25,546 matches
-
rol îi rezervă, în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a răscumpăra evazionismul literar. Dumitru Țepeneag nu vrea "să amestece borcanele": literatura propriu-zisă cu viața socială, agitația politică și reactivitatea de ordin civic cu structura pur onirică a povestirilor lui. Din rațiuni strict estetice, ele sunt epurate de sociologie, psihologie, filozofie, nu exprimă idei ale autorului și nu sunt nici confesiuni directe ori deghizate ale sale. Jurnalul este de la bun început și rămâne până la sfârșit un fel de supliment
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
chiar cu reconstituirea zilelor obișnuite din viața lor. Sau imaginînd ce se întîmpla acolo, noaptea; în anii petrecuți lîngă Ion Minulescu (1934-1944), Rebreanu a scris Jar, Gorila, Amîndoi, apoi Păcală și Tîndală, Minunea minunilor și Jurnal, rămase în manuscris, Trei povestiri și Oameni de pe Someș, a devenit membru al Academiei și a compus celebrul discurs de recepție Lauda țăranului român, a pregătit conferințele ținute în Germania, Croația, Italia, Austria, Ungaria, Polonia, Suedia, Finlanda, făcea macheta ziarului "Viața", se gîndea la repertoriul
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
nu prea îndepărtat de un matein împătimit."(pag. 6). Apoi în capitolul dedicat romanului-eboșă Sub pecetea tainei: "Să fi avut de gând Mateiu să reveleze măcar o parte din ea, în ceea ce ar fi trebuit să urmeze ? Îmi imaginez o povestire separată numai despre soarta acestei fotografii. Îmi place să cred că un viitor matein o va scrie." (pag. 160). Șansele unor asemenea întreprinderi sunt - ne dăm seama împreună cu Matei Călinescu, destul de mici. Și nu sub imperiul vreunei crize științifice care
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
o bună vreme lectura poveștilor lui. Minunile din viața unui editor pot fi numărate pe degetele de la o mână. Am să continui să nu înțeleg cum poate cineva, fără să fi scris vreodată, să taie, la o vârstă crepusculară, stofa povestirii cu atâta siguranță. Cel mai greu lucru, scriind, este să știi ce reții și ce lași de o parte. Iar vărul Adrian, tăind stofa literară, avea mână sigură. Și avea și alte calități. Deși tema era dramatică și era vorba
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
credeau în victoria ei. Se aruncau în luptă, acceptau moartea, purtați însă de un presentiment: inevitabilitatea eșuării. E interesant că o serie de opere inspirate de revoluție dezvăluie acest impas. Citez și alte exemple alături de Condiția umană: Înfrângere de Fadeev, povestirile lui Isaac Babel, romanele lui Ignatio Silone, Orwell, unde e înfățișată căderea în ratare cu un patetism al tragediei. Astfel e intuită o traiectorie a secolului, de la utopie la realitate, de la iluzie la grava prăbușire. De observat și faptul că
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
copilăriei și adolescenței lui I.L. Caragiale, Elevul Caragiale Ion și dascălii săi, Republica și republicanii din Ploiești în situații caragialești și oglindiri caragialiene, Scrisori pentru Caragiale, Telegrame, Fiziologia prostiei, Tipizare și generalizare a observației comice în opera lui I.L. Caragiale, Povestiri, zicători, eresuri, Niccolo Machiavelli dinspre Caragiale, Traduceri caragialiene din opera lui Edgar Allan Poe, Luca Ion Caragiale se dovedesc, oricând și față de orice concurență, admirabile. Nu e un secret faptul că metoda lui Ieronim Tătaru se înscrie onorant pe urmele
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
facă nestingheriți turul Londrei în viteză cu mașina, dărîmînd tot ce le iese în cale fără să scandalizeze perfidul Albion, și să scotocească dezinvolt în sertarele reginei Angliei și ale președintelui Americii. După ce-l vizionezi, întorci o privire înțelegător-îngăduitoare către Povestirile istorice ale lui Dumitru Almaș și spre daciadele și româniadele autohtone cu Burebista "întemeietorul primului stat centralizat dac" și Mircea cel Bătrîn dîndu-i lecții de civilitate lui Baiazid într-o română impecabilă. Ceea ce obosește, dar și amuză dincolo de sistemul matrioștii
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
Mișu de la itendență interpretează vocal menuetul lui Pederaski alias I. Paderewsky. Probabil e vorba de celebrul menuet în sol major, op. 14. Interpretarea "din gură" și "deasupra armoniei apelor" trebuie să fi fost apropiată ca efect de a măgarului din povestirea Ion. Dar dacă un cîntec place tuturor, ce poți face? Copitatul interpreta un cîntec popular italian care se pretează instrumentelor de suflat: Carnavalul din Veneția. Opinia critică a lui Ion îi aduce omului o chelfăneală. Femeile lui I.L. Caragiale sînt
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
