2,757 matches
-
ca introducere la o poveste a vieții este cel ce precedă povestea relatată în anexa C. Prin acesta se schițează parțial contextul, se oferă o perspectivă personală succintă asupra experienței derulării interviului, și se spune câte ceva despre calitățile personale ale povestitorului. Alte comentarii ar putea oferi o trecere în revistă in extenso a evenimentelor istorice și a factorilor culturali care sunt incluși ori s-au desfășurat în paralel cu întâmplările relatate în povestea vieții. Acest tip de comentariu va umple golurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
naratorul. Unul dintre puținele aspecte în legătură cu care toată lumea e de acord în ceea ce privește analiza narativă este că interpretarea poveștilor vieții este foarte individualizată și subiectivă. Aceasta fiind situația, am face bine să ne focalizăm interpretarea pe ceea ce știe, simte și crede povestitorul. În același timp, esența relatării și efortul de a o înțelege solicită, într-o anumită măsură, și o perspectivă subiectivă a celui care interpretează povestirea. Semnificația, fie pentru povestitor, fie pentru interpret, este, în foarte mare măsură, o parte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
bine să ne focalizăm interpretarea pe ceea ce știe, simte și crede povestitorul. În același timp, esența relatării și efortul de a o înțelege solicită, într-o anumită măsură, și o perspectivă subiectivă a celui care interpretează povestirea. Semnificația, fie pentru povestitor, fie pentru interpret, este, în foarte mare măsură, o parte a procesului de înțelegere a vieții. În mediul academic, s-a intrat în epoca poveștilor (Josselson, 1995). Poveștile ne oferă o formă de cunoaștere care prezintă interes în aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
particular. Acestea sunt vocea, complexitatea și etica. Dacă îi cereți cuiva să-și spună povestea vieții, veți obține o înregistrare a vocii reale sau a uneia pe care naratorul crede că o căutați? Din nou, tipul și calitatea relației cu povestitorul ar putea influența ceea ce veți obține. O relație în care puterea face parte din ecuație poate sau nu să afecteze vocea povestitorului. Dacă factorul putere pune pe cineva într-o poziție vulnerabilă, aceasta ar putea afecta nu numai vocea care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
reale sau a uneia pe care naratorul crede că o căutați? Din nou, tipul și calitatea relației cu povestitorul ar putea influența ceea ce veți obține. O relație în care puterea face parte din ecuație poate sau nu să afecteze vocea povestitorului. Dacă factorul putere pune pe cineva într-o poziție vulnerabilă, aceasta ar putea afecta nu numai vocea care spune povestea, ci și impactul acestei acțiuni asupra naratorului. Dacă povestitorii încă nu și-au găsit „vocea”, atunci ar putea manifesta tendința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
puterea face parte din ecuație poate sau nu să afecteze vocea povestitorului. Dacă factorul putere pune pe cineva într-o poziție vulnerabilă, aceasta ar putea afecta nu numai vocea care spune povestea, ci și impactul acestei acțiuni asupra naratorului. Dacă povestitorii încă nu și-au găsit „vocea”, atunci ar putea manifesta tendința de a-și prezenta ideile într-o manieră în care consideră că ascultătorul sau cercetătorul și-ar dori să le audă. S-ar putea ca aceștia să fie incapabili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
o manieră în care consideră că ascultătorul sau cercetătorul și-ar dori să le audă. S-ar putea ca aceștia să fie incapabili să-și spună povestea dacă nu găsesc o formă confortabilă de a face acest lucru. Însă, dacă povestitorul a descoperit forma cea mai potrivită, știe acest lucru și este obișnuit să-și expună ideile în acest fel, este greu să ne imaginăm că anumite circumstanțe i-ar putea influența în vreun fel modul obișnuit de prezentare a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
într-un mod plăcut și foarte asemănător, deoarece ei își cunosc îndeajuns de bine posibilitățile, indiferent de persoanele ce le-au cerut să povestească sau de modul particular în care le-au fost adresate întrebările. În ceea ce îl privește pe povestitor, acesta poate foarte bine să vorbească sau nu despre trecutul său, el fiind cel care îl cunoaște cel mai bine. În ambele cazuri acesta va fi consecvent cu sine însuși. Referitor la cercetătorul-ascultător, indiferent de întrebările adresate, acesta caută în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care oamenii organizează, sintetizează și prezintă evenimentele, circumstanțele și percepția vieții lor. Se percep pe ei înșiși clar sau vag? Poveștile lor ne spun cine cred ei că sunt? Ne spun cuvintele, tonul, starea de spirit și stilul ceva despre povestitori? Poveștile exprimă clar sensul pe care li-l dau naratorii? Reușesc oare poveștile lor să ne spună nu numai ce s-a petrecut? Aceste întrebări ne sugerează complexitatea întreită a fiecărei povești a vieții. Mai întâi avem conținutul poveștii, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
