Spune-l, puică, și la mine; Spune-mi puică, al tău mie Și eu să-ți spui al meu ție. Știi, puiule, foarte bine, Nu trebui a ți-l mai spune, Că dorul meu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
treburile fuseseră lăsate neterminate. Apoi, tremurînd, întrerupse legătura. Era un coșmar așteptarea asta, gîndi ea. Mîncă un sandvici și sorbi un pahar dintr-o băutură care i se păru fără nici un gust. Atîta își aminti să facă pentru a-și potoli foamea la prînz. Telejurnalul de la începutul după-amiezii era mai optimist. Ascultîndu-l își recăpătă încrederea. Totul era împotriva Arsenalelor. Izbuti să gîndească ― deși cam strîmb. Vai cît de jos se coborîse dacă se putea înveseli la auzul propriei ei propagande! Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
proporții mai mari era fără doar și poate de domeniul posibilului. Se simți sfîșiat de o înțelegere din ce în ce mai clară a situației lui. Recăzu pe speteaza scaunului, slăbit și epuizat de intensitatea conflictului său emoțional. După o vreme mintea i se potoli. Văzu cu luciditate că în mod evident este prizonier și la timpul potrivit avea să-și afle soarta hotărîtă de alții. Se lăsă pe spate și așteptă. Dar minutele se scurseră în tictacul ceasului și nu apăru nici un semn de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
monotonă: comentatorul se ocupa de niște legi noi pe cale de a fi discutate de către parlamentul imperial. Nici o mențiune referitoare la propulsia interstelară. Dacă se produsese vreo tulburare în momentul fugii sale de pe astronava lui Kershaw, se pare că zarva se potolise. Se renunțase și la eforturile de orice natură întreprinse pentru a o sili pe Împărăteasă să-și dezvăluie secretul. Închise teleecranele și se schimbă, punîndu-și hainele "de lucru". Cu multă grijă selectă încă patru arme inelare și apoi, pregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să creadă că se află, n-avea habar. Trupul i se odihnea comod în ceea ce ar fi putut să fie un sicriu de forma trupului. Comparația îi aduse prin toți nervii un fel de gîdilitură sinistră, dar el izbuti să potolească această nervozitate. Stătea calm, hotărît, rece și-și rumega intențiile, privind această lumină. Atîrna în bezna de deasupra lui sau ― gîndul i se păru ciudat ― invers, privea în jos la ea? Lucrul nu mai avea prea mare importanță. Era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
soare strălucitor. Pe pămînt, de jur-împrejurul lui erau cutii și lăzi de ambalaj, mai multe mașinării și patru bărbați care dormeau liniștiți. Cel mai aproape de el se afla Gil Neelan. Hedrock își ținu din nou în frîu mintea, gîndindu-se cu disperare: "Potolește-te, prostule, e doar o imagine, o plăsmuire pe care ți-au băgat-o în creier. Gil e pe nisip, pe o planetă aiurită, în drum spre iad. Asta e o lume de vis, un Eden, Pămîntul în anotimpul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
regulamentar” : să trăiți tovarășe maior, după care a izbucnit într-un hohot nestăvilit de râs. Pur și șimplu, îl amuza ceea ce nu mai pățise niciodată, după cum singur a și spus: să adoarmă la locul faptei. L-am lăsat să se potolească, apoi i-am zis: bine, Giorgică, eu o să trăiesc, dacă asta îmi dorești, dar tu ce cauți aici? Păi, dom’ maior, a schimbat el placa, dacă o să vă spun că aștept tramvaiul, o să mă credeți? Care tramvai mă, îi țin
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
speranță în redempțiune din Litera stacojie. Sfârșitul Noului Canaan nu este adus atât de invazia răzbunătoare a indienilor, cât de povara de întuneric și de crime ce nu mai poate fi ținută în adânc. Moartea este sacrificiul prin care este potolită foamea de sânge a idolului la care s-au închinat pastorul și tatăl său, înlanțuiți de atracția carnală irepresibilă. Speranța, atâta câtă este, se află în afara vestigiilor fumegânde ale coloniei. Povestea indiană a lui Pratt și Manara se sfârșește cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și vizibil este apa. Celui care se botează i se toarnă apă pe creștet, sau este scufundat în apă. Ce anume semnifică apa? Apa face parte dintre simbolurile originare ale omenirii. Fără apă nu există viață. Ea nu numai că potolește setea, dar totodată purifică și reînsuflețește. Apa a fascinat dintotdeauna omenirea prin faptul că ea poate să dăruiască viața, sau să o distrugă. Se poate ieși dintr-o baie ca renăscuți dar, în același timp, putem fi târâți în moarte
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]