numele său real Marin Teodorescu (1896-1945), va fi cîntat poate și la un asemenea local. Oricum e singurul personaj din Groapa cu existență reală atestată. Mai tînăr decît Zavaidoc și mai longeviv a fost Cristian Vasile (1908-1985) despre care, în povestirea Zaraza, Mircea Cărtărescu scrie că ar fi compus melodia ce dă titlul prozei. Zaraza din frumoasa ficțiune, ar fi fost o femeie reală, iubită de Cristian Vasile și inspirîndu-i acestuia piesa muzicală, un tango foarte cunoscut. Pe Zaraza ar fi
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
și fustelor. Versurile lui Tagle Lara s-ar traduce precum că "mă țineam în urma unei fuste, în urma fustei, vai!". Umblam deci după fusta ei! În orice caz, Mircea Cărtărescu e unul dintre puținii autori de la noi care a dedicat o povestire unui cîntec și unor cîntăreți reali, atribuindu-le o aventură palpitantă și a creat-o pe Zaraza-femeia, o plauzibilă victimă a iubirii. Tot Cristian Vasile a cîntat șlagărul Iubesc femeia care poate i-a sugerat scriitorului titlul faimoasei sale justificări
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
arieni și catolici, dintre creștinii de rit roman și creștinii de rit bizantin, dintre longobarzii încă păgâni și biserica ariană. Așadar o Italie de ev mediu timpuriu, neîndurătoare și captivantă, recuperată printr-o vastă galerie de tablouri vivante într-o povestire densă, alertă, scrisă pe înțelesul tuturor și totodată în lumina esteticii romanului postmodern, amintind de romanele istorice ale lui Amin Maalouf sau Valerio Evangelisti. Publicăm în aceste pagini un fragment din romanul ce va apărea în curînd la Editura Polirom
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Bolechow, unde mai găsesc cîțiva vîrstnici ce au cunoscut familia Jäger. Consemnînd această anchetă - cu zvonurile, pistele false, minciunile și adevărurile subiective ale martorilor, scriitorul pune în paralel confesiuni dureroase despre relațiile din copilărie cu frații lui și își însoțește povestirea cu relecturi ale unor episoade biblice, pretext de meditații asupra surselor invidiei, crimei, lașității și curajului. Trei convingeri domină textul în ansamblu: că trebuie să cauți ce altă poveste ascunde sau trădează cea care tocmai îți este spusă; că violența
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
paginile lipsă din istoria personală a alor mei. O istorie care include și Holocaustul, dar nu acesta a fost subiectul meu de interes primordial [...] Cartea mea e consacrată narațiunii orale și modului cum oralul devine scris, cum experiența personală devine povestire dacă cineva adună ceea ce a auzit într-un text, ca să nu se piardă. Titlul cărții nu îi evocă doar pe cei șase Ťdispăruțiť ai familiei mele, ci și multe alte dispariții - fapte, puncte de vedere, sentimente - care, dacă nu au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
de Maurier, Dickens, Dostoievski, Cehov. Literatura greacă era reprezentată de Ilias Venezis, de Stratis Myrivilis, de Yannis Kondylakis, și de mai mulți poeți precum Dionysios Solomos, Konstantinos Kavafis, Zaharias Papantoniou, Gheorghios Drosinis. Decupai din ziare romanele publicate în foileton, majoritatea povestiri polițiste sau istorice, și le păstrai prinse în agrafe, ca extrasele cu cuvinte încrucișate ale lui Aris pe care le-ai descoperit în comoda de la căpătâiul patului. Cele mai multe cărți pe care le citeam le împrumutam însă de la rude și de la
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
Doina Condrea Derer Cîștigător al premiului Viareggio 2006 pentru proză este volumașul (Vite di pascolanti), conținînd trei povestiri ale lui Gianni Celati, apărut în colecția Gransasso a unei edituri mai puțin cunoscute din Roma, Nottetempo. Pînă în prezent, premiul, datînd din 1929, a fost adjudecat mai ales de cărți apărute la prestigioasele edituri Einaudi, Mondadori, Rizzoli, Bompiani, Feltrinelli
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
nici un alt scriitor italian nu a mai făcut-o. Pentru scriitura lui, unii critici literari l-au apropiat de neovangardă. Poate am fi mai aproape de adevăr dacă l-am plasa în filonul "clasic" italian, preocupat de rigoare și sobră eleganță. Povestirile în discuție - Vieți de pășuniști, Un erou modern, Un episod din viața scriitorului Tritone - sînt atribuite unui personaj-martor, coleg mai mult sau mai puțin apropiat de protagoniști. Prin relatările la persoana I, dar și prin alte mărci, el își asumă
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
de răufăcător. Amicul lui visează să o violeze pe profesoara de engleză, face o fixație pentru o bărmăniță și sfîrșește prin a se limita la deloc entuziasmantele experiențe pe șoseaua de centură. Zoffi, "eroul modern" din cea de a doua povestire este, în schimb, extrem de serios și, în felul lui rudimentar, un meditativ. Așa era pe băncile școlii și așa va rămîne pînă la sfîrșit, în tutungeria pe care o administrează după moartea tatălui și cînd își derutează clienții pensionari, propovăduind