foarte clar, la fel va fi și rezultatul obținut. Dacă intenția inițială va fi aceea de a obține poveștile spuse cu propriile lor cuvinte, acesta va fi și rezultatul. Povestirile vieții, spuse cu în mod serios și conștient, cu vocea povestitorului, sunt eterne; locurile și circumstanțele se modifică, dar motivele și semnificațiile pe care le conțin rămân constante de-a lungul timpului. Povestirile vieții sunt instructive deoarece clarifică legăturile dintre trecutul și viitorul nostru sau al altcuiva. Ele regenerează, ilustrând modul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
și „călătoria eroului”, monomitul se referă la călătoriile sau căutările ciclice întreprinse de eroii mitici (n.t.). Autorul se referă la faptul că nu este important atât adevărul faptic al povestirii vieții, cât relația de încredere stabilită între cercetător și povestitor și semnificația dată de acesta din urmă întâmplărilor prin care a trecut. Important este ca povestitorul să nu mintă în mod deliberat (n.t.). Bob Hope (1903-2003), actor și comediant american, o legendă a showbizului care s-a remarcat prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
t.). Autorul se referă la faptul că nu este important atât adevărul faptic al povestirii vieții, cât relația de încredere stabilită între cercetător și povestitor și semnificația dată de acesta din urmă întâmplărilor prin care a trecut. Important este ca povestitorul să nu mintă în mod deliberat (n.t.). Bob Hope (1903-2003), actor și comediant american, o legendă a showbizului care s-a remarcat prin reprezentațiile ținute pentru soldații americani în afara țării (n.t.). Cu sensul de persoană extrem de zeloasă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ceva talent literar și a scrie despre brâu în jos, ca un H. Miller de cartier, nu suplinește însă îngrozitoarea lor lipsă de cultură, de profunzime psihologică, de metodă. Că să nu mai vorbesc de faptul că nu sunt buni povestitori. Suport o carte proastă, dar care îmi spune cel puțin o poveste, așa cum privesc cu plăcere un film de „serie B“ cu un fir roșu al acțiunii unui film pretențios „psihologic“, care te plictisește cadru după cadru... Mirel 16 iunie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
spus tânărului, care era George Sbârcea: „Darul poetului, mic sau mare, este de a-și presimți destinul. S-ar putea ca pe toți să ne aștepte odată, la mal, aceeași singurătate glacială, același astru mut și nepăsător”. În același loc, povestitorul avea să adauge propriile păreri despre persoana celui care îl primise: „Vasile Voiculescu a iubit tineretul și l-a ajutat, cu o totală dăruire de sine. Îl încuraja, îl sfătuia, îi cerea reportaje, cronici, fragmente de proză și poezie, ca să
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
noua sa pasiune. — După ce a ascultat bucățile Sezon mort și Alcyon sau diavolul alb, spune Dinu Pillat (V. Voiculescu la epoca genezei povestirilor, în România literară nr. 15, 9 aprilie, 1970), G. Călinescu s-a repezit să îl îmbrățișeze pe povestitor, cu o efuziune cu totul neașteptată la el, declarând entuziast că Voiculescu l-a depășit în materia genului pe însuși Mihail Sadoveanu. Tot el spune că Voiculescu, interesat de reacția ascultătorilor la paginile citite de el, ca un copil, care
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
cu mult mai veche decât aceasta, este țara de dedesubt”. N. Manolescu se raporta și el la povestirile lui Voiculescu : « Povestirile lui V. Voiculescu sunt opera unui prozator perfect stăpân pe mijloacele sale și care nu datorează aproape nimic poetului... Povestitorul e un magician al ficțiunii. Asemenea călugărului Evtichie care, concentrându-și voința, topește cu privirea țurțurii de gheață, el concentrează capacitatea de invenție spre a ne iluziona. Actul însuși al povestirii nu este decât o verificare a acestei capacități inexplicabile
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
cătunul Slobozia - Cușelauca, comuna Cotingenii Mari, județul Soroca. Tatăl lor, Alexandru Cazacliu, mazil sorocean, a fost vizitat la scurt timp după eliberarea Basarabiei de către Mihail Sadoveanu și care povestește de vizita făcută vestitului mazil. A fost impresionat de harul de povestitor În legătură cu viața sa, aspirațiile moldovenilor basarabeni, mândru de opțiunile politice a celor doi feciori. Redăm după I. Colesnic scurte note biografice publicate În studiul enciclopedic Sfatul Țării (1998ă. Cazacliu Grigore s-a născut la 20 ianuarie 1892; școala primară, gimnaziul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