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
unii și alții. Frecventată de pensionari și mai confuzi decît cei din tutungeria lui Zoffi, dar recurgînd la un limbaj diferit (contradicții, gîndire dialectică, ideologie reacționară, luptă de clasă, lupta intelectualilor împotriva forțelor reacționare, liberali de doi bani), celula din povestirea lui Celati surprinde căderea în derizoriu a unui fenomen cîndva meritoriu, tratat cu respect de literatura angajată neorealistă și de cea imediat ulterioară ei, din perioada rapidei industrializări. Grupusculul obsedat de dezbateri al lui Zoffi va provoca iritare, nu doar
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
să știu ce s-a întîmplat cu ei toți, dacă au existat cu adevărat, dacă asta este chiar viața. Ori totul este o eroare; doar străfulgerări, fiori ... nu se știe. Punctul de pornire, probabil polemic, al celei de a treia povestiri o face mai puțin reușită decît celelalte. Respectînd titlul, ea se rezumă la un moment din viața scriitorului Tritone cu trimitere la cazul (tipic?) al artistului de succes, adulat, pus în situația de a lua cunoștință și pe judecăți negative
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
mare roman. Ratând romanul, Negruzzi a scris însă "o capodoperă a genului nuvelistic, prin care proza noastră obiectivă se întemeiază". Pornind de la această observație, criticul observă cu justețe că, în literatura română, secolul al XIX-lea a fost unul al povestirii, al nuvelei, al schiței. Ar fi putut fi altfel? Da, dacă un subiect cu potențialul narativ al lui Alexandru Lăpușneanu ar fi atras atenția altui scriitor decât Constantin Negruzzi. Scrie Gabriel Dimisianu: "El (secolul al XIX-lea) nu a impus
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
s-o poți desprinde din limbajul autorului comentat. Criteriul acesta e atît de sigur încît poate fi folosit ca test cu ajutorul căruia să hotărăști dacă un filozof are idee sau nu. Testul acesta, pe care l-aș putea numi, "proba povestirii" sau "proba transgresării limbajului", spune pur și simplu că, dacă un filozof are idee, atunci o poți extrage din limbajul inițial pentru a o înfățișa din nou, într-un cu totul alt limbaj. Ceea ce trece dintr-un limbaj în altul
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
un interviu la radio pe teme culturale, ba uneori chiar la televiziune, la emisiuni cu rating mic, numele îmi era pronunțat corect. Cum zic, eram notoriu. Însă despre celebritate nu știam, ca scriitor, decât puține lucruri și mai toate din povestirile înaintașilor mei. Știam, de pildă, că după ce scrisese Maitreyi Mircea Eliade devenise celebru. Și așa, celebru fiind, se întâlnește pe stradă cu un fan care se repede la el, îi scutură mâinile și îi spune cu vocea sugrumată de emoție
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
altor autori importanți: Barbu Cioculescu, Alexandru George), cartea este alcătuită din tabletele semnate de Mircea Horia Simionescu în revista "Litere" (nici ea cu o foarte mare difuzare), între anii 2001 și 2005. Însemnările acoperă o diversitate largă de teme, de la povestirea unor vise, observații critice asupra stilului scriitorilor și publiciștilor de azi, amintiri legate de prietenii din Școala de la Târgoviște (în special, Radu Petrescu), impresii de lectură, note de călătorie, pagini de jurnal, considerații asupra operei proprii și a receptării acesteia
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
un text care poate îndeplini cu succes rolul de prefață a volumului: "Surpiza pe care mi-au făcut-o lecturile ŤNocturnelorť (sub acest titlu se află în mape) a fost că, mai puternic decât scheletul unui roman sau al unei povestiri, s-a alcătuit din lectura la rând rapidă... un gen necunoscut, un hibrid egal de monstruos și de fascinant, a cărui paternitate am recunoscut-o neîntârziat. După Ťmăsurătorileť de până acum, aș situa vietatea (nu, nu conced să o numesc
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
spun, epica, lăsată de izbeliște de criticii importanți, a preluat ea (recunosc că adesea forțat și amatorist) opera de școlire" (p, 74). Pentru a preîntâmpina astfel de interpretări superficiale în viitor, prozatorul își propune ca la următoarele sale volume de povestiri să anexeze și câte un ghid de întrebuințare în care să explice toate subtilitățile narative, astfel încât lectura să fie una fără echivoc, indiferent de pregătirea și atenția cititorului/comentatorului. Lipsa de emfază stilistică, pariul pus pe tonurile minore, miza pe
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]