reprezentând Gânditorul lui Rodin și Hotelul Spania. Amândoi cultivatori ai artelor, amândoi inspirați de azurul cerului, dialogul a urcat foarte repede la temele zilei; nu l-a fisurat, cum ne-am putea teme, circumstanța că unul era deja un solid povestitor, iar celălalt o promisiune aproape anonimă, Încă ascunsă În bidinea. Numele tutelar al lui Santiago Ginzberg, a cărui prietenie o Împărtășeam, a jucat rolul primului cap de pod. Mai apoi, aveau să abunde anecdotele critice despre câte un fanfaron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el o purtare așa, nu știu cum... De ce, mă? Nimic, nu vroia să spună. De ce mă, Jugravule? Lasă că știi tu, zice, și se apucă și-mi spune... și când am auzit eu! E, he, ne... Așa vasăzică! Bine! Bineee! Și tonul povestitorului cobora, ai fi zis că un sentiment cu adevărat omenesc de imputare își va face loc și după recriminări reciproce vor înțelege că sunt oameni și se vor redresa printr-o împăcare tot în văzul lumii, dîndu-ne de înțeles că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
omul deșucheat, tocmai prin asta, și ne plictisește virtuosul. Rîdem! Petrecem! Spectacolul e amestecat. De ce n-ar râde și n-ar petrece și cititorul cu o carte cum e Satyricon, unde nici o conștiință nu se cutremură? Ți-amintești cum începe? Povestitorul, care e un tânăr și ai zice curat (nu e tinerețea expresia inocenței?), după ce ascultă niște discursuri incoerente, părăsește adunarea și se apropie de o femeie: "Bătrînico, o întrebă, nu cumva știi unde stau eu?" "Cum să nu, zice bătrânica
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întâmplare“), cititorul a picat deja în capcana poveștii și poate recunoaște, cu satisfacție, că îi place postura de păcălit. Acest roman excelent scris, cu dese anticipări și reluări ale unor episoade ce apar ca din nimic, reprezintă un triumf al povestitorului. Remarcabilă este reținerea acestuia, care își subliniază prezența mai mult prin tăcere, prin ironia discretă, aproape imperceptibilă, prin ingineria textuală fină, voalată și de efect. Impresia finală este că prozatorul nu vrea să facă postmodernism (deși posedă o virtuozitate reală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
povestirii se află simpla așteptare a trecerii timpului, mai târziu personajele își trec timpul așteptând să povestească. De aceea - cum G. Călinescu remarcase că, la un moment dat, limba devine „chiar conținutul operei“ -, Nicolae Manolescu a putut spune că însuși povestitorul este prototipul principal al personajelor sadoveniene. Tot autorul Utopiei cărții a identificat și cele patru formule narative la care apelează Sadoveanu de-a lungul operei sale. În primele nuvele, cele realiste, obiective și minuțios descriptive, nu există un narator propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
operei sale. În primele nuvele, cele realiste, obiective și minuțios descriptive, nu există un narator propriu-zis, el este absent ca persoană. Vocea aparține pe rând, într-o expunere dramatizată, personajelor intrate în scenă. Eroul povestirii va deveni apoi el însuși povestitor, implicat inclusiv afectiv în istorisire, înainte ca personajul secundar, doar un martor discret al evenimentelor, să preia și el, într-un act de dublă implicare, funcția narativă. În fine, în nuvelele târzii, fără a fi erou sau măcar martor, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
originalitatea lui Sadoveanu este desăvârșită tocmai sub acest complex raport al evoluției ideilor și a artei: dacă „Crâșma lui moș Precu e o reuniune de țărani, târgoveți, notabilități, un roman al satului de la 1900, Hanu Ancuței e o reuniune de povestitori, al căror contract e imaginația. În schimbul băuturii, mâncării, mărgelelor și celorlalte se oferă povești: adevărat etalon, monedă absolută. În aceste condiții, stilul ultimului Sadoveanu nu poate fi decât rafinat-livresc, îndepărtându-se de vorbire și apropiindu-se de scriere. Aceasta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sadoveanu se ascundea - O istorie de demult constituie dovada - un romancier realist, atent la reacția sufletească, la limbaj, capabil să zugrăvească pregnant și lapidar. ș...ț Nuvela atrăgea atenția prin dramatism și stilul teatral, deși întâmplările erau relatate de un povestitor (un «al treilea») care și le amintea.“ (N. Manolescu) Mergând spre Hârlăutc "Mergând spre Hârlău" Mai anii trecuți, mergând spre tabăra de la Șipote, am făcut un drum care mi s-a părut grozav de lung. Era într-o zi înăbușitